Kate prințesa de Wales

Când am văzut zilele trecute privirea lui Kate prințesa de Wales, vorbind despre suferința ei, mi-am adus aminte de o întâmplare din copilăria mea. Aveam un chiriaș care era și vânător. El mi-a zis să merg cu el la vânătoare undeva departe de Pitești, la o pădure de munte. Era sezonul de vânătoare al căprioarelor. Eu eram prea mic să știu ce și cum. El stătea cu pușca la ochi pregătit să tragă. A ieșit o cărioară dintr-un tufiș. S-a oprit. Ne-a privit. I-am văzut ochii. Și chiriașul nostru cred că i-a văzut ochii, pentru că a coborât pușca cu țeava spre pământ. Căprioara a dispărut în tufișuri. Privirea aceea a căprioarei m-a urmărit și mă urmărește și azi. Nu am cuvinte s-o descriu. Spunea ceva, dar nu știu cum să descriu ceea ce mi-a zis atunci acea privire. Știu doar că nu am uitat-o și nu am cum s-o uit vreodată. Dar nu credeam că voi mai avea ocazia să văd o astfel de privire. S-a întâmplat ca zilele trecute s-o privesc, absolut din întâmplare pe un canal Tv de știri pe Kate prințesa de Wales vorbind. Avea exact acea privire pe care am văzut-o acum foarte mulți ani la cărprioara aceea din pădurea de munte. Nu mi-am închipuit vreodată că oamenii au atât de multă răutate în ei încât să forțeze un om aflat în necaz să vină și să vorbească despre ceea ce trăiește, să-și amplifice suferința și cei din jur să stea cu gurile căscate și să soarbă cu nesaț fiecare sunet, pentru a-și satisface curiozitatea bolnăvicioasă chipurile în numele informării. Acum am rămas cu imaginea lui Kate prințesa de Wales care vorbea cu demnitate despre trăirile ei, cu aceeași privire pe care mi-o reamintesc de peste zeci și zeci de ani. 
Fiecare om are viața lui și dacă lui nu-i plac niște lucruri, nici altuia nu trebuie să ceară să se întâmple, iar falsa informare nu este altceva decât curiozitate de om bolnav, care se hrănește cu necazurile celorlalți, din moment ce nu au nicio tresărire când semenii lor se află în clipe cumplite ale existenței lor. Chiar dacă vorbim că există caractere puternice care trăiesc cu demnitate cele mai cumplite drame, a fi om înseamnă să ajuți, înseamnă a fi empatic, dar fără a intra cu bocancii plini de noroi în viața omului alături de care vrei să stai cât mai aproape cu o vorbă sau cu o mână de ajutor.


(24 martie 2024)