Un mod de a scrie pe a mic de mână

Când fiul meu a început clasa a întâia, am avut revelația de a vedea cum era asistat de socrul meu pentru a scrie bastonașe, liniuțe, dar și literele alfabetului. Eu veneam destul de târziu acasă, căci în anul acela aveam norma dezechilibrată, adică orele de seminarii erau în cea mai mare parte puse în primul semestru al anului universitar. Câns am ajuns acasă de la muncă, scena se prezenta cam așa:
- personajul principal, Lăuraș stătea pe scaun la birou cu caietul în față,
- eroul scenei stătea în picioare și executa comenzi.
Deci să începem:

- Lăuraș, pune tocul jos în stânga pătrățelului. Așaaa! Acum ridică, ridică sus, oblic spre dreapta, așa, așa, mai sus, mai sus. Stop, acum! Acum, lăuraș, coboară, coboară, rotund, rotund, în jos, coboară, așa, tataie, oprește-te, acum! Mergi, rotund, rotund spre dreapta, ridică, ridică, așa, așa, tataie, mergi drept, mergi drept. Oprește! Acuma, tataie, rotund, rotund, spre stânga. Așa, așa, rotund, rotund, coboară, coboară! Bravo, Lăuraș, că ai ajuns de unde ai plecat! Acum, mergi în dreapta. mai sus un pic, mai sus! Bine, acum coboară drept, drept, coboară, acum rotund spre dreapta, așa, așa. Vezi, ce frumos a mic de mână a făcut băiatl!

Eram spectator și îmi aminteam că și eu am fost elev în clasa a întâia, dar a mic de mână am scris singur. Nu era așa de frumos, dar era a-ul meu mic de mână și-mi aduc aminte că doamna învățătoare mi-a pus un V mare cu creionul roșu, ceea ce însemna că verificase ceea ce am făcut eu și dacă nu m-a tras de urechi, însemna că ceea ce am făcut era binișor. Pe alți colegi îi lăuda și le arăta caietele să le vedem cu toții.

(13 februarie 2023)