Prin anul 1960 în Pitești a început să se construiască blocuri. O zonă în care s-au construit blocuri era Ceair, un loc unde erau case de chirpici ale unor familii sărace. Pentru a elibera zona Ceair, comuniștii i-au strămutat pe toți locuitorii de acolo și le-au dat teren unde fiecare să-și construiască locuințe în zona unde era halta Pitești Nord și oprea pentru un minut trenul care venea de la Curtea de Argeș. Așa s-a făcut că într-o zi când eu eram în clasa a VI-a a venit la noi în clasă o nouă elevă pe numele ei Elena MATEESCU. Dirigintele nostru a așezat-o în penultima bancă a clasei pe rândul din mijloc. Se vedea că este stânjenită, fiind nou venită. Celelalte fete din clasă nu intrau în vorbă cu ea. Își șușoteau că este fata din Ceair. Nu știam eu ce este cu acest Ceair, deși mă mai plimbasem prin oraș, nu avusesem niciodată curiozitatea să merg pe alte străzi decât pe Victoriei, pe Calea București sau pe Râurilor către Ștrand.
Elena MATEESCU învăța bine. Scria îngrijit. Își făcea temele. Nu știu de ce fetele din clasă n-o băgau în seamă. La un moment dat, dirigintele clasei mele, știind unde stau cu casa, mi-a zis să-l însoțesc la familia lui Elena MATEESCU să stea de vorbă cu părinții săi, căci așa trebuia să procedeze dirigintele. Am mers cu el și cu colega mea Elena MATEESCU să stea de vorbă dirigintele cu ai ei.
Când am intrat în zona unde fiecare din cei din Ceair își făcuse casă la Pitești Nord, parcă era o altă lume. Casele nu aveau curți împrejmuite. Copiii se plimbau de colo-colo cam despuiați. Erau și câini fără stăpân, care mi se păreau flămânzi. Am ajuns și la casa colegei mele. Era o casă cu o singură cameră. Țin minte că erau pe pereți crengi de tei cu flori ca să miroase frumos în cameră. Ne-a întâmpinat o femeie. Era mama colegei noastre. Fuma țigară și avea un țigaret cum nu mai văzusem la nimeni. Apoi a venit bărbatul, tatăl colegei. Dirigintele s-a interesat ba de una, ba de alta. A vrut să vadă dacă Elena MATEESCU are condiții să învețe, să facă lecțiile. Căuta dirigintele să afle ce mănâncă familia și multe altele.
M-a impresionat tot timpul colega mea, care stătea cu toată familia doar într-o cameră și făcea ceea ce noi nu făceam, deși fiecare copil avea camera lui, aveam lumină electrică și curte cât cuprinde pentru joacă. Nu știu cum reușea mămica lui Elena să țină toată casă, să-și trimită fiica la școală cu haine curate, cu pachețel și să aibă grijă și de ceilalți frățiori ai ELENEI, dar și de bărbatul ei, care era pompier.
Elena MATEESCU învăța bine. Scria îngrijit. Își făcea temele. Nu știu de ce fetele din clasă n-o băgau în seamă. La un moment dat, dirigintele clasei mele, știind unde stau cu casa, mi-a zis să-l însoțesc la familia lui Elena MATEESCU să stea de vorbă cu părinții săi, căci așa trebuia să procedeze dirigintele. Am mers cu el și cu colega mea Elena MATEESCU să stea de vorbă dirigintele cu ai ei.
Când am intrat în zona unde fiecare din cei din Ceair își făcuse casă la Pitești Nord, parcă era o altă lume. Casele nu aveau curți împrejmuite. Copiii se plimbau de colo-colo cam despuiați. Erau și câini fără stăpân, care mi se păreau flămânzi. Am ajuns și la casa colegei mele. Era o casă cu o singură cameră. Țin minte că erau pe pereți crengi de tei cu flori ca să miroase frumos în cameră. Ne-a întâmpinat o femeie. Era mama colegei noastre. Fuma țigară și avea un țigaret cum nu mai văzusem la nimeni. Apoi a venit bărbatul, tatăl colegei. Dirigintele s-a interesat ba de una, ba de alta. A vrut să vadă dacă Elena MATEESCU are condiții să învețe, să facă lecțiile. Căuta dirigintele să afle ce mănâncă familia și multe altele.
M-a impresionat tot timpul colega mea, care stătea cu toată familia doar într-o cameră și făcea ceea ce noi nu făceam, deși fiecare copil avea camera lui, aveam lumină electrică și curte cât cuprinde pentru joacă. Nu știu cum reușea mămica lui Elena să țină toată casă, să-și trimită fiica la școală cu haine curate, cu pachețel și să aibă grijă și de ceilalți frățiori ai ELENEI, dar și de bărbatul ei, care era pompier.
După ce am terminat școala și am plecat la liceu, nu am mai aflat nimic de la Elena MATEESCU, căci nici prietenii mei nu mai știau de ea, iar peste ani, casele acelea de chirpici au dispărut și au apărut blocuri cu apartamente foarte scumpe, căci zona era foarte bună.
(13 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment