UNFORGETTABLE EXPERIENCE - București 2025

În zilele de 11, 12 și 13 septembrie în cadrul UNFORGETTABLE EXPERIENCE vor concerta la București:

Nikos VERTIS de 49 ani

ANDRA de 39 ani

Andreea BOCELLI de 67 ani

Gheorghe ZAMFIR de 84 ani
José CARRERAS de 79 ani

Katherine JENKINS de 45 ani

 LOREEN de 42 ani

ARA de 27 ani

Îmi doresc să fie niște sweri remarcabile. La cântăreții de operă, aș fi preferat și niște nume care au fost pe afișe la Scala sau la Metropolitan în spectacole din 2025.

(05 septembrie 2025)

Festivalul ENESCU, o șușe?

Au venit să cânte la festivalul ENESCU din acest an Nadine SIERRA, Clémentine MARGAINE, Bogdan VOLKOV, Ludovic TÉZIER, Soloman HOWARD?
Au dirijat la Festivalul ENESCU în acest an Kirill PETREMKO, Sir Simon RATTLE, Herbert BLOMSTEDT, Sir Antonio PAPPANO, Eza-Pekka  SALONEN, Ivan FISCHER, Yannik NEZET-SEGUIN?
Au fost la acest festival violoniști precum Vineta SAREIKA-VÖLKNER, Joshua BELL, Hilary HAHN, Akiko SUWANAI, Nicola BENEDETTI, Augustin HADELICH?
Au fost la acest festival pianiști precum Martha ARGERICH, Jacob COLLIER, Cory HENRY, Yuja WANG, Brad MEHLDAU, Benjamin GROSVENOR?
Care din orchestrele Berliner Philharmonic, Vienna Philharmonic, Bavarian RSO, Chicago Symphony Orchestra, The Cleveland Orchestra, London Symphony Orchestra; Budapest Festival Orchestra, Los Angeles Philharmonic, au avut anul acesta concerte în cadrul Festivalului ENESCU?
Am enumerat aici pe cei mai renumiți. Nu sunt nici trecuți de vârsta în care prezența lor pe scenă ar fi o problemă, ci sunt personalități de vârf în muzica de tipul celei creată de George ENESCU. Faptul că festivalul ENESCU durează o lună de zile și nu are concentrate doar cele mai mari nume din 2025 ale muzicii clasice, mă duce la gândul că nu depășește stadiul de șușă.


(05 septembrie 2025)

Bianca DAN, concurenta de la showul Insula iubirii - 2025

 Pe când am lucrat la proiecte am avut de-a face cu indivizi de teama Biancăi DAN, adică tipe care:

- vorbesc se mișcă mult și fără rost,
- spun propoziții care se potrivesc oricărui context,
- stau cât se poate de departe de cei ce muncesc cu adevărat,
- cred că au talente în orice domeniu,
- se consideră tot timpul nevinovațicaută stabilitate și confort,
- au tot timpul un protector,
- dispun de standarde ridicate care să le justifice sacrificiul,
- sunt docile și-și urmăresc obiectivele cu perseverență,
- nu-și riscă stabilitatea financiară,
- se strecoară ca umbrele și apar doar să culeagă laurii succesului,
- trec peste orice să-și satisfacă interese imediate, după care ezită să ia marile decizii.
Eu am avut flerul să-i depistez rapid și singuri au plecat din echipă doar pentru faptul că au primit o sarcină s-o facă singuri și nu au făcut-o, retrăgându-se, căci ei nu sunt obișnuiți decât să chibițeze de pe margine, nu să se implice, dar să facă mult zgomot, pentru a se afla în treabă. Dintre toți concurenții, această Bianca DAN a fost cea mai puțin decisă în acțiuni, lăsând porți deschise spre a-și salva pielea. Imaginile lângă Marian, după marea împăcare au arătat un singur lucru: Bianca nu a dat pasărea din mână pe cioara de pe gard și acel ROLEX pe care încrezutul de Marian îl scotea ostentativ în evidență a arătat că Bianca șie ce face și  se merită unul pe altul, căci niciunul dintre ei nu este asumat, nu este puternic. Sunt niște bucăți de plastelină cu care destinul se joacă în voie. Rolex-ul este deja la mână, pe când Ferarri-ul lui Mathia era doar o figură de stil într-un poem al unui menestrel de ocazie.

(05 septembrie 2025)

Reclamele de pe PRO Tv trag a ghinion

Am urmărit reclamele de pe PRO Tv, care mi se par ca niște construcții malefice și care de fiecare dată au adus ghinioane fotbaliștilor . Și pentru emciul România - Canada am ascultată o reclamă prevestitoare de rău și m-am întristat, căci cei care au alcătuit reclama, în loc s-o facă mobilizatoare, cheamă forțele răului care să fie potrivnice jucătorilor în galben. Reclama de azi m-a speriat îngrozitor.

M-aș bucura să nu fie așa, dar dacă este, cu siguranță cine are urechi de auzit și ochi de văzut, să ceară canalului PRO Tv să nu mai facă reclame care cheamă răul pe gazon, ci pur și simplu, să se abține, căci jucătorii dacă sunt lăsați în pace, știu ei ce au de făcut, dar dacă sunt zăpăciți cu energii negative, vor juca nefiresc și nu vor fi pe gazon,  ceea ce cu toții ne dorim, adică învingători.

Să devină reclamele de la PRO Tv sinonime cu pisica neagră care-ți taie calea?

Să devină reclamele de la PRO Tv sinonime cu întâlnirea păguboasă cu un popă când merg la un examen și-l pici; deși ai învățat cât de cât?

Să devină reclamele de la PRO Tv sinonime cu blestemele pe beregata de lup sau pe legătura de la mort?

(05 septembrie 2025 ora 19:45 și ora 22:40)

Ce înseamnă să fi puternic?

Acum, toată lumea cu care se vorbește nu uită să amintească faptul că tânărul interlocutor sau tânăra interlocutoare, domnul sau doamna, vârstnicul sau doamna ceva mai în vârstă să ne reamintească faptul că sunt puternici. Când spunem că suntem puternici nu ne gândim la forța noastră fizică. Ne gândim la caracterul nostru, la modul nostru de a acționa, căci gândirea noastră ia în considerare toate elementele prin care facem dovada că:
- nu plângem,
- nu suntem violenți verbal și nici fizic,
- nu se tânguim,
- nu fugim de realitate,
- nu ezităm,
- nu ocolim problemele,
- avem puterea de a asculta,
- înțelegem problemele,
- primim adevărul cu demnitate,
- găsim soluții pe care toți le apreciază,

- avem demnitatea de a lua deciziile corecte,

- nu facem compromisuri care să ne știrbească demnitatea,

- avem capacitatea de a privi în ochi pe cel cu care discutăm,

- știm să ne recunoaștem greșelile,

- avem resursele de a repara greșelile pe care le-am făcut,

- ne menținem drumul pe care ni l-am definit,

- nu uităm obiectivul pe care ni l-am stabilit.

Orice om ar trebui să fie puternic, dar nu este așa și de aceea, nu trebuie luat în derâdere acest cuvânt și nu trebuie folosit în exces, pentru a-l duce în derizoriu. Nu dorim să fim puternici. Luptăm cu noi înșine să fim puternici. Nu trebuie să apară ca un premiu de consolare când cineva ne spune din amabilitate că suntem puternici sau cineva ne încurajează să fim puternici.


(05 septembrie 2025)

Firma cu sediul în closet

 
Mă amuză teribil cum se miră toată  lumea de cum a fost posibil ca o firmă fantomă să funcțioeze într-un closet, din moment ce doi președinți au concluzionat rând pe rând că România este un stat mafiot, eșuat. Lucrurile sunt simple, căci legile au fost făcute pentru a dezvolta hoția și nu a-i proteja pe oamenii cinstiți, din moment ce cuvântul onoare nu figurează în constituția țării. Mai mult, legile sunt făcute să se ajungă cu certitudine la prescrierea faptelor, așa cum s-a întâmplat în cvazuri celebre de șmecheri, pentru care tărăgănarea a fost soluția scăpării de rigorile legii. Dacă nu se pune degetul pe rană și anume:
- să se clarifice textele de lege,
- să se semneze doar de o persoană documentele,
- să fie excluse ne-rezolvările de probleme sesizate,
- să se elimine pasarea de responsabilități,
- cei vinovați să ajungă să plătească, fără excepții.
Este anormal să se ajungă la situații hilare, când legile mai clare ar exclude astfel de situații. Este clar ca bună ziua că a da viză de flotant la 1200 de inși pentru o aceeași adresă, este efectul bizar al neclarității și al lipsei digitalizării adevărate, căci 9 metri pătrați ar trebui să fie limita, ca la o casă cu 20 de metri pătrați se dă viză la două persoane nu la 700. La primirea unui dosar un nene semnează că a analizat și că adresa sediului social este corectă, un apartament, un birou fizic, nu un closet. Peștele de la cap se împute, pentru că nu se curăță de la coadă și rămâne împuțit pe bani mulți.

Rdeforma statului trebuie să înceapă altfel, mai exact cu simplificarea legislației, cu includerea de responsabilități precise, fără diluări care merg pe ideea prinde orbul, scoate-i ochii, cum se face acum.


(05 septembrie 2025)

Ce înseamnă să fi asumat?

Omul asumat este acela care  ia  ceva asupra sau pe seama sa. Omul asumat  se angajează să îndeplinească la bun sfârșit ceva. Omul asumat dă asigurări că face ceea ce s-a angajat să facă, adică este un om de cuvânt. Omul asumat spune totul verde în față, indiferent de consecințe, pentru că pentru el adevărul este esențial. Omul asumat este cel care are inițiativa de a aborda o problemă de care ceilalți din jurul său se feresc, pentru că pentru el este esențială înțelegerea lucrurilor, oricât de spinoase ar fi și indiferent de consecințele pe care le generează abordarea sa. Omul asumat enunță problema, spune care este soluția pe care o propune și dă și argumentele care susțin acea soluție, ca fiind cea mai bună.
Omul asumat vorbește clar despre fiecare persoană care a avut o anumită poziție și redă cu fidelitate modul în care s-au derulat discuțiile, fără a distorsiona și fără a ocoli etapele parcurse și nici punctele de vedere care s-au conturat. Omul asumat are capacitatea de a-și recunoaște greșelile și limitele, fără a-și pune cenușă în cap pentru a scăpa de eventuale consecințe care decurg din efectele negative care apar.

Eu am cunoscut la viața mea foarte mulți oameni asumați, dar numărul lor este cu mult mai mic, în comparație cu oamenii fricoși, care spun jumătăți de adevăruri, care nu dau nume și care se gudură pe lângă șefi, spunând exact ceea ce eșfii doresc să audă.


(05 septembrie 2025)

GEN....

În vorbirea curentă apare foarte des cuvântul GEN, atunci când vorbitorul nu dorește să intre în detalii sau consideră că ceea ce urmează să spună sunt elemente ce nu merită o tratare specială.

Se discutau acolo lucruri despre muncă sau GEN.

Multă lume crede GEN orice despre orice.

Se iau în considerare calitățile omului sau defectele lui, GEN.

Cuvântul GEN îl scutește pe vorbitor să spună lucrurilor pe nume și lasă multe subânțelesuri, mai ales când se dorește asigurarea ambiguității discursului, ca fiecare să înțeleagă ce vrea, cât vrea și cum vrea, fără ca cineva să se considere frustrat din lipsă de informație.



(05 septembrie 2025)

Maria AVRAM, concurenta de la showul Insula iubirii - 2025

Pe când am lucrat la proiecte am avut de-a face cu indivizi de teama Mariei AVRAM, adică tipi care:
- vorbesc mult,
- spun prostii cât cuprinde,
- fabrică argumente în favoarea lor,
- se cred buricul pământului,
- se consideră tot timpul nevinovați,
- își găsesc scuze la orice,
- încearcă să manipuleze,
- nu spun nimic concret,
- aruncă vina pe alții,
- nu au curaj să facă ceva,
- se cred lideri, dar nu sunt,
- când sunt puși să facă ceva se fofilează.
Eu am avut flerul să-i depistez rapid și singuri au plecat din echipă doar pentru faptul că au primit o sarcină s-o facă singuri și nu au făcut-o, retrăgându-se singuri, căci ei nu sunt obișnuiți decât să chibițeze de pe margine, nu să se implice, dar să facă mult zgomot, pentru a se afla în treabă. Dintre toți concurenții, această Maria AVRAM a fost cea mai puțin asumată și cel mai puțin creativă, iar tot ceea ce a făcut a arătat că este un caracter mărunt, neimportant, cu tendințe dominatoare, care pierde toate bătăliile, iar pe cele pe care ea are impresia că le-a câștigat săt tot bătălii pierdute, căci umilirea nu este de departe o victorie.

(05 septembrie 2025)

Interviul lui Nicușor DAN la 100 de zile

Într-un decor neconvențional, cel din grădina Palatului Cotroceni, președintele Nicușor DAN a dat un interviu celebrei Alessandra STOICESCU, pentru a marca primele 100 de zile de mandat. Întrebările au fost interesante. Răspunsurile au fost și ele interesante, dar le intuiam, căci Nicușor DAN nu este un om schimbător și un om care are o gândire clară, are răspunsurile care merg pe o linie a coerenței, spunând lucrurilor pe nume, așa cum știe el și cum le-a gândit el, cu mintea lui de matematician.
Pe o scară de la 1 la 10 eu îi dau lui nicușor dan pentru Interviu nota 9,20. Nu-i dau 10 pentru că mai are în față 10 ani minus cele 100 de zile și are timp suficient să-și dea măsura faptelor, care-i isterizează pe jurnaliști, pentru că el nu face ceea ce vor ei și se comportă exact așa cum trebuie să se comporte un președinte.


(05 septembrie 2025) 

În compania dictatorilor

În ziua de 03 septembrie 2025 la Beijing în Piața Tiananmen, a avut loc parada militară care a marcat împlinirea a 80 de ani de la victoria Chinei împotriva Japoniei în Al Doilea Război Mondial. Viorica DĂNCILĂ și Adrian NĂSTASE, foști premieri ai României au onorat invitația de a participa la aces eveniment și au apărut într-o fotografie de grup, care a generat nenumărate discuții, care mai de care în mediile politice din spațiul mioritic. Unele dintre comentarii au arătat că prezența celor doi într-o fotografie în care apar dictatorii Vladimir PUTIN și 

Kim JONG-un este o palmă dată democrației. Alte comentarii au arătat că cei doi reprezintă trecutul din politica mioritică și nu au relevanță pentru locul unde suntem noi acum în politica europeană și în NATO.  În fotografia luată în discuție se aflau:

Xi Jinping - președintele Chinei

Vladimir Putin - președintele Rusiei

Kim Jong-un  - președintele Coreei de Nord

Masoud Pezeshkian - președintele Iranului

Shehbaz Sharif - Premierul Pakistanului

Khurelsukh Ukhnaa - președintele Mongoliei

Shavkat Mirziyoyev - președintele Uzbekistanului

Alexander Lukashenko - președintele Belarus

Luong Cuong - președintele Vietnamului

Anwar Ibrahim - premierul Malayesiei

Emmerson Mnangagwa - Președintele Zimbabwe

 Prabowo Subianto - Președintele Indoneziei

Robert Fico - Premierul Slovaciei

Aleksandar Vucic - președintele Serbiei

Adrian Năstase - fost premier al României în intervalul 2000 - 2004

Viorica Dăncilă - fot premier al României în intervalul 2018 - 2018

au mai participat și alți demnitari pentru că fotografia de grup era mult mai numeroasă în raport cu numele scrise de mine aici. De remarcat este faptul că cei doi români  au fost plasați pe ultimul rând. În diplomație toate se interpretează și la București ar trebui să se decodifice și această realitate, depășind elementele emoționale, mai ales că China exportă în România de toate, inclusiv prezervative.

(04 august 2025)

Elemente de mobilier în politichia noastră cea mioritică

Noi suntem maeștri în a râde toată lumea, ca dracul să râdă de noi, vorba proverbului. Știm să-i etichetăm pe alții cum nimeni n-o face și mai ales să dăm porecle precum chiorul, edec, dulap, țap, foștilor președinți, iar politicienilor, să nu mai vorbesc, căci nimeni nu uită poreclele de șobolan rozaliu, prostănac, blonda de la Cotroceni și câte și mai câte.
Mai nou, au apărut asocieri cu elemente de mobilier. Lui klaus IOHANNIS i s-a zis dulapul. Acum, lui Nicușor DAN i se zice noptieră.  Exersarea talentelor în a colora via
ța politică din spațiul mioritic, arată că lucrurile merg din rău în mai rău, din moment ce poporul, ca în vremurile ceaușiste când se refugia în bancuri politice inteligente, acum se refugiază în a da porecle sau a pune oamenii în corespăondență cu elemente din lumea înconjurătoare.

Cred că mult mai bine ar fi dacă ne-amm uitasă vedem pe ce loc suntem cu testele Pisa și în loc să facem haz de necaz, ne-am pune pe treabă, că nimeni nu muncește în locul nostru și mai ales nimeni nu vine să ne dea afară gunoiul din bătătură.

(04 septembrie 2025)

Cuplurile Insulei Iubirii

Miercuri 03 septembrie 2025 am dat rezultatele elevilor-cupluri care timp de câteva săptămâni au captat atenția telespectatorilor în zilele de luni, marți și miercuri, între orele 20:30 - 00:15 pe canalul Tv Antena 1. Cuplurile concurente din showul de televiziune Insula iubirii de pe canalul tv Antena 1 doin sezonul 2025 au fost:
Francesca SARAO și Cristi PUNGĂ   au obținut la test nota 10(zece)
Maria și Marius AVRAM   au obținut la test nota 2(doi)
Bianca DAN și Marian GROZAVU   au obținut la test nota 3(trei)
Isabel MARTINEZ Villa și Claudiu BORCA  au obținut la test nota 5(cinci)
Ella VIȘAN și Andrei LEMNARU   au obținut la test nota 8(opt)
Ionela COȘA și George VORNICU au obținut la test nota 6(șase). 

Aceste cupluri ne-au arătat că:

- fiecare sac își are petecul petecul său,

- partenerii se merită unul pe altul,

- rău e cu rău, dar mai rău e fără rău,

- nu da pasărea din mână pe cioara de pe gard.

Showul a îmbrăcat în cuvinte frumoase precum puternic, gen, cunoaștere, realități banale din viețile de cupluri, pe care le întâlnim peste tot, dar care nu ni se dezvăluie din rațiuni practice și mai ales datorită aparențelor pe care oamenii doresc să le afișeze, dar și din cauza pe care o au atunci când abordează teama de necunoscut și preferă rutina plină de certitudini mocirloase. Mi s-a verificat teoria că oricine este în stare să aducă oricâte argumente dorim noi, pentru ceva care este la îndemâna oricui și mai ales să facă ceea ce este facil în a fi făcut.



(04 septembrie 2025)

Ce este o reformă și cu ce se mănâncă?

Acum foarte mulți ani, din întâmplare mă aflam în Piața Amzei și pe acolo trecea ministreasa Ana MUREȘAN împreună cu o cohortă de ștabi și zicea:
- Decid! Decid! Decid!
Nu știu ce decidea, dar repeta acest cuvânt fără să spună ceva în plus. Și acum se vorbește despre reforme. Toate partidele spun că vor să facă reforme, dar se limitează doar la a spune că vor să facă reforme și cel mult mai adaugă un cuvânt două, adică vor să facă reforma pensiilor speciale, vor să reformeze administrația, vor să reformeze educația, vor să reformeze statul, vor să reformeze finanțele și tot așa.

În opinia mea, cine vorbește despre un subiect, trebuie să fie foarte clar și să dea toate detaliile pentru a vedea că a înțeles problema, că are soluție și mai ales că dovedește cât de profesionalist este. A spune doar că dorește să facă reforme și cel mult a motiva că nu face reforme pentru că nu este lăsat, este un mod extrem de neprofesionist de a trata problema și mai ales de a ieși dintr-o situație jenantă de neacceptat pentru marea majoritate a celor aflați la butoane.

Istoria noastră ne arată că au fost momente cheie, când au fost făcute reforme.

Când au venit comuniștii la putere s-au făcut o serie de reforme dintre care amintesc aici:

- reforma agrară din martie 1945,

- reforma educației din 1948,

- reforma administrativă din 1968,

- reforma politică din 1947.

Toate aceste reforme au adus modificări profunde de existență, de structură și de funcționare a domeniilor, care au permis implementarea acelor principii, petode și strategii care să permită atingerea unor obiective specifice perioadei pe care țara o traversa și nimic nu mai semăna cu ceea ce fusese înainte de efectuarea fiecărei reforme.

Ca să dau un exemplu numai, reforma politică din 1947 a însemnat.

- trecerea de la monarhie la republică,

- interzicerea pluripartidismului,

- apariția marii adunări naționale,

- statul era condus de partidul comunist.

Acum se vorbește despre reforme, chiar despre multe reforme, iar obiectivul fiecărei reforme nu este clar. Nu sunt clare nici etapele pe acre le parcurge fiecare reformă. Nu se știu cu exactitate care sunt efectele generate de reforme, deși acum dispunem de modelare cibernetică și de calculatoare electronice. Trebuie spus că o reformă, dacă e reformă, aduce modificări profunde în societate și are rezultate pe măsură, căci costurile ei sunt imense și societatea este cea care implementează reforma. Reforma nu este împotriva cetățeanului și nu înseamnă cârpeli sau lucru cu junătăți de măsură. Fiecare reformă este o mică revoluție.



(03 septembrie 2025)

Ispitele de la showul tv. Insula Iubirii

Pe canalul Antena 1 s-a difuzat câteva săptămâni showul Insula iubirii, în zilele de luni, marți și miercuri și se va încheia miercuri 03 septembrie 2025.
La acest show participă 5 cupluri în calitate de concurenți și 20 de persoane pe roluri de ispite, din care 10 fete și 10 băieți.

Ispitele fete sunt:

Andreea AURICĂ

Nicoleta BALINT

Andreea CRĂCIUN

Diandra GOLEANU

Mihaela MINCU 

Oana MONEA

Amelia Teodora RACOȘ 

Naba SALEM 

Cristina SCARLEVSCHI  

Ispitele băieți sunt: 

Cătălin BRÎNZĂ

Narcis BUJOR

Mattia CARNESSALI

Teodor COSTACHE

Dan DUMITRAȘ

Sorin ENCICĂ

Octavian GRIGORESCU

George IVĂNESCU

Liviu TRIF

Andrei VASILE

Au avut succes în a ispiti pe concurentele de la show Cătălin BRÎNZĂ, Mattia CARNESSALI, Teodor COSTACHE.

S-au lăsat ispitite de către concurenții din show Andreea AURICĂ, Oana MONEA.

(02 septembrie 2025) 

          

  

Participanții la Conferința Organizației Cooperării de la Shanghai - OCS

În ultiumele zile ale lunii august din anul 2025 s-au desfășurat la Tianjin, China, Conferința Organizației Cooperării de la Shanghai - OCS la care au participat: 
Xi Jinping - Președintele Chinei, țară cu o populație de 1.416.096.094 locuitori
Narendra Modi - Premierul Indiei, țară cu o populație de 1.463.865.525 locuitori

 Prabowo Subianto  - Președintele Indoneziei, țară cu o populație de 285.721.236 locuitori

Asif Ali Zardari  - Președintele Pakistanului, țară cu o populație de    255.219.554 locuitori

Vladimir Putin - Președintele Rusiei, țară cu o populație de 146.028.325 locuitori

Mostafa Madbouly - Premierul Egiptului, țară cu o populație de 118.575.442 locuitori

Phạm Minh Chính - premierul Vietnamului, șară cu o popăulație  de  101.598.527  locuitori

Masoud Pezeshkian - Președintele Iranului, țară cu o populație de 92.417.681 locuitori

Recep Tayyip Erdoğan - Președintele Turciei, țară cu o populațoe de  87.711.230 locuitori

Datuk Seri Anwar Ibrahim  - Premierul Malaysia, țară cu o populație de  35.977.838 locuitori

Kassym-Jomart Tokayev - Președintele Kazahstanului, țară cu   20.873.019 locuitori

Hun Manet  - Premierul Cambodgiei, țară cu o populație de   17.847.982 locuitori

Aleksandr Lukașenko  - Președintele Belarus, țară cu o populație de   8.990.101 locuitori

Thongloun Sisoulith  - Președintele Laosului, țară cu o populație de 7.873.046 locuitori

Serdar Berdimuhamedov  - Președintele Turkmenistanului, țară cu     7.637.479 locuitori

Robert Fico  - Premierul Slovaciei, țară cu o populație de  5.470.847 locuitori

Khurelsukh Ukhnaa  - Președintele Mongoliei, țară cu o populație de    3.517.100 locuitori

Toate aceste țări au 4.075.421.026 locuitori, adică ceva peste 50% din populația globului pământesc, ceea cxe nu trebuie ignorat în nicio capitală a lumii.
Au mai participat înalți demnitari din Kyrgyzstan   Tajikistan Uzbekistan   Armenia Azerbaijan  Myanmar Maldives Nepal.




(02 septembrie 2025)

 Kyrgyzstan   Tajikistan Uzbekistan   Armenia Azerbaijan  Myanmar Maldives Nepal    

Digitalizare - disponibilizare

Au trecut 70 de ani de la vremurile bolșevice, cu gândire limitată, în care la a achiziționarea unui calculator electronic musai trebuia să dai afară niște funcționari din birourile unde se calculau salariile sau se ținea evidența stocurilor. Exista mitul că achiziționarea unui calculator electronic aduce automat economii de personal, din moment ce un calculator electronic ține evidența stocurilor sau permite obținerea statelor de plată a salariilor, de parcă un calculator electronic ar fi un supraom care face de toate, în locul unei echipe de funcționari și lucrează independent, deși în realitate lucrurile stau cu totul altul.
S-a văzut că achiziționarea unui calculator electronic face ca în jurul lui să graviteze oameni cu profesii noi, precum:
- ingineri de sistem,
- programatori,
- analiști de sistem,
- operatori calculator,
- operatori date,
- designeri aplicații.
Într-un târziu s-a căzut că achiziționarea unui calculator electronic este benefică, dar nu aduce reduceri de personal, avantajele lui fiind în calitatea soluțiilor pe care le oferă și mai ales prin noua filosofie managerială pe care o generează.

Acum, după 70 de ani, pe buzele tuturor este conceptul de digitalizare, fiecare face o abordare așa cum o înțelege, dar există un numitor comun și anume că digitalizarea face ca multe locuri de muncă să dispară. Este o mare confuzie în legătură cu digitalizarea și anume, dezvoltarea de aplicații informatice complexe care dezvoltă interacțiuni între cetățeni care doresc să-și rezolve probleme și organizații care dispun de resurse destinate cetățenilor, aduce noi activități unde intervin oamenii, pentru a deservi pe cetățeni, căci sunt acțiuni pe care roboții de ultimă generație, dotați cu inteligență artificială, nu le vor executa niciodată. Dau aici ca exemplu, munca livratorilor de mâncare la domiciliu. Există aplicații prin care cetățenii fac comenzi la restaurante. Există oameni în restaurante care pregătesc mâncarea și o pregătesc spre livrare. Chiar dacă există aplicații informatice și tot felul de roboți, ideea de gust al mâncării este apanajul oamenilor de specialitate. Există oameni care livrează mâncarea și aplicații informatice care finalizează în plan informațional realizarea ciclului de activități. Digitalizarea nu elimină oamenii din procese, ci impune noi activități realizate de oameni. Chiar scrierea de aplicații ninformatice noi, presupune echipe de informaticieni care lucrează la realizarea lor și le implementează. Procesele de mentenanță software presupun oameni și nu puțini. Dezvoltarea de noi generații de software presupun și ele specialiști.

Oricum o dăm, oricum o întoarcem, digitalizarea nu înseamnă disponibilizări, ci transformări de profesii, adică un proces continuu și complex, în care omul rămâne ca element central și activ, iar disponibilizările sunt doar ficțiuni în capetele unor indivizi care nu înțeleg mersul istoriei.


(02 septembrie 2025)

Anul oribil 2024

Pentru mine anul 2024 a fost un an oribil pentru că:
- a avut 4 rânduri de alegeri,

- au fost anulate alegerile prezidențiale,
- am fost mințit fără nerușinare,
- s-a produs dezmățul pe bani publici,
- a fost scoasă la iveală toată mizeria din politică,

- în loc să progresăm, am regresat,

- am sărăcit și mai mult prin inflație,
- au fost puse bazele dezastrului economic.

O dată la 20 de ani se tot întâmplă așa ceva și mă duce cu gândul că dezastrul economic este ciclic, din moment ce chiar în condițiile digitalizării și modelării, oamenii nu folosesc deloc instrumentele pe care le au la dispoziție, pentru a preveni dezastrele generate de marile dezechilibre economice pe care tot ei le generează din lăcomie și din ignoranță, ca mai apoi să ridice din umeri neputincioși, deși existau toate mijloacele științifice de a preveni căderea în prăpastie.



(01 septembrie 2025)

Demisionez!

Am fost și eu cândva șef. Într-o zi a venit un nene la mine și mi-a zis:
- Demisionez!
- Demisionează! I-am zis.
Și omul a demisionat. După o zi s-a răzgândit. Numai că singur dusese hârtia la registratură și la șeful suprem.
Unii cred că sunt de neînlocuit. Era un film polonez careare în final fraza: sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit. Cine amenință cu demisia arată cât de superficial abordează problema, știind că la ușă așteaptă 100 de inși mai buni ca el, care să-i ia locul.

(31 august 2025)

Nu mă mai miră nimic

Degeaba ne dăm noi fecioare neprihănite dacă nu suntem în stare să privim adevărurile așa cum au fost ele. S-a vorbit că cei 11.000 de morți de la răscoala din 1907. este un fals grosolan și istoricii nu au comentat folosind documente, nici că că, nici că că. Se pun sub preșul tăcerii al istoriei pogromurile de la Galați  din 30 iunie 1940, de la Dorohoi din 1 iulie 1940, iar despre masacrul de la Jilava din noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, când au fost asasinați 64 de demnitari, cât și despre asasinarea marelui savant Nicolae IORGA din 27 noiembrie 1940 în localitatea Strejnicu se vorbește extrem de puțin, iar despre autori, mai puțin. În 18 decembrie 1989 au fost furate de la Timișoara 43 de cadavre și duse la București pentru a fi incinerate și cenușa lor a fost aruncată la canal. A fost tăcere în acele zile, ca după 22 Decembrie 1989 să se vorbească, tot așa cum s-a vorbit despre cele 1.166 victime ale Revoluției din 1989 din orașele  Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș și Timișoara.

Niciun criminal și niciun agresor nu și-a primit pedeapsa în justiție.
La întrebarea de ce se întâmplă așa ceva, ar trebui să răspundă cineva, căci nu există fum fără foc. Atât timp cât autorii atrocităților se plimbă liberi pe colo și pe colo și există crime fără criminali pedepsiți exemplar, în orice moment ne vom aștepta la orice, iar ridicatul din umeri și mersul mai departe prin istorie, nu este soluția. Incidentul cu livratorul nepalez trebuie tratată cu multă seriozitate, căci gestul agresorului este o continuare a unui mod de a fi al acestuia, dacă se iau în considerare postările de pe rețelele de socializare. Incitarea la ură are acum nenumărate forme subtile de manifestare, inclusiv microfonul tribunii parlamentului sau mesaje de parlamentar cu îndemnul de a fi refuzate comenzi aduse de anumiți livratori.
Dacă justiția nu face lumină în tot ceea ce a însemnat crime împotriva unor grupuri de cetățeni și nu-i pedepsește pe făptași, oricare ar fi ei, tot timpul va pluti peste noi riscul de apariție a cohortelor de agresori care să ne păteze cu sânge nevinovat paginile istoriei noastre și așa plină de îndurerare.


(31 august 2025)

Nicușor DAN nu joacă cum îi cântă mass-media

Mass-media a crezut că are toate atuurile să facă agenda președintelui, iar președintele trebuie să facă doar ce vrea mass-media. Este adevărat că Nicușor DAN a fost drăguț cu mass-media și a dat interviuri ori de câte ori mass-media a dorit și unde  mass-media l-a prins. Numai că reprezentanții mass-media și-au luat nasul la purtare și au crezut că-i fac agenda președintelui Nicușor DAN, criticându-l sau ironizându-l pentru mersul la mănăstiri sau pe cărări de munte cu fiul său pe care-l purta ca un tată grijuliu în spate.

Și despre vizitele sale externe mass-media a avut ceva de comentat, fiecare reprezentant al canalelor de televiziune, abordând problema funcție de sursa simbriei cu care este alimentat. Este foarte clar că nimeni din mass-media nu cunoaște detaliile de politică externă la un astfel de nivel încât să prezinte cu argumente fiecare pas al președintelui, drept care, specialiștii din mass-media, dacă există așa ceva, trebuie să citească și să înțeleagă comunicatele administrației prezidențiale, pentru a prezenta la rândul lor opiniei publice în telejurnale, exact mesajele necesare și nu interpretări lejere, așa cum se face acum.

Mass-media trebuie să înțeleagă faptul că Nicușor DAN este un președinte ales cu 6.168.642 voturi și acționează așa fel încât să-și reprezinte poporul, nu să facă pe placul unor jurnaliști oarecare.


(30 august 2025)

Ne-am întors la anii '50

Eram destul de mic ca vârstă atunci, dar îmi aduc aminte cum era atmosfera. Radioul și presa relatau episoade din lupta de clasă pe care muncitorii și țăranii o duceau cu clasele exploatatoare pe cale de dispariție șo aici mă refer la moșierime și la burghezie, care așa cum zicea propaganda, sugeau sângele poporului, trăiau în lux și-i exploatau pe muncitori și pe țărani.
Ana PAUKER și cu DEJ,
Au băgat spaima-n burgheji!

Poeții de ocazie, dar bine plătiți scriau versuri din care rezulta că muncitorii și țăranii uniți, au capacitatea de a lupta, astfel ca burghezia, chiaburimea și moșierimea, să dispară pentru totdeauna. Ceea ce se întâmplă acum, miroase a anii '50, ani în care se arăta că existau muncitorii și țăranii săraci și exploatați de burghezi și de moșieri, iar acum există o altă clasă a celor cu pensii speciale de 10.000 de euro care se pensionează la 48 de ani, după 25 de ani de muncă, în comparație cu ceilalți care se pensionează la 65 de ani, după peste 42 de ani de muncă, dar cu pensii mult sub 1.000 de euro. Propaganda este aceeași, deși s-a ajuns aici nu printr-un dat istoric natural, ci prin legi votate de parlament, pe cale democratică, deci.

Regimul comunist a făcut tot ce și-a propus să facă pentru a aduce la dispariția completă a moșierimii, a burgheziei în Republica Populară Română și consolidarea unei clase muncitoare și a unei țărănimi cooperatiste, unde munca era pe primul plan, fără ca muncitorii și țăranii să ducă o viață îmbelșugată, căci viața îmbelșugată o duceau reprezentanții lor de la conducerea statului și de la conducerea regiunilor.

Ne-am întors la anii '50 și idealurile mărețe pe care regimul actual le vizează învrăjbind toate categoriile sociale între ele prin procente vehiculate de reducere a personalului din administrație și de stabilire a ponderii pensiei ca 80% din salariul net, sunt doar frecții la un picior de lemn, căci lucrurile trebuie să meargă mult mai în profunzime. Ceea ce se întâmplăî în educație, ceea ce se întâmplă în justiție, sunt doar acumulări cantitative care din acumulare în acumulare, au ajuns la nivelul critic de a transforma acumulările cantitative în salturi calitative, iar soluția nu este dată prin măsurio cantitative exprimate în procente, ci prin măsuri calitative, care să pună de acord noul stadiu al calității ce va să vină, cu exigențele societății de azi, în care obiectivele fiecărui cetățean sunt cu totul altele în comparație cu cele de acum 10 sau 20 de ani și 5 sau 6 milioane de români alcătuiesc diaspora noastră și numărul va crește și mai mult.

E nevoie de un proiect de țară, de un nou model de dezvoltare a României, în care știința să joace un rol esențial, căci nu mai merge nimic după ureche și statistica este și ea tot o știință, nu instrument cu care politicienii să facă fix ce vor ei în ignoranța lor absurdă, primitivă și lascivă.



(30 august 2025)

VERONICA din Casa iubirii are cârlionți

Răutăcioasa, imposibila, intriganta, predictibila, matura de 33 ani VERONICA, și-a schimbat înfățișarea după ce și-a făcut cârlionți. Să nu se creadă că noua coafură o face cu un caracter altfel, mai agreabilă, mai bună, mai interesantă. Este tot atât de limitată, de singuratică și de ilogică, încâît mă și întreb ce mai caută într-un show al iubirii, când ea de un an nu și-a făcut o relație, ci are doar o prietenie absurdă cu un tip neisprăvit, dar care îi este complementar. Dacă mai acum câteva luni mă uitam la showul Casa iubirii mai multe minute, acum acest show a devenit neinteresant, bate pasul pe loc și moderatoarea e ajutată de echipa de montaj, să salveze aparențele, insistând pe niște intrigi de doi bani, care nu înseamnă nici drag și nici iubire, ci stagnare. S-a făcut caz de dansul pe masă al concurentei ALEXANDRINA, fără ca producătorii emisiunii să știe că există  o capodoperă în interpretarea lui Maya PLISETSKAYA a Boleroului de RAVEL în regia lui Maurice BÉJART. Dar nici așa-zisa intelectuală VERNONICA nu are în bagajul său cultural acest videoclip.


(30 august 2025)

ELENA din Troia era un fel de EMILY de la MIREASA de pe Antena 1.

Abia acum îi dau dreptate lui HOMER în legătură cu războiul declanșat din cauza unei femei, după ce am văzut furtuna la scară ceva mai mică iscată între concurenții băieți din Casa MIREASA, în legătură cu concurenta EMILY. Deși concurenta se apără că ea nu a contribuit cu nimic la neînțelegerile dintre băieții din Casa MIREASA, exact cum nici ELENA din Troia nu a adus războiul, trebuie spus că modul său neclar de a spune una sau alta, dar și comportamentul său de la petreceri, precum și vorba sa tăioasă însoțită de replici acide, au pus atât paie cât și gaz pe foc. Abia acum îi cred spusele lui HOMER și foarte puține din cele scrise în ILIADA ȘI ODISEIA sunt elemente fantastice, restul sunt adevăruri. Invit cititorul să vadă filmul Helen of Troy din 1956, în care celebra Brigitte BARDOT care scosese Franța din criză prin încasările filmelor sale, juca abia rolul sclavei Andraste. Rolul principal era jucat de prea frumoasa și perfecta Rossana PODESTÀ. Rolul lui Paris era interpretat de  actorul Jacques SERNAS, care făcea multe dame din sală să ofteze adânc, mai adânc, ioi!

Așa cum stau lucrurile acum în Casa MIREASA, focul mocnește căci EMILY este singură, cu nasul pe sus și așteaptă să-i vină alesul, căci niciunul dintre băieții din casă nu se ridică la standardele sale, deși dansul de la o petrecere nu arată un standard prea ridicat, iar graba cu care la anii ei și-a anunțat o scurtă cunoaștere, dovedește lipsa de selectivitate, deși prin vorbe se dă altceva. Epopeea continuă, căci televiziunea comercială trăiește din reclame, iar ratingul e adus de scandaluri facile.


(30 august 2025)

Reparați șandramaua care stă să cadă?

Dacă vreți să reparați șandramaua care stă să cadă costurile vor fi imense și rezultatul va fi tot o șandrama care va sta să cadă. De aceea trebuie dărâmată șandramaua, făcut un plan pentru o nouă construcție și trebuie făcută fundație solidă și începută construcția, pe noi principii, căci o lume nouă se construiește după noi principii, cu oameni noi.

Nimic nu trebuie peticit. Nimic nu trebuie sprijinit pentru a nu se dărâma, ci trebuie luat totul de la zero și construit totul cu mână de meseriaș, aaș fel încât să avem o construcție care să dureze milenii, nu câțiva ani, cum ar crede unii, care sunt obișnuiți să facă lucruri de mântuială.


(29 august 2025)

Greva magistraților

 Modificările privind:
- pensiile magistraților,
- vârsta de pensionare a magistraților,
a determinat declanșarea grevei magistraților, situație fără precedent în istoria post-decembristă a spațiului carpato-danubiano-pontic.

Lucrarea omului, căci situația aceasta cu pensionarea și cu algoritmulul de calcul al pensiilor pentru magistrați, este lucrarea omului și vorba proverbului, tot omul ar trebui s-o desfacă, în niciun caz, nu dracul, căci el și-a băgat coada doar la începutul lucrării, restul fiind lucrarea minții omului.

Acum este greva magistraților. Nu știu cât va dura. Nu știu ce va face parlamentul. Știu ce va decide CCR. Se vor pierde bani din PNRR, căci deși există o soluție, nimeni nu o folosește, căci în mintea unora este ideea de omorî și capra vecinului, în loc de a îngrășa toate caprele de pe plaiul nostru cel mioritic.


(29 august 2025)

Ipoteze șocante despre Mihail EMINESCU

Azi 229 august 2025 pe Canal 33 un invitat al lui Dan DIACONE SCU a lansat o serie de ipoteze șocante despre viața și moartea lui Mihail EEMIN SCU. Sunt foarte mirat acum pentru faptul că acum în anul 2025 când digitalizarea a atins cote deosebit de ridicate, faptul că exustă abordări absolut diferite față de ceea ce știam din cărțile lui George CĂLINESCU și ale lui Augustin Z N POP, arată că încă trebuie lucrat și scoase la iveală toate documentele ce privesc viața lui Mihail EMINESCU existente în țară și în străinătate, pentru a nu mai exista nimic care să ne șocheze, așa cum s-a întâmplată în această zi de vineri, când invitatul lui Dan DIACONESCU a vorbit despre diploma de facultate a lui Mihail EMINESCU, în condițiile în care literatura de la noi scrie că poetul nu a absolvit nicio facultate. Și ipotezele avansate acum despre boala care-l măcina pe Mihail EMINESCU, sunt cu totul diferite despre ceea ce se știe din biografia monumentală a lui George CĂLINESCU. Păcat că nu apar poziții clare ale savanților români pentru a clarifica ipotezele și teoriile avansate de Adrian ARTENE.

(29 august 2025)

Legende ale folclorului românesc pe scena festivalului de la Mamaia

Festivalul de folclor românesc Mamaia 2025 s-a încheiat în seara zilei de 29 august 2025 cu minirecitaluri ale marilor artiști următori:
Irina LOGHIN - 86 ani
Angela BUCIU - 83 ani
Viorica FLINTAȘU - 83 ani

Aneta STAN - 81 ani

Mioara VELICU -  81 ani

Florica BRADU - 80 ani

Gheorghe ROȘOGA - 80 ani

Elena MERIȘOREANU  - 77 ani

Ștefan ISAC - 79 ani

Sava NEGREAN BRUDAȘCU - 78 ani

Pe ecrane mari au apărut imagini cu artiștii în înregistrări alb-negru din vremurile de demult ale debuturilor la televiziune națională.

M-a impresionat Mioara VELICU cu interpretarea a cappella a fragmentului din balada Miorița.

M-a impresionat și Gheorghe ROȘOGA cu interpretarea sa dramatică a cântecului Gheorghe, Gheorghe. El a și dansat pe scenă, într-un ritm deosebit alert.

Oficialități constănțene au oferit diplome de excelentă și buchete de flori interpreților.

A fost un adevărat regal, căci comparativ cu stupizeniile care se cântă de către noul val de interpreți de făcători de folclor,  în această seară am ascultat cântece adevărate, versuri cu metafore și rime inteligente, ritmuri alese, care au impus aceste mari nume. 

Nu au fost prezente la acest regal Cântărețele Sofia VICOVEANCA - 84 ani, Ana PACATIUȘ - 86 ani și Maria CIOBANU - 88 ani.

(29 august 2025)

ora 21:38

ora 21:58

ora 22:08

ora 22:37

Ilie BOLOJAN doar vorbește frumos

 L-am văzut pe Ilie BOLOJAN în compania lui Radu TUDOR într-un show tv de două ore și concluzionez că Ilie BOLOJAN este:
- perseverent,
- coerent,
- atent,
- insistent, 
- prudent,
- decent,
în abordările sale și știe să argumenteze orice idee, mai ales atunci când este vorba de aceste reforme pe care zice el, că le-a început și dorește să le continue. Trebuie spus din start că ceea ce a făcut el nu a fost deloc dificil și acele măsuri legate de creșterea TVA la 21% și impozitarea pensiilor de peste 3.000 lei le putea face și un bebe de 3 luni, fără niciun efort, căci se referea la bani siguri care ar veni la buget, pocnind din degete ca la nuntă când se joacă hora miresei.

L-aș fi admirat pe Ilie BOLOJAN și i-aș fi găsit mult mai multe calități dacă rupea răul de la rădăcină, căci nu TVA de 19% și nici nefericiții de pensionari nu au adus România în pragul dezastrului cu acel deficit excesiv de peste 9,3% ci alte cauze, asupra cărora el nu și-a îndreptat atenția nici măcar în așa-zisul pachet 2. Răul este altundeva și el îl știe bine, dar îi este frică să se apropie de el, pentru că și-ar tăia creanga de sub picioare, sistemul din care face parte, gândirea de care nu s-a rupt, sunt numai două dintre sursele dezastrului și el le mai știe și pe celalalte. Când în pachetul al III-lea va sparge buboiul, atunci voi crede că Ilie BOLOJAN a înțeles problema și  că a făcut ceea ce trebuie. Până atunci, conchid că Ilie BOLOJAN vorbește frumos, dar face puțin spre nimic.


(29 august 2025)

Risipa resurselor infinite

Timpul este infinit și ca resursă, oamenii îl risipesc cu nonșalanță.
Aerul este și el o resursă infinită, pe care o folosim cu costuri zero și de care ne batem joc cu o inconștiență demnă de scopuri mult mai nobile.
Apa este o resursă mare, pe care nu conștientizăm că este limitată și de care ne batem joc cu o ușurință condamnabilă, crezând că niciodată nu va veni momentul când vom suferi din cauză că nu este suficientă să ne ducem traiul cât de cât civilizat.

Chiar dacă o resursă este îndestulătoare, doar când vedem că este pe terminate, începem s-o prețuim, ceea ce este bine chiar dacă este ceasul al XII-lea și mai sunt câteva minute în care se mai poate face ceva, pentru a fi vorba de o folosire mai inteligentă a resursei cu pricina, fie că este timul, fie că este aerul, fie că este apa, fie că este vorba de pământul pe care pășim sau îl cultivăm.


(28 august 2025)

Notele premierilor post-decembriști

De la Revoluția din Decembrie 1989 și până în zilele noastre, s-au perindat la Palatul Victoria multe personaje, unele dintre ele pentru perioade mai lungi, altele pentru perioade mai scurte și merită să primească fiecare note, după ceea ce au făcut, mai bine sau mai prost, dar și pentru ceea ce nu au făcut.

Petre ROMAN are nota 3(trei) că profesor universitar fiind, nu a făcut nimic pentru profesori.

Theodor STOLOJAN are nota 2(doi) că a confiscat valuta românilor.

Nicolae VĂCĂROIU are nota 9(nouă) că a construit centura de sud către Bascov a autostrăzii A1.

Victor CIORBEA are nota 4(patru) pentru tot parcursul lui jalnic de doctorand peren.

Radu VASILE are nota 3(trei) că profesor universitar fiind s-a mirat că avea un salariu in ASE prea mic.

Mugur ISĂRESCU are nota 5(cinci) că nu a făcut nimic spectaculos, ci a fost element de decor.

Călin POPESCU TĂRICEANU are nota 9(nouă) că i-a ținut piept lui Traian BĂSESCU.
Emil BOC are nota 2(doi) pentru că el credea în trei alternative și era slugarnic cu Taian BĂSESCU

Mihai Răzvan UNGUREANU are nota 7(patru) că i-a pus pe bețivanii dintr-un să dea zăpada.

Victor PONTA are nota 4(patru) că n-a mințit credibil în legătură cu autostrada Comarnic-Brașov.

Dacian CIOLOȘ are nota 6(șase) că stătea la stopuri pe stradă în loc să se ocupe de treburi serioase.

Sorin GRINDEANU are nota 2(doi) că s-a baricadat în clădirea din Piața Victoriei.

Mihai TUDOSE are nota 2(doi) că e miștocar, dar și că nu s-a întâlnit cu premierul Japoniei.

Viorica DĂNCILĂ are nota 10(zece) de pe poziția ei de femeie i-a ținut piept lui Klaus IOHANNIS.

Ludovic ORBAN are nota 1(unu) căci în pandemie chefuia  și eu stăteam sechestrat în casă.

Florin CÎȚU are nota 2(doi) că a împrumutat bani fără să dea explicații.

Nicolae CIUCĂ are nota 7( șapte) că a stat în banca lui și a fost un executant cumițel.

Marcel CIOLACU are nota 3(trei) că m-a mințit că-mi indexează pensia și n-a făcut-o.

Ilie BOLOJAN are nota 5(cinci) că a început redresarea cu creșterea TVA și tăierea pensiilor.

Așa cum stau lucrurile, premierii noștri nu sunt nici mai buni și nici mai răi decât suntem noi, căci nici noi nu suntem numai genii, ci suntem unii mai bunicei, dar grosul dintre noi suntem, vai teaua noastră, exact cum sunt și premierii care nu au luat note de trecere, căci unde nu e, nici Dumnezeu nu cere și nu este vina lor că le cerem prea multe, dacă ei nu sunt în stare de mai mult, ci de vină este natura că i-a făcut săraci în raport cu calitățile pe care trebuie să le aibă niște premieri care să rămână în istoria neamului românesc.



(28 august 2025)

Cercetătorul științific solitar și autodidact

Există probleme celebre nerezolvate și unele dintre ele chiar au premii în cazul în care va exista cineva care va oferi soluția ce va revoluționa știința. Motorul care funcționează cu apă chioară, este una dintre provocările care stau în fața celor ce vor să câștige un milion de dolari, cât este premiul oferit.
De aceea, peste tot în lume, există inventatori solitari, cum tot așa există cercetători științifici solitari.
Cercetătorul științific solitar este o persoană care:

- este dedicat muncii de unul singur,

- are un obiectiv bine definit,

- își definește o problemă de rezolvat,

- nu precupețește niciun efort,

- studiază fără întrerupere,

- are un nivel de exigență ridicat, 

- își pune mii și mii de întrebări,

- face sacrificii pentru rezolvarea problemei,

- are încredere că soluția este aproape,

- nu discută cu nimeni despre preocupările lui,

- ia măsuri în securizarea rezultatelor,

- își crează o lume a lui în care el e totul,

- nu crede în eșec și pentru succes sacrifică totul.

Nu este de mirare căci cercetătorul științific solitar este autodidact, pentru că el crede că problema asupra căreia se concentrează este problema lui și numai a lui, iar cei din jur dacă vor să discute ceva, el consideră că sunt rău intenționați și vor să-l demobilizeze și să-l abată din drumul său. Sunt foarte rare situațiile în care acest om găsește cu cale să discute despre munca lui și din start el se consideră a fi un neînțeles, miar cei din jur cu toții nu au alt obiectiv decât să-i saboteze munca și eforturile de a obține soluția la problema pe care doar el o cunoaște și pe care doar el a ajuns s-o înțeleagă. Am cunoscut un astfel de cercetător științific solitar și autodidact, care mi-a zis că a scris totul pe câteva pagini, le-a legalizat la un notar și le-a pus într-un plic, pe care și l-a trimis lui însuși, iar cei care vor deschide plicul peste ani și ani își vor da seama că el este cel care a făcut marea descoperire. Nu am aflat nici despre ce problemă era vorba, nici despre natura soluției și nici care ar fi beneficiarii acesteia.


(28 august 2025)

Cum o reclamă oribilă s-a transformat în anti-reclamă

Din când în când, apare la televizor o reclamă oribilă pentru ORBIT, cu un tânăr care are în frunte o gură care spune ceva și care apoi mestecă guma ORBIT sau o reclamă cu o tânără ceva mai corpolentă, care și ea are în frunte o gură, care mestecă gumă pentru a nu mai spne diverse.

Ideea cu gurile puse în frunte este originală, nu zic, dar efectul este dezgustător și de când am văzut această reclamă, nu am mai cumpărat guma ORBIT, ceea ce înseamnă că pentru mine, ceea ce s-a dorit a fi o reclamă, s-a transformat în anti-reclamă, știut fiind faptul că pentru mine, produsele foarte bune se vând singure, nu le trebuie reclamă și numai produselor dubioase li se face reclamă insistent pe FACEBOOK.

(28 august 2025)

Mimarea cercetării științifice

De când cu reducerea cheltuielilor la nivelul întregii țări pentru a reduce deficitul bugetar, s-a vorbit despre cercetarea științifică și mai ales, despre desființarea unor institute de cercetare științifică, așa cum este Institutul Levantului și cel de studiere a crimelor comunismului, din câye am înțeles. Atunci mi-am adus aminte că pe meleagurile noastre cele mioritice se mimează cercetarea științifică prin:
- definirea unor obiective bizare,
- plăți ale unor salarii colosale,
- minimizarea outputurilor,
- evitarea originalității,
- trunchierea ciclurilor de cercetare,
- popularea cu persoane puse pe ne-muncă,
- sugerea de fonduri de la buget,
- excluderea din start a auto-finanțării.

Faptul că abia după anul 2000 s-a pus problema separării apelor în ceea ce privește plagiatul în elaborarea de articole și de cărți în spațiul carpato-danubiano-pontic, ne arată că în foarte multe cazuri nu era vorba decât de mimarea cercetării științifice, de către persoane care străluceau în mediocritatea lor, dar care se visau încărcate de glorie științifică fără a produce nimic măreț, original și peren. Cine nu are fundamente teoretice solide, cine nu se documentează pentru a nu redescoperi apa caldă, cine nu se uită cu exigență în oglidă pentru a se auto-evalua corect, cine nu arde intens pentru o idee fără a se gândi la câștiguri financiare viitoare prin ne-muncă, acela nu este cercetător științific și prin ceea ce face, doar mimează că face cercetare științifică, pentru că el doar se face că face ceva, doar pentru a se afla în treabă.



(28 august 2028)

Unghiile

Unghiile sunt cartea de vizită a fiecăruia dintre noi.
Niște unghii negre, arată că omul este neîngrijit.
Niște unghii netăiate, arată că omul este neatent cu el însuși.
Niște unghii tăiate corect, arată curățenie.
Niște unghii tăiate și date cu lac, arată discreție.
Niște unghii tăiate și date cu ojă, arată eleganță.
Niște unghii de vrăjitoare, arată apetența spre ne-muncă în treburi gospodărești.
Când privim mâinile unui bărbat îi analizăm într-un fel unghiile și cu totul altfel analizăm unghiile de la mâinile unei femei. Fiecare dintre noi are standardele și obiectivele lui și trebuie să citim omul și după cum se prezintă în viața de toate zilele, atunci când îi vedem mâinile și-i analizăm unghiile. 
Am întâlnit un mecanic auto care zi de zi, la servici lucra cu motoare, cu vaselină, cu motorină și când ajungea acasă își făcea baie și-și spăla mâinile foarte bine, încât nu mai rămânea nicio urmă a muncii lui de zi cu zi, cu piese, cu vaselină, cu vopsea și cu murdăria din jurul lui de la atelier. 
Am întâlnit o persoană cu unghii aranjate, foarte lungi, așa cum se poartă acum, care se lăuda în grupul ei de prieteni că pentru ea este un mister preparatul unei supe din plic. Cine nu dispune de personal auxiliar care sa-i asigure haine spălate și călcate, în acest context, are o problemă, chiar o mare problemă, căci unghiile acelea mari, poate prea mari devin o piedică în asigurarea unui standard corect de acceptare pentru cine dorește o relație bazată pe costuri ce nu depășesc limite suportabile unor venituri de sub 3.000 de euro pe lună la nivelul întregii familii.

Am apreciat întotdeauna persoanele care se prezintă exact așa cum sunt ele și unghiile le definesc în totalitate, fără a ieși în evidență cu nimic, dar fiind remarcate prin eleganță, armonie, distincție și stil.

În vremurile când lucram ca profesor, la un examen de programare a calculatoarelor s-a prezentat o studentă cu unghii foarte lungi, care nu reușea să-și tasteze programul. În acele vremuri tastaturile nu erau ca acum, ci erau electro-mecanice, ceea ce presupunea o oarecare forță în degete pentru a tasta un text, iar unghiile o împiedicau. Mi-a părut nespus de rău că nu a reușit să ruleze programul și nici să promoveze.

Tot în vremrile de demult, la un examen de toamnă, o studentă își ascundea mâinile. Colega mea i-a cerut să stea cu mâinile la vedere. Atunci am văzut că studenta avea niște mâini muncite. Era de la țară și culelese cu mâinile buruiană pentru animalele din gospodăria familiei. Nici unghiile ei nu arătau deloc bine, căci erau ale unor mâini muncite din greu. I-am spus că știu ce înseamnă să muncești și nu trebuie să se jeneze. Când a ieșit la tablă, a scris și a rezolvat problemele, obținând o notă bună, ceea ce mi-a dovedit că un om care știe de activitatea intelectuală știe și de munca de la câmp.

(27 august 2025)

Nicușor DAN - tatăl

Așa-zișii jurnaliști și așa-zișii politicieni nu contenesc a-l ironiza pe Nicușor DAN că merge pe cărări de munte cu fiul său în cârcă și cu un bvăț în mână. Înainte de a fi președintele României, Nicușor DAN este un bărbat responsabil, pentru că are doi copii de care trebuie să se ocupe și pe care sunt sigur că nu-i vrea să devină beizadele, așa cum se întâmplă cu odraslele miliardarilor de mucava de pe plaiurile mioritice.
Nicușor DAN de pe poziția de tată, trebuie ca în această vară să-și ducă copilașii câteva zile la munte, căci numai așa copilașii știu și ei că au tată. Să nu uităm că Nicușor DAN s-a purtat ca un om normal și când a fost primar general al Bucureștiului și consider că tot normal trebuie să se poarte și ca președinte, adică să facă ceea ce face un tată, adică își duce copilașii de mână la școală sau merge cu ei pe munte sau la mare, căci mă repet: președinte eeste e cel mult 10 ani, în timp ce tată, Nicușor DAN este o viață. Nu mi-a plăcut cum Emil CONSTANTINESCU și-a crescut copiii. Nu mi-a plăcut chiar deloc cum Traian BĂSESCU și-a expus fiicele și mai ales, cum a lăsat ca fiica sa cea mică să fie ironizată datorită ignoranței pe care o afișa cu succesurile și cu editările de texte ale lui BOC. Îmi place cum  Nicușor DAN se comportă ca un tată adevărat și iubitor față de copilașii lui.

(27 august 2025)

Showul INSULA IUBIRII și pornografia

Cărțile științifice de analiză a pornografiei ca fenomen social arată că artiștii porno acceptă orice în afară de sărut, căci în opinia lor, sărutul înseamnă sentimente, în timp ce actul sexual este doar un exercițiu mecanic repetitiv, fără implicații în plan sentimental.

Această abordare apare de mai multe ori în showul de televiziune INSULA IUBIRII de pe Antena 1, când concurenta MARIA este sfâșiată de durere că soțul ei MARIU s-a sărutat cu ispita OANA și exemplele pot continua.

Ar fi interesant dacă CNA ar da liber la filme și showuri porno la televizor, pentru că în acest fel s-ar reduce deficitul excesiv din buget, reclamele putând fi taxate adecvat, iar televiziunile impozitate proporțional cu veniturile încasate, mai ceva ca trans-naționalele. Nu trebuie decât un pic de curaj și de pragmatism, chiar dacă unii ridică din umeri și spun că suntem un popor credincios. Am văzut șoferi de taxi care fac cruci imense când trec pe lângă biserici, ca mai apoi să înjure după 3 secunde pietonii indisciplinați, cum am văzut fețe bisericești acuzate și încarcerate pentru pedofilie.



(27 august 2025)

S-a spart buboiul cu cercetarea așa-zisă științifică

Se știe că cercetarea științifică autentică înseamnă:
- muncă nenormată,
- program necontrolat,
- rezultate neplanificate,
- riscuri cât cuprinde,

- libertate maximă,
- pasiune nemăsurată.
Unii au văzut numai fața poleită din procesul de cercetare, adică faptul că cercetătorul vine la muncă atunci când vrea și stă la birou sau în laborator cât are chef. Nimeni nu a văzut sau nu a vrut să vadă că un cercetător științific este ca un băț de chibrit, arde, se consumă și muncește până la epuizare pentru o idee și nu are liniște până când nu vede soluția problemei pe care dorește s-o rezolve, iar ca un artist, dorește să perfecționeze acea soluție, astfel încât ea să atingă punctul maxim al clarității, valorii și originalității. Faptul că orine nene și orice tanti cred că au calitățile de a face cercetare științifică, nu este rău, dar asemeni cântăreților fără de talent care se manifestă în baie și nu la televizor și ei au tot dreptul din lume să facăp cercetaqre științifică sau mai puțin științifică sub plapumă sau în butoiul cu apă rece, fără să deranjeze pe nimeni și fără să ceară bani de la nimeni.

Cercetarea științifică nu este pentru oricine. Dacă au existat un NEWTON, un EINSTEIN, o ASLAN sau un COANDĂ sau un MOISIL, nu înseamnă că noi toți avem calitățile acestora, pentru a face lucruri mărețe. Mai trebui să bată cuie cineva, să facă pâine în brutărie cineva, să împartă dreptatea cineva, deci nu trebuie să fie tot poporul alcătuit dinj cercetători științifici, doar pentru a face muncă cu creierul și pentru a avea un program lejer, căci așa a văzut în institutele de cercetare, fără a intra în detalii.

Acum cu reducerea cheltuielilor s-a văzut și cum este cu cercetarea și mai ales cum se face cercetare și care sunt rezultatele cercetării, rezultate de cele mai multe ori lipsite de originalitate și de eficiență. S-a spart buboiul cu așa-zisa cercetare științifică, căci a venit momentul adevărului și unde rezultate adevărate nu sunt, nici cercetare științifică nu este și deci nici institut de cercetare în așa ceva nu trebuie să existe. Trebuie să rămână doar acele institute de cercetare unde lucrează oameni devotați activității de cercetare științifiocă, oameni care au dovedit performanță, oameni care știu ce este cercetarea științifică și nu o confundă cu a face târguieli în Piața Amzei sau a trăncăni fără rost prin simpozioane fără valoare.



(27 august 2025)

Control, monitorizare, prevenție, acțiune...

Leșin de plăcere când văd că unii monitorizează.
Sunt în delir când văd că unii controlează.
Mă mir că există unii care mai și muncesc.
Proverbul doi cu sapa, cinci cu mapa, funcționează în spațiul mioritic al naibii de generalizat, peste tot. Eu știam că un nene trebuie să parcurgă mai mulți pași până a ajunge în vârful unei piramide. 
El trebuie să dovedească faptul că are calificarea.

El trebuie să pornească de la munca de jos.

El nu trebuie să ardă etape.

El trebuie să dovedească faptul că merită să fie promovat prin merite reale.

El ajunge să facă muncă de control după ani și ani de experiență dovedită.

El monitorizează numai și numai după ce arată că-i știe pe oameni și le știe munca.

Nimeni nu face numai control.

Nimeni nu face numai monitorizare.

Este normal să existe persoane care fac control.

Este normal să existe persoane care monitorizează.

Numai că acele persoane trebuie să dovedească faptul că știu să muncească foarte bine, că au rezultate și că doar așa știu ce controlează și ce monitorizează. Nu pui să controleze și să monitorizeze persoane care nu au dovedit nimic, care nu au experiența și calificarea necesară, doar pentru că ocupă niu se știe cum, o poziție care le dă aceste drepturi.

Înainte de a controla pe cineva care execută trebuie:

- să ne asigurăm că executantul a fost instruit,

- să derulăm muncă de prevenție cu executantul,

- să monitorizăm pe executant și să-i corectăm greșelile.

Numai după ce am făcut tot ce trebuie, avem dreptul de a face controale. Este comic să venim intempestiv să controlăm pe cei de care nu ne-am ocupat în niciun fel, să le cerem să facă ceea ce nici noi nu știm cum se face, căci dacă închidem azi ceva, mâine altceva, ne vom trezi că închidem economia. Trebuie să cultivăm mândria de a fi un excelent meseriaș, un excelent profesionist, căci fără mândrie și fără onoare, doar cu controale și doar cu sancțiuni, nu se progresează în niciun fel.

A pune lupul pazinic la oi nu este o soluție.

(27 august 20250

Împăratul a pornit gol pe străzi

De câteva zile încoace, ministrul finanțelor Alexandru NAZARE scoate la iveală golurile din buget, spre mirarea unor consumatori care niciodată nu și-au pus problema de unde are statul bani să arunce cu ei în dreapta și-n stânga. 
Unii au vrut să fie exceptați de la plata unor taxe, statul i-a exceptat. 

Unii au cerut subvenții de la stat, statul i-a subvenționat.

Unii s-au considerat speciali, statul le-a dat pensii speciale.

Unii au vrut să plece în străinătate să se trateze, statul i-a trimis.

Unii au vrut să facă cercetare științifică în ceva, statul le-a creat oportunitatea.

Oricine a cerut ceva, nu a fost refuzat de stat.

Acum a sosit momentul decontului și cu o datorie externă fabuloasă și un deficit la buget indecent de mare, trebuie să admitem că împăratul gol din povestea lui Hans Cristian ANDERSEN a ieșit gol și desculț pe străzi și noi ne mirăm să-l vedem:

- deșirat,

- nedotat,

- tălâmb,

- murdar,

- plângăcios,

- părăsit,

- ezitant.

Adevărul este crud și va trebui să ne privim în oglindă și să acceptăm că am trăit ani și ani în minciună și că fără muncă adevărată nu ne descurcă, iar despre cât de geniali, de talentați și de șmecheri suntem, ar trebui să lăsăm pe alții să vorbească, pentru că doar 0,00001% dintre noi sunt excepționali, restul suntem niște mamifere bipede normale, care ne-am transformat din maimuțele cu fundulețul rozaliu, doar prin muncă, munică și iar muncă, fără a aștepta să ne pice ceva din cer sau să stăm cu mâna întinsă ca statul să ne dea, crezând că statul are saci de bani picați din cer. Vom mai afla și alte mari adevăruri, căci saga continuă și pentru a ieși din marasm va trebui să facem un salt calitativ, din care unii vom ieși șifonați rău de tot, mai ales dacă am crezut că tot ce zboară se și mănâncă.




(27 august 2025)

Încurcătura cumulării salariului cu pensia

Toate încurcăturile care apar în economia mioritică se datorează lucrului cu jumătăți de măsură. Când am fost în într-o anumită țară foarte dezvoltată, prin anul 2000 am văzut că acolo lucrurile sunt simple.
Dacă faci peste 3 ani 65 de ani, nu mai ai voie ca profesor să iei doctoranzi și ești obligat, mort-copt, să finalizezi, fără a lăsa lucrurile neterminate.
În ziua când ai făcut 65 de ani, îți iei bocceluța, eticheta de pe ușa biroului, le strângi mâinile colegilor și dispari, fără a mai exista stadii intermediare, așa cum există pe la alții.
Lucrurile sunt clare și stabilite de zeci și zeci de ani, încât fiecare persoană știe să-și planifice viața pentru a nu avea alte căi decât cele scrise la lege, nu ca la noi, că omul speră că va continua să muncească și după 65 de ani la vechiul loc de muncă.
După mine, cumularea pensiei cu salariu este o mare porcărie, iar invocarea lipsei de forță de muncă este o altă mizerie pe care statul o aruncă în ochii oamenilor, pentru a-i umili, tot așa cum un nene-bou, i-a făcut pe pensionari asistați sociali. Ar trebui să existe o lege prin care:
- oamenii care fac 65 de ani să continue să lucreze dacă vor sau să iasă la pensie dacă vor,
- oamenii de peste 65 de ani să nu mai intre în calculele indicatorilor legați de piramida ocupațională,
- oamenii de peste 65 de ani să-și păstreze salariile, fără a mai ocupa funcții administrative,
- oamenii de peste 65 să iasă la pensie când doresc, anunțând în 24 de ore,
- la fiecare 5 ani de la împlinirea vârstei de pensionare, automat, pensia să le crească cu 10%.
În acest fel nu s-ar mai crea animozitățile dintre vârstnici și tineri, legate de ocuparea de posturi și nici n-ar mai exista mirajul cumulului pensiei cu salariu. Numai că pentru o astfel de abordare trebuie acceptată o realitate și legea trebuie să fie clară asemeni cristalului.

(26 august 2026)

Cum am căzut în hazna?

Deficitul bugetar nu a sărit de la 2,20% direct la 9,5% ci treptat-treptat, cu grijă, cu perseverență, cu delăsare și inconștiența unei clase politice pe care nu a interesat-o decât conservarea  privilegiilor în anii cu multiple alegeri 2020 și 2024.
Noi românii avem o vorbă: dacă te iei după muște, ajungi la hazna. Cum am ajuns la hazna, concluzia este clară: ne-am luat după niște muște și muștele au avut niște prenume precum Ludovic, Florin, Nicolae, Marcel și Klaus. 
Am ajuns la hazna pentru că toată lumea s-a complăcut să meargă în direcția greșită și pentru că nu există obligativitatea unor organisme să ia hățurile și să oprească armăsarii din goana lor nebună spre prăpastie.
Am căzut în hazna pentru că nimeni nu folosește știința ca instrument de apărare față de neprevăzut. Ne place doar când medicina folosește rezultatele cercetării științifice că ne micșorează suferințele, de însănătoșește. În rest, Dumnezeu cu mila, căci nu avem încredere în modelarea cibernetică, nu credem în indicatori și pentru noi teoria deciziei nu este o știință, căci altfel nu există o explicație la faptul că facem greșeli în cascadă. O femeie plecată acum vreo 50 de ani din Ro a zis că ne vom trezi la realitate doar când șomajul va fi de peste 20% aici, când nu vom mai avea nici ce bea și nici ce mânca și va trebui să punem mâna să muncim cu adevărat, iar separarea deștepților harnici de proștii trântori se va impune ca singurul criteriu de a ierarhiza valorile autentice.
Am ajuns în haznaua aceasta pentru că ne-am mulțumit să consumăm fără să producem, să trăim bine fără să muncim și să nu ne punem niciodată întrebări legate de faptul că ne-munca se plătește atât de bine, încât cei ce muncesc cu adevărat sunt ridicoli, neinspirați și proști. Faptul că nu știm să tăiem răul de la rădăcină, că ne mulțumim că merge totul și așa în virtutea inerției, generează toate temporizările din lume, crezând că într-un fel sau altul se vor rezolva problemele de la sine. Acum dracul este atât de negru și cuținul ne-a ajuns la os, încât nu numai că nu vom ieși din hazna, dar durerile care ne vor cuprinde vor fi insuportabile și mirosurile emanate de reziduurile din hazna ne vor sufoca mâine, dacă azi nu spunem stop la tot  roiul de muște care roiesc pline de satisfacție și doar un om este în stare să ne scoată de acolo, iar numele lui este Nicușor DAN. Am 30 de argumente când fac această afirmație.

( 26 august 2025)

Filosofia lucrului de mântuială

Acum ceva timp am discutat cu un nene care era patron al unei firme care făcea lucrări de întreținere a conductelor de termoficare. L-am întrebat de ce apar așa de dese deranjurile pe trasee și trebuie cârpite conductele și de ce nu se face o lucrare ca lumea, cu garanție de câțiva ani. Omul mi-a răspuns calm că o astfel de abordare ar determina ca într-un număr mic de ani să nu mai aibă de lucru în oraș și să iasă cu muncitorii și cu utilajele departe de București, ceea ce este inacceptabil. De aceea, lucrările sunt făcute de mântuială, căci firma are nevoie de fronturi de lucru în oraș și cu cât mai multe sunt reparațiile, cu atât mai bine pentru muncitori, pentru patroni, pentru primărie, în concluzie, pentru toată lumea, mai puțin pentru cetățenii care suferă de frig, de lipsa apei calde și tot așa.

Nu întâmplător, în București există strada MÂNTULEASA.

(26 august 2025)

Depopularea Daciei

Ani de zile a fost combătută teoria depopulării Daciei, conform căreia populația s-a retras în munți, fără a exista o explicație solidă asupra motivelor pentru care dacii să fi făcut așa ceva. Nici în ziua de azi nu există explicație coerentă a dispariției limbii dacilor, căci viezure, mânz, brânză, lift, trump, nu sunt doar reverberații în timp ale existenței unui popor, ci mult mai mult.
Ceea ce s-a întâmplat cu poporul român în ultimii 36 de ani, arată că nu trebuie să treacă un secol ca un popor să-și ia bocceluța cu el și să plece în bejenie, atunci când pământurile lui strămoșești nu-i mai ofer:
- speranță,
- bunăstare,
- muncă.
Au plecat în bejenie 6 milioane din cele 22 de milioane de români și au fost ani în care numărul de nou-născuți dintre români în străinătate au fost de peste 500.000 ceea ce arată că cei plecați au fost în floarea vârstei. Așa cum stau de rău lucrurile aici pe meleagurile noastre mioritice, riscul plecării altor milioane de români crește și mai mult, iar depopularea țării devine o realitate de o cruzime de neimaginat. Sub ochii noștri are loc un proces numit exod, care nu explică existența unor catastrofe naturale sau a unor războaie, ci verificarea dictonului latin  ubi bene, ibi patria. Ceea ce nu a înțeles clasa politică din spațiul mioritic este legat de faptul că procesul este în dinamică, se desfășoară sub ochii ei și are caracter ireversibil. Mai mult, diaspora, căci așa se numește partea de popor care pleacă din patria sa, votează și contribuie prin dezinformarea de care beneficiază de adoptarea pe căi democratice a unor decizii greșite, dacă ne gândim doar la alegerile din 2009, 2014 și 2019. Ar fi bine ca sociologii să privească cu atenție ce se întâmplă aici și acum și să facă noi construcții teoretice asupra depopulării Daciei, căci migrația popoarelor este parfum comparativ cu crahul economic devastator.

(26 august 2025)

PSD își face țăndări notorietatea

De câțiva ani buni, PSD nu mai are lideri, ci marionete în mâinile unora care fac tot ce vor cu ele, pentru a-și atinge obiectivele. Știm exact ce înseamnă transfer de notorietate și la ce folosește, dar mai ales, cine știe să-l folosească și mai ales, ce avantaje se obține de către cel ce-l folosește eficient.

Când PNL a vrut să iasă din conul de umbră în care intrase, a susurat la urechea lui Victor PONTA și așa a apărut USL, iar PNL a obținut un scor fantastic, transferul de notorietate fiindu-i favorabil. Când același PNL a avut nevoie de succes, a făcut liste comune cu PSD la europarlamentare și a obținut cu mult peste ce ar fi fost în stare s-o facă singur. 
În așa-zisa mărinimie a PSD, când prezidentul a solicitat formarea unei coaliții, căci nu avea soluție după bobârnacul pe care USR i l-a tras, PSD a intrat la guvernare și s-a prăjit rău de tot. Nici acum PSD nu se află într-o situație mai bună, căci transferă notorietate la greu către PNL și în finalul apoteotic, votanții de stânga se vor sătura să semneze cecuri în alb unui partid care nu-și onorează angajamentele și care se face părtaș la aducerea țării într-o situație deosebit de grea. PSD a tot transferat notorietatea datorită faptului că are conducători slabi, care nu știu ce înseamnă social-democrația și care cred că dacă cineva le dă o acadea sau îi mângâie pe creștet devin copleșiți când ies la televizor pentru a spune banalități. În anul 2024 numărul care a dat procentele de intrare în parlament au avut cifra doi în față, fdar nimeni nu le va mai garanta cu lideri așa de slabi că scorul lor va mai avea două cifre chiar.

Când un nene a devenit ministru de externe în vremurile bolșevice, un coleg mi-a zis: prea mare pălărie pentru căpșorul lui minuscul. Tot așa se produce subiectul și cu PSD, care-și va alege la congres un președinte dintr-o mulțime din căpșoare pentru care pălăria va fi mult prea mare. Zic.





(25 august 2025)

PSD și câinele care nu pleacă de la măcelărie

PSD a stat cu coada pe sus o lună de zile pe motiv că USR nu a cinstit memoria lui Ion ILIESCU și nu a participat la ședințele de coaliție. Când a văzut că se îngroașă gluma și există pericolul de JUNK pe care agențiile de rating îl poate da României și când toți vor arăta cu degetul spre PSD că a blocat reformele, deși ceea ce se petrece numai reforme nu sunt, PSD, s-a întors cu coada-ntre picioare la ședințele coaliției ca anexă a USR, deși are scor aproape dublu decât reziștii, cum sunt numiți cei din USR, care au însă președinte și-și permit tot felul de licențe mai mult sau mai puțin poetice, dar care în final le atrag procente în sondaje.

Unanimitetea cu care s-a votat revenirea la masa dialogului din coaliție a PSD este un semnal important, de care Sorin GRINDEANU și acolițiim lui trebuie să țină seama că banii siguri de la programul Anghel SALIGNY sunt preferați banilor UE, pentru care se dă socoteașă la fiecare cent cheltuit și nu e de glumă.

Hora PSD + PNL + USR + UDMR se încinge, totți nădușesc, dar degeaba, căci s-a pornit greșit, lent, protector, selectiv și timid, din moment ce viermuiala este profundă și dacă tragi de un fir, nimeni nu știe ce parte a șandramalei se prăbușește și scoate la iveală grozăvii de nebănuit. Totul trebuia rezolvat printr-un text de 20 de rânduri cu font de 14 și lăsate nivelurile inferioare să execute comenzile, fără a ține seama cine este mama și cine este tata sau amanta.

(25 august 2025)

Deformarea în managementul de proiect dâmbovițean

Managementul de proiect a apărut pe fondul dezvoltării informaticii, aceasta având un rol determinant în creșterea acurateții datelor din contabilitate. Înainte de informatizare:
- cheltuielile generale au inclus tot felul de cheltuieli, fiind imposibilă evidențierea lor fină,
- aproximările legate de termene era determinată de evitarea indicatorilor statistici,
- analiza diferitelor variante și comparațiile nu erau luate în serios pentru eficientizare,
- nici nu se punea problema optimizărilor la nivelul practicii curente la executanți.
Managementul de proiecte a apărut ca soluție pentru mionimizarea duratelor de execuție a proiectelor, simultan cu dorința de a maximiza profitul celui care gestionează realizarea unui obiectiv. Managementul de proiecte a apărut în condițiile în care piața a devenit locul unde se tranzacționează orice tip de produs, iar prețul este criteriul de a opera selecții dintre cele mai riguroase.

Dacă înainte de derularea de proiecte în cadrul unor activități specifice managementului de proiecte, ideea de cheltuială indirectă era trecută pe planul al II-lea, pe măsură ce informatizarea și-a făcut locul și omul plătește ce consumă, s-a impus ca multe dintre cheltuielile considerate indirecte, să treacă pentru acuratețea calculelor de cost pentru proiecte, în rândul cheltuielilor directe, rămânând ca un procent aproape neglijabil al cheltuielilor să fie indirecte, căci nimeni nu pierde timpul pentru a vedea cum se împart 3 lei într-un proiect de 1.000.000 de lei, pentru a considera că și aceștia se localizează cu exactitate, pentru a avea cheltuieli indirecte zero. Pe Dâmbovița sindicatele impun procente aberante pentru cheltuielile generale, pentru a fi acoperite tot felul de costuri care nu au nicio legătură cu proiectul.

Tot așa stau lucrurile și la alcătuirea echipelor cu care se întocmește echipa care elaborează oferta de proiect și, respectiv, echipa care trece la implementarea proiectului. managerul de proiect, este cel care răspunde de succesul ofertei, dar și de succesul implementării și este singurul care alcătuiește echipele. Pe malurile Dâmboviței, acest lucru nu se întâmplă, ci managerul de proiect este stabilit ca sarcină de servici, iar echipa este dată de șefi, pentru că se urmărește încărcarea uniformă a salariaților și asigurarea de resurse chiar și pentru persoane care nu lucrează în niciun fel la proiect.

Despre responsabilitatea managerului de proiect de pe Dâmvovița lucrurile sunt foarte relaxate, căci propiectul de succes este o floare rară, din moment ce decalările, suplimentările de cheltuieli sunt ceva la ordinea zilei, iar proiectele eșuate apar ca ceva picat din cer, datorită unor forțe naturale.




(25 august 2025)

Deziluzia numită USR

Cân d s-a înființat USB și după aceea USR, am nutrit speranța că politicienii vechi, uzați, hârșiți, lunecoși, lenți, mediocri, vor fi îndepărtați de acei tineri frumoși și liberi, ambițioși, perseverenți, performanți, instruiți, care vor face din România o țară ca afară. Când am văzut mânuțele acelea imense defilând prin parlament și boxele cu muzică pentru a-i bruia pe politicienii vechi, alături de tăvălelile din holurile imense ale Casei Poporului, a început să mi se clatine speranțele. Când olimpicul internațional la matematică Nicușor DAN a fost îndepărtat de la conducerea USR deja am început să mă lămuresc. Jocul mărunt cu șuntarea lui Elena LASCONI a fost bomboana de pe coliva speranței că USR reprezintă cu totul altceva decât jocurile mărunte ale PSD și PNL, care și-au dat tot timpul la gioale pe sub masă, dar s-au pupat în public, atunci când interesele de clan le-au cerut. Acum cu un MOȘTEANU, argeșean de-al meu fără studii superioare ajuns la cârma ministerului apărării și cu o Oana ȚOIU care nu știe cum îl cheamă pe ZELENSKY, deja am senzația că ne-am întors în obsedantul deceniu al VI-lea din secolul al XX-lea, când elita intelectualității burgheze a luat drumul canalului și al Gherlei, iar clasa muncitoare își făcea propria intelectualitate analfabetă, cu doctorate fără bacalaureat, cu ingineri pe puncte și cu economiști la ISEP  V. I. LENIN. Este demonstrația USR că istoria se repetă, iar ciclul este undeva de 70 de ani.

Sunt în USR și tineri valoroși, numai că ei stau și așteaptă momentul propice când să iasă la rampă și să-și dovedească adevărata valoare.


(25 august 2025)

Dezechilibrele patronate de BNR

Mă enervează teribil că instituții proiectate să ia măsuri energice în economie, se limitează doar în a trage semnale de alarmă, pretextând că rolul lor este altul, deși salariile celor care le populează sunt mai mult decât babane.

BNR ar trebui să joace un rol activ în crearea și menținerea echilibrelor în economie. De mai multe ori l-am auzit pe veșnicul Mugur ISĂRESCU vorbind despre economie și de riscurile de a cădea în prăpastie, căci s-au depășit niște limite. De la înălțimea lui de invitat, de academician, de laureat al unor premii nesemnificative, Veșnicul debita tot felul de semnale de alarmă, deși la BNR, unde își are biroul de guvernator, el are toate instrumentele de a spune și face ca echilibrele să nu se transforme în dezechilibre, căci acolo se jonglează cu dobânzile și cu alți indicatori financiari, cu care politicienii și patronii sunt strânși de cojones în doi timpi și trei mișcări, doar dintr-o semnătură a unui text deștept și ferm elaborat. Deși Mugur ISĂRESCU a rezistat tuturor președinților, tuturor premierilor, tuturor legislativelor și tuturor partidelor, lui i-a plăcut să se comporte ca un patriarh al finanțelor și nu ca un guvernator autentic, care ține în mână echilibrele țării. Să stai impasibil și să vezi cum deficitul crește de la 3 la 4, apoi la 5, se ridică la 6 ca să ajungă la 9% ca să tragi semnale de alarmă doar, mă face să cred că BNR doarme un somn dulce al auto-suficienței sau al senectuții și imobilismului.



(25 august 2025)

Dezmățul festivalurilor continuă

Mircea BADEA deplângea existența șușelor non-calitative organizate de primarii de pretutindeni pe banii de la buget, cu diferite ocazii, cu intrare liberă și cu playback cât cuprinde. Obiceiurile proaste se propagă rapid și nu dispar bătând din palme, mai ales când este vorba de profit pentru toată lumea căci:

- artiștii primesc banii,

- organizatorii primesc bani,

- cetățenii se distrează,

- în urmă nu rămâne nimic.

S-a încheiat festivalul de la Mamaia.

A început festivalul ENESCU.

Eu nu am nimic cu festivalurile. Vreau festivaluri, dar:

- vreau festivaluri puține,

- vreau festivaluri cu durată scurtă,

- vreau festivaluri memorabile,

- vreau festivaluri care sa se auto-susțină financiar.

Tot ce este cu bani de la buget, miroase a furăciune, din moment ce au durate nepermis de mari, urcă pe scenă tot felul de nene și de tanti epuizați artistic, iar trăncăneala cu mulțumiri de doi bani, enervează până peste poate.

Nu avem o sală reprezentativă de spectacole construită în ultimii 50 de ani, care să țină seama de cele mai noi realizări din arhitectură și din construcții. Nu avem exigența de a aduce în festival pe primii 3 artiști ai lumii din momentul în care se desfășoară festivalul, așa cum se întâmpla la festivalul ENESCU în vremurile de demult, când veneau la București cele mai mari nume de muzicieni aflați la apogeul carierei, precum Yehudi MENUHIN, Leonid KOGAN, Philippe ENTREMONT,  Radmila BAKOCEVICI, Ghenadi ROJDESTVENSKI, Pierre COCHEREAU, Christian FERRAS, Grace BUMBRY, Victoria de LOS ANGELES,  Elisabeth SCHWARZKOPF, ca să dau doar câteva nume.

Festivalul de la Mamaia, ediția 2025 a avut în ultima seară recitaluri ale lui Cristian FAUR, Corina CHIRIAC, NICO, Andrei URSU, ANDIA. Puțin dai, puțin primești...


(25 august 2025) 

Anti-economie: liberalizarea prețurilor la energia electrică

Uniunea Europeană vine cu idei dintre cele mai îndrăznețe, uneori greu de pus în practică și dovada o are ceea ce s-a întâmplat în timpul pandemiei, când pe bătrânul continent cu s-a realizat un vaccin de o generație perimată, în raport cu vaccinurile venite de peste ocean.

Dacă vorbim de o piață a automobilelor, acestea se văd, se stochează, nu se uzează nici fizic, iar uzura morală nu este instantanee. Când se vorbește de curentul electric, se vorbește de ceva care:

- nu se stochează,

- nu se vede,

- are un proces de producție specific,

- necesită căi de transport,

- este universal necesar, ca aerul.

Dacă fătră automobil omul supraviețuiește, fără caviar, omul nu piere, fără curent electric, viața omului devine un coșmar, iar omul are grave probleme existențiale. Liberalizarea prețului energiei electrice reprezintă măsura anti-economică și neinspirată, care va avea efecte dramatice asupra societății în general și a societății românești în special, căci se suprapune cu măsurile ieșirii din marasmul deficitului bugetar. Este o măsură anti-economică pentru că generează dezechilibre fundamentale între diferite categorii de actori economici. Unii acumulează profituri inimaginabile, pe seama sărăcirii celor mulți, care depind de curentul electric la nivel elementar al necesităților curente de viață.



(24 august 2025)

Premiile Festivalului și concursuluio de muzică ușoară Mamaia 2025

Festivalul și concursul de muzică ușoară Mamaia 2025 și-a desemnat câștigătorii.
Interpretare:

Premiul  I  în valoare de 30.000 lei: Ionuț DANIL

Premiul al II-lea  în valoare 20.000 lei: Alexandra SÎRGHI

Premiul al III-lea  în valoare de 10.000 lei: Eduard ANGHELESCU

Creație:

Premiul  I  în valoare  de 30.000 lei: Sergiu RUDICHI pentru medlodia Te-am iubit

Premiul al II-lea  în valoare de 20.000 lei: Ovi IAKONSEN pentru melodia I Need Someone

Premiul al III-lea  în valoare de 10.000 lei: MONIK pentru melodia Mi-e dor

Trofeul Festivalului Mamaia 2024  Ciristian FAUR

Trofeul Festivalului Mamaia 2025 în valoare de 50.000 lei: Adrian DAMINESCU

Aș zice că juriul și-a făcut datoria și a selectat voci bune, iar compozițiile premiate au fost interesante, dar nu șlagăre. Mi-ar mărea bine ca peste ani să zic că această ediție a Festivalului de interpretare și compoziție Mamaia 2025 a lansat cel puțin o voce excelentă și un compozitor sau o compozitoare de valoare, dar timpul este cel care hotărăște, nu eu.

Ce nu mi-a plăcut la acordarea premiilor, a fost șirul de banalități spuse de cei ce au urcat pe scenă să-i prezinte pe laureați, vechea meteahnă a românului care pune și el mâna pe un microfon și are plăcerea de a se auzi vorbind, chiar dacă nu are ceva special de zis. Nimeni n-a făcut excepție.

(24 august 2025 ora 20:27)

Învățarea sacrificiului

Comuniștii ne-au învățat că partidul dă case, partidul construiește combinate industriale, partidul dă burse studenților, partidul mărește salariile muncitorilor, de parcă partidul ar fi un izvor care în loc de apă, scoate de undeva bani, case, burse, drumuri, utilaje și toate cele. Acum, în vremurile de democrație, nu partidul era cel care a dat, ci guvernul prin alocări bugetare și mai nou, premierul prin fondul de rezervă al guvernului, ca și cum acest fond ar fi niște saci cu bani, care cad din cer în biroul din clădirea din Piața Victoriei. Lucrurile nu sunt deloc așa, iar banii în democrație, în loc să vină din vânzări pe piața externă a bunurilor româînești, au venit din împrumuturi. E bine să ai un purcoi de bani obținuți din împrumuturi și să faci din ei tot ce-ți bubuie în cap, dar acești bani mai trebuie și înapoiați, împreună cu dobânzile aferente. Cine nu e gospodar, acumulează datorii și-și mărește deficitul la buget, chestie care are efecte nasoale rău de tot.
Este momentul de a învăța să facem sacrificii. Nu este vorba de sacrificiile dictate de la centru ca măriri de TVA, de taxe și impozite, ci restrângerea voluntară a cheltuielilor. De la centru se fixează un procent și fiecare la locul său de muncă trebuie să facă sacrificii voluntare. Nimeni nu spune ce să se facă acolo, departe de Palatul Victoriei, ci fiecare șef și fiecare șefuleț trebuie să ia măsuri la el în curte, pentru a reduce cheltuielile cu procentl stabilit la centru. Acest lucru trebuia să fie făcut de la început și trebuia să fie permanent, căci dezmățul bugetar nu apare din senin, ci este semn al slăbiciunii guvernului avid de puterea dată de câștigarea de alegeri, mituind poporul.

(24 august 2025) 

Ilie BOLOJAN - salvatorul

În bunul spirit romîânesc. în care unul iese în față și se implică, iar ceilalți stau pe margine și-și dau cu părerea, premierul Ilie BOLOJAN apare ca fiind salvatorul națiunii, ca omul care își asumă măsurile nepopulare de creștere a impozitelor, taxelor și accizelor în primă etapă, ca mai apoi să-și asume și tăierile de venituri, dar și concedierile din rândul bugetarilor.

Ilie BOLOJAN nu este deloc salvatorul cuiva pentru că:

- măsurile luate nu rezolvă problema,

- s-a început cu ce nu trebuia,

- privilegiile și excepțiile au rămas,

- efectele nu sunt cele scontate,

- direcția în care se merge tot greșită este.

Pentru spectacol, Ilie BOLOJAN, omul încruntat, cu vorba apăsată pare a fi omul momentului, pe care poporul ar trebui să-l creadă, deși nu o face. Ilie BOLOJAN, zilele trecute a vorbit despre scaunul de premier care nu este veșnic și pe care el l-ar părăsi la o adică, ceea ce mirosea a amenințare cu demisia, dacă.  Oricum, Ilie BOLOJAN este premierul de sacrificiu, căci măsurile luate sunt cu efect minim și nerezolvând problema, se ajunge exact în punctul de unde s-a plecat. Toată lumea este nemulțumită, iar procesul de stagnare odată instalat, face aproape imposibilă derularea unor inițiative de dezvoltare economică. Aplicarea curbelor de sacrificiul din aii 30 ai secolului trecut, arată că politicienii noștri nu au învățat nimic. Acum există calculatoare, acum există metode cantitative, acum există modele econometrice care spun totul și dau și soluțiile, cu condiția să se stabilească punctul unde trebuie să se ajungă. Numai că acele modele și acele metode nu se implementează singure. Trebuie să ai specialiști autentici și nu unii închipuiți, așa cum defilează pe la televizor niște neica-nimeni împăunați cu titluri academice fără valoare, din moment ce sunt obținute fraudulos. Mie mi-e milă de bietul Ilie BOLOJAN care pozează în salvator, căci ceea ce face sunt doar măsuri luate haotic, niște frecții la un picior de lemn. Nu pune mâna pe rană și nici nu aplică tratamentul corect și eficient pacientului aflat în suferință. TVA la 21% și un bebe știa s-o aplice, cum și dublare impozitelor pe locuințe o făcea și un prunc la sânul mamei lui. Calea dezvoltării este singura modalitate de a soluționa problema. Nu e vorba de orice dezvoltare, ci dezvoltarea producției de calitate, adică mașini de calitate, confecții de calitate, drumuri de calitate, astfel încât să exportăm produse finite, prelucrate și să reducem importurile, căc acum, dacă se merge în aceeași direcție greșită, vom ajunge să importăm și aer pentru a respira, căci importăm azi și cele mai banale produse.

(24 august 2025)



(24 august 2025)