Cercetătorul științific negativist

Am lucrat în destul de multe echipe de cercetare la viața mea și de fiecare dată s-a aflat câte un membru al echipei care să folosească preponderent cuvântul NU ori de câte ori avea ocazia. Dacă un coleg intra în discuție cu o anumită idee, imediat intra în vorbă și cel obișnuit să spună NU și începea destul de domol, chiar lăudând ideea, ca imediat să pornească un alt fel de discurs, abrupt, cuprinzând o cascadă de negații, ca și cum el ar fi mitraliat cu aceste negații la mare precizie. Eu l-am numit pe cercetătorul științific care folosește în exces cuvântul NU, ca fiind cercetătorul științific negativist.

De-a lungul timpului, am observat că cercetătorul științific negativist, prin acele fraze în care abundă cuvântul NU, doar critică, doar demolează. De aceea, în momentul în care eu am coordonat echipe de cercetători am impus ca oricare dintre noi, dacă dorește să analizeze soluția altuia, să aibă și o soluție proprie mai bună decât cea pe care o analizează și-i găsește carente, altfel, nu mă interesează critica, dacă nu pune ceva în loc.

Fiecare dintre noi, dacă avem o soluție, evident știm și care sunt părțile bune și care sunt părțile slabe și nu trebuie să vină cineva din exterior să ne spună multe despre părțile slabe, pe care le știm și noi, ci dorim ca unul mai bun decât noi, să vină cu o soluție mai bună. Dacă încurajăm criticile, ne vom găsi în situația că în echipa de cercetare vom avea numai critici, pentru că a critica este cel mai ușor lucru din lume, iar constructorii vor deveni din ce în ce mai puțini, ceea ce este contra-productiv într-un ciclu de cercetare științifică.

Știu că ori de câte ori pe cel negativist l-am pus să facă ceva de unul singur, acesta a eșuat, pentru că de obicei cercetătorii științifici negativiști au numai păreri proaste despre alții, în timp ce ei se canalizează să vadă paiele din ochii altora și lasă bârna din ochii lor să le acopere orizontul. Ca să simplific lucrurile, am găsit modalitatea de selecție a membrilor unei echipe de cercetători și am reușit ca să nu includ cercetători negativiști, pentru ca le-am solicitat să analizeze o soluție și au spus tot felul de chestii, fără să vină din proprie inițiativă cu ceva mai bun, deși se recomandau ca fiind foarte calificați în domeniul abordat. mă lămuream rapid că omul nu este ceea ce trebuie și colaborarea nici nu începea. Este rezonabil ca echipa să nu conțină negativiști de profesie, căci ei trag înapoi pe ceilalți și progresele în ciclul de cercetare întârzie sau chiar nu apar deloc.


(04 octombrie 2025)