1,7 milioane de turci

Îmi aduc aminte adesea de Scrisoarea a III-a a lui Mihail EMINESCU și de versurile:

Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă,

Cu o ură ne'mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă,

ori de câte ori văd prin Piața Victoriei sau pe bulevardele Bucureștiului protestatari aduși de partide sau de sindicate, prin care și partidele și sindicatele arată cât de slabe sunt.

Când însă, duminică 07 mai 2023 președintele Turciei Recep Tayyip ERDOĞAN a strâns laolaltă la un miting un milion șapte sute de mii de suflete, mi-am dat seama care este diferența între un lider autentic, puternic, determinat și niște persoane din spațiul mioritic blajin, care mimează poziția de lider.

Aici nu este vorba de diferențe de comportament ale colectivităților. Colectivitățile se comportă funcție de liderul care le conduce, de mesajul pe care liderul îl dă și de obiectivele cu care liderul împreună cu colectivitatea își propun să le realizeze.

Dacă rememorez cum s-a desfășurat mitingul din 5 februarie 2017 cu cei 250.000 de demonstranți în București și alți 250.000 de protestatari prin țară, am dimensiunea modestiei abordării, căci niciun mesaj transmis de vorbitori nu a avut puterea tunetului sau a fulgerului sau a uraganului, ci au fost mesaje moi, modeste, anoste, neinteresante și banale chiar.

1,7 milioane de suflete arată forță, putere, concentrare, capacitate, acceptarea riscului căci la mitingul din 21 decembrie 1989 a fost de ajuns un zgomot de petardă pentru ca totul să se ducă de râpă și să cadă a doua zi regimul comunist. 

Sunt tare curios dacă liderii de sindicate și de partide de la București care se laudă că păstoresc nenumărate suflete sunt în stare să mobilizeze 200.000 de suflete în momentele cheie ale luării unor decizii majore, cum ar fi să zicem chestiunea pensiilor speciale, căci 500.000 de protestatari în Piața Victoriei ar schimba atitudinea tuturor. Spaima de a dispărea de pe scena politică face minuni printre politicieni și nu numai.

(10 mai 2023)