Se face prea mult caz pe niște inegalități pe care ar cam trebui să le analizeze decidenții politici când iau decizii cu impact mai mult sau mai puțin important în economie. Unii zic că musai deficitul bugetar trebuie să fie mai mic de 3%. Nu cred că cineva a făcut o modelare decentă, coerentă și realistă și de acolo a rezultat că 3% este paragul ce nu trebuie sărit pentru a nu se întâmpla nu știu ce cataclisme în plan macroeconomic. În opinia mea, acest 3% este nivelul de confort al tuturor celor acre doresc să doarmă liniștiți, al celor care nu vor să-și facă probleme de niciun fel. Deficitul de sub 3% nici nu face pe nimeni fericit, nici nu alarmează pe nimeni. Este un fel de letargie, care se perpetuează într-o siguranță gri, în care nici nu se maore, dar nici nu se sare tontoroiu într-un picior de bucurie.
Suntem bântuiți de tot felul de convenții, care ascund în spate ceea ce numim prozaic interese. Unii au interes să producă și alții trebuie să cumpere, chiar dacă nu au interes. Interesul cumpărătorului se construiește sau altfel spus se obține, căci cel puternic, are nenumărate modalități de a influența și de a se folosi de tot felul de instrumente și pârghii cu care să facă presiuni. Numai așa se explică nenumăratele chestii care s-au demarat, fără a fi finalizate sau nenumăratele afaceri nu proaste, ci foarte proaste. Căci pentru o mângâiere pe creștet, fiecare este tentat să încalce convenții sau că creeze noi convenții și să le justifice, fără a spune care este marele adevăr, punând tot felul de clauze sub pietroiul secretului de nedezvăluit.
Trebuie să spunem clar că dintotdeauna economia a fost bazată pe convenții acceptate de voie dar și de nevoie, căci altfel nu există nici piață, nici mâncare și nici satisfacerea unor nevoi primare, să nu le reamintesc pe cele bizare, opționale și mai ales ciudate, bazate pe lux, mândrie și risipă.
(27 octombrie 2019)
No comments:
Post a Comment