Veneam de la Amsteram. Călătoream la economic class căci eu nu-mi permit business class. Pe scaunul din fața mea erau tip care se foia. Își mișca mâinile în aer în toate direcțiile. nu mă deranja, căci aveam un SUDOKU de rezolvat. Când mi s-a adus cafeaua, a făcut el ce a făcut și mi-a vărsat cafeau pe mine. Însoțitoarea de bord a venit cu șervețele și era foarte stânjenită din cauza în care erau, evident nu din vina ei. Nu am avut reacție. Domnul de lângă individul care produsese tărășenia l-a apostrofat. Atunci insul, în loc să tacă s-a apucat să facă gălăgie că e senator în Parlamentul României. Mi s-a făcut milă de el. Eu nu sunt un tip luxos, cu țoale scumpe, deci nu aveam a mă plânge că mi-ar fi distrus pantaloni de mii de euro. Chiar mă gândeam să arunc acei pantaloni după ce ajungeam la București. Au intervenit și alți oameni și i-au bătut obrazul nefericitului senator din Parlamentul României. Cred că tipul ar fi brut să zic și eu ceva. Cred că m-aș fi ofuscat dacă-mi păta pagina cu careul unde deja începusem să rezolv. Altfel, l-am lăsat în plata Domnului. Ca tacâmul să fie complet, peste ani printr-o întâmplare l-am reîntâlnit. Nu mai era senator și nici partidul lui nu mai era ce fusese anterior. Era umil. Când a întins mâna să-l salut, l-am întrebat dacă-și amintelte de zborul Amsterdam-București când mi-a vărsat cafeaua pe pantaloni. L-am văzut lichefiindu-se, ca orice politician mărunt, fără meserie, care trăiește doar din firimiturile pe care le aruncă disprețuitori outernicii zilei, care la rândul lor tot din firimituri au trăit în perioadele anterioare.
(17 ianuarie 2019)
No comments:
Post a Comment