Monotonia politicii dâmbovițene

Politica dâmbovițeană este:

- simplistă,

- ineficientă,

- aproximativă,

- incoerentă,

- predictibilă,

- empirică,

- subiectivă,

- inconsistentă,

- antinațională,

- antieuropeană.

Pentru ficare dintre aceste cele enumerate am argumente puternice, căci cei aproape 30 de ani care au trecut de la Revoluția din 1989 arată de la un km că așa este și nu altfel.

Politica dâmbovițeană este simplistă, din moment ce abordările problemelor care apar au la bază utilizarea unui vocabular limitat, împănat cu invective și fraze repetitive, nici măcar construite după utilizarea de șabloane la care să se schimbe câteva cuvinte.

Politica dâmbovițeană este ineficientă, din moment ce aceleași personaje se perindă de 3-0 de ani prin fața ochilor noștri, căci gustul cașcavalului este mult prea apetisant pentru a-i lăsa și pe alții la masa cu ciolane cărnoase. Simplismul e dat de lipsa de interes pentru autoinstruire din moment ce politicienii cred că poporul digeră orice, oricum și oricând.

Politica dâmbovițeană este simplistă aproximativă,

Politica dâmbovițeană este aproximativă, nefiind bazată pe un program de țară care să fie urmărit pas cu pas și să existe ambiția de a fi dus până la capăt, nu așa cum se întâmplă acum când la fiecare ciclu electoral se reia totul de la zero.

Politica dâmbovițeană este incoerentă, neavând la bază o gândire lucidă, ci doar efectul imediat de imagine, orice politician dorind să apară că este un sfânt care luptă pentru binele public. Numai așa se explică de ce politicienii dâmbovițeni una zic și alta fac sau găsesc argumente la orice care să-i facă plăcuți șefilor, chiar dacă în forurile lor interioare gândesc cu totul altfel.

Politica dâmbovițeană este predictibilă, dim noment ce toți politicienii sunt mânați în tot ceea ce fac de instincte primare, despre care toată lumea știe că sunt orientate spre negare, violență și ignoranță. La orice problemă nu se vine cu o soluție, ci cu mii de motive care analizează trecutul și sunt arătați cu degetul cei care au lăsat o grea moștenire.

Politica dâmbovițeană este  empirică, din moment ce nimeni nu studiază management politic și se ghidează doar după miros sau după auz, deși uneori nasul politicienilor este înfundat și au vată în urechi. Empirismul este caracterizat prin zig-zaguri nenumărate și prin trecerea de la una la alta, fără a aborda nimic în profunzime, cu metode științifice. Să mi să spună și mie doar o singură decizie luată folosind un algoritm și un model de optimizare, elaborat de o echipă interdisciplinară, dacă o mai exista așa ceva, din moment ce a fost pusă pe butuci cercetarea științifică autohtonă.

Politica dâmbovițeană este  subiectivă, având la bază sentimente și resentimente, deși toți spun că nu sunt ranchiunoși, că nu țin seama de ceea ce a fost în trecut. Întrucât lichelismul este la el acasă, selecția politicienilor nu are la bază criterii de performanță care să ducă la o ierarhizare valorică, ci obediența și ignoranța, care asigură un confort sporit șefilor, în speranța că ei își vor menține pozițiile și vor manipula cu ușurință pe cei din jur.

Politica dâmbovițeană este  inconsistentă, lucru dovedit din zicerile de la o zi la alta, care se bat cap în cap. Mai mult, unii care se pupau în bot ieri, dacă șefii au schimbat macazul, se detestă cu ferocitate, ca și cum au fost dușmani dintotdeauna. Să ni-i amintim pe șefii USL dar și pe cei din jurul lor. După ruptură, totul s-a schimbat. Să ne amintim acel 70% creat cu forcepsul ca simbioză fatală între PSD și PDL, încât am văzut PDL-ști plângând amarnic. De la astfel de atitudini se trage cncluzia neficrească legată de faptul că politica ar fi o c--vă, dar în realitate politicienii este.

Politica dâmbovițeană este  antinațională, pentru că nu a adus niciun plus de valoare calității vieții cetățenilor acestei țări. Voi da exemplul care-mi este laîndemână și anume cele patru milioane de cetățeni care au plecat dar și cele 12 mii de medici care și ei au plecat spre mai bine. Mitul sustenabilității a fost prost interpretat și stagnarea salariului minim s-a răsfrând asupra oamenilor și ca bumerangul lovește acum profiturile lacomilor și nesimțiților.

Politica dâmbovițeană este  antieuropeană, prin izolarea promovată prin lipsa de autostrăzi și de trenuri rapide. Cei ce așteaptă ca Europa să ne integreze fac o mare eroare. Noi trebuie să ne integrăm. Europa ne dă, dar nu ne bagă și în traistă. Gradul penibil de absorbție de fonduri europene arată atitudinea nostră antieuropeană. Dacă la nivel declarativ zicem că suntem pro-europeni, se vede de la o poștă că nu este așa, din moment ce indicatorul care demonstrează cât de euopeni suntem - absorbția de fonduri - este la un nivel extrem de scăzut. Nu mai trebuie să ne batem cu cărămida în piept și nici să urlăm că aia sau ailaltă, din moment ce nu vrem să ne apropiem de Europa, căci utilizarea de fonduri către această direcție ar duce.

În acest context, politica dâmbovițeană este de o monotonie crasă, alarmantă, debordantă și plictisitoare prin lipsa de speranță, gălăgia și stagnarea generate în permanență. Trist.

(19 ianuarie 2019)