Politica porților deschise în partidul bolșevic român

Partidul bolșevic român instalat la cârma țării cu tancurile Armatei Roșii, avea mari complexe datorită numărlui simbolic al membrilor de partid. De aceea a exersat politica porților deschise, care a constat în a primi în rândurile lui pe toți cei ce doreau să devină bolșevici, simultan cu primirea unor mari avantaje de ordin economic și profesional.

Așa se face că peste noapte partidul bolșevic român s-a transformat dintr-o entitate minusculă, într-un partid  reprezentativ din punct de vedere numeric pe scena politică.
Au intrat în partidul bolșevic legionari cu carnet, răzvrățiți din partidele istorice care au intuit care va fi noua direcție a țării și doreau să scape de tinicheaua de la coadă, pușcăriași de drept comun și alte tipuri de scursuri ale societății, dornice să-și schimbe statututl social peste noapte.

După o perioadă de timp, când lucrurile au intrat pe făgaș normal, partidul bolșevic a trecut la epurări, pentru a-și curăța rândurile, ca în final să apară ca un partid bine definit, onorabil, cu compoziție curată a membrilor săi, din toate punctele de vedere.

Politica porților deschise se practică în partide doar în momente de criză profundă, când se dorește schimbarea structurii partidului la toate nivelurile.

În vremurile de început ale PDSR, s-a practicat politica porților deschise la organizația de București. Acolo era o structură bine definită, cu oamenii care activaseră în FSN și mulți dintre ei aveau carnete de revoluționari, ceea ce le oferea un statut aparte și o aură strălucitoare în ochii celorlalți.

La un moment dat, a apărut din spuma mării un tânăr, cu lanț de aur, cu brățară, cu cămașă deschiată suficient de mult, tânăr care s-a înscris în PDSR, în aplauzele cdelor din sală. În timp, tânărul, a mai venit cu niște prieteni de-ai lui, tot tineri, care s-au înscris și ei în partid. Și așa, organizația PDSR de București a crescut numeric mai ceva ca Făt-Frumos. La un moment dat, dezvoltarea a luat o așa amploare, încât tânărul, primul înscris în partid, a simțit nevoia ca la conducere să apară oarece schimbări. S-au organizat alegeri și evident, tânărul primul înscris în partid, a devenit cum era și firesc, președinte de organizație, prin votul tinerilor aduși de el

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea.

PS: similitudinile cu întâmplările din congresul PNL din 14 iunie 2026 nu-mi aparțin și mă desolidarizez de oricine ar încerca să facă similitudini de orice fel cu trecutul bolșevic sau cu trecutul PDSR-ist.


(01 iulie 2026)