Modelul brownian de evoluție economică post-decembristă a României

Trecerea de la economia planificată centralizat spre economia de piață în România a fost un proces în care statul nu s-a implicat suficient pentru a defini o direcție corectă de dezvoltare economică și numai așa se explică faptul că fiecare a acționat cum a crezut de cuviință, definind un model brownian de evoluție economică pentru țara noastră, în care apar elemente de structurare haotică a ramurilor economice după derularea procesului de dezindustrializare generat de privatizarea aiuritoare a întreprinderilor de stat din fosta economie socialistă.

Au apărut universitățile particulare, oricum fără a fi îndreptate spre concurența universităților de stat din punct de vedere al standardelor ridicate de caliate ca în Statele Unite așa cum sunt Massachusetts Institute of Technology, Stanford University, Harvard University, California Institute of Technology,  Princeton University, Yale University, ci, din contră, pentru eliberarea de diplome de studii în condiții considerate de unii analiști ca fiind obscure. Procesul de reglare a structurii mediului universitar, căci au apărut și universități de stat în țara noastră în orașe unde nu a existat o tradiție adecvată înființării lor, este un proces complex, cu durată de cel puțin 50 de ani, în care universități vor dispărea, universități se vor comasa sau universități se vor restructura.

Fiecare tânăr s-a orientat să aleagă să profeseze meseria pe care a considerat că i se potrivește, drept pentru care a urmat cursurile unor facultăți extrem de atractive, care însă nu au avut căutare pe piața muncii, punându-se problema reconversiei profesionale. Acest proces de reglare naturală în ceea ce privește cariera profesională este și el de mare complexitate și prin puterea exemplului pozitiv, are o durată ce corespunde a două generații, adică 100 de ani cel puțin.

Statul, neglijent datorită lipsei de expertiză, nu a elaborat strategii, nu a construit instrumente pentru a defini un model coerent de dezvoltare economică sănătoasă, unde consumul are la bază producția și nu importul de produse alimentare. O balanță a legăturilor dintre ramuri, ar fi fost extrem de utilă decidenților, dacă aceștia s-ar fi înconjurat de specialiști, nu de fripturiști și de carieriști și dacă ar fi avut și capacitatea să asculte soluțiile științifice, bine fundamentate, iar deciziile lor să ducă spre realizarea acelui model care să îndrepte economia spre o direcție, astfel ca populația să o considere ca fiind o direcție bună.

(18 aprilie 2026)