Viciile, dar nu cele lumești...

Cei șmecheri știu despre vicii mult mai multe decât ne-am închipui.
Există viciu de procedură.
Există viciu de formă.
Există viciu de conținut.
Cel mai puternic, pentru că nu există elemente de a fi constatat, este viciul de procedură. Numai marii maeștrii care atunci când nu vor să se rezolve o problemă, știu să declanșeze un ceva care se transformă în viciu de procedură și toată lumea cade în șpagat neputincioasă, căci peste viciu de procedură nu se trece.

Acum mulți ani, am cunoscut un profesionist care m-a învățat să rezolv o problemă. Am respectat exact ceea ce el a zis și pas cu pas, am ajuns la soluția finală, căci nu am avut nici viciu de conținut, nici viciu de formă și nici viciu de procedură. Totul a mers ca la carte, căci profesionistul știa totul la perfecțiune, totul a fost ca eu să devin doar un executant care respecta tot ceea ce profesionistul spunea. Și aici se aplică proverbul, cine nu are un bătrân, să-l cumpere. Deci, pentru a rezolva o problemă, trebuie un profesionist verificat, care știe cum să ocolească viciul de conținut, viciul de formă și viciul de procedură. Ceea ce s-a întâmplat azi la CCR, arată că a existat fie un maestru care a manipulat și viciul de procedură a fost plasat inteligent, fie s-a lucrat după ureche și viciul de procedură a fost generat la plesneală.


(20 octombrie 2025)