Digitalizare - disponibilizare

Au trecut 70 de ani de la vremurile bolșevice, cu gândire limitată, în care la a achiziționarea unui calculator electronic musai trebuia să dai afară niște funcționari din birourile unde se calculau salariile sau se ținea evidența stocurilor. Exista mitul că achiziționarea unui calculator electronic aduce automat economii de personal, din moment ce un calculator electronic ține evidența stocurilor sau permite obținerea statelor de plată a salariilor, de parcă un calculator electronic ar fi un supraom care face de toate, în locul unei echipe de funcționari și lucrează independent, deși în realitate lucrurile stau cu totul altul.
S-a văzut că achiziționarea unui calculator electronic face ca în jurul lui să graviteze oameni cu profesii noi, precum:
- ingineri de sistem,
- programatori,
- analiști de sistem,
- operatori calculator,
- operatori date,
- designeri aplicații.
Într-un târziu s-a căzut că achiziționarea unui calculator electronic este benefică, dar nu aduce reduceri de personal, avantajele lui fiind în calitatea soluțiilor pe care le oferă și mai ales prin noua filosofie managerială pe care o generează.

Acum, după 70 de ani, pe buzele tuturor este conceptul de digitalizare, fiecare face o abordare așa cum o înțelege, dar există un numitor comun și anume că digitalizarea face ca multe locuri de muncă să dispară. Este o mare confuzie în legătură cu digitalizarea și anume, dezvoltarea de aplicații informatice complexe care dezvoltă interacțiuni între cetățeni care doresc să-și rezolve probleme și organizații care dispun de resurse destinate cetățenilor, aduce noi activități unde intervin oamenii, pentru a deservi pe cetățeni, căci sunt acțiuni pe care roboții de ultimă generație, dotați cu inteligență artificială, nu le vor executa niciodată. Dau aici ca exemplu, munca livratorilor de mâncare la domiciliu. Există aplicații prin care cetățenii fac comenzi la restaurante. Există oameni în restaurante care pregătesc mâncarea și o pregătesc spre livrare. Chiar dacă există aplicații informatice și tot felul de roboți, ideea de gust al mâncării este apanajul oamenilor de specialitate. Există oameni care livrează mâncarea și aplicații informatice care finalizează în plan informațional realizarea ciclului de activități. Digitalizarea nu elimină oamenii din procese, ci impune noi activități realizate de oameni. Chiar scrierea de aplicații ninformatice noi, presupune echipe de informaticieni care lucrează la realizarea lor și le implementează. Procesele de mentenanță software presupun oameni și nu puțini. Dezvoltarea de noi generații de software presupun și ele specialiști.

Oricum o dăm, oricum o întoarcem, digitalizarea nu înseamnă disponibilizări, ci transformări de profesii, adică un proces continuu și complex, în care omul rămâne ca element central și activ, iar disponibilizările sunt doar ficțiuni în capetele unor indivizi care nu înțeleg mersul istoriei.


(02 septembrie 2025)