Așa-zișii gazetari mioritici despre împușcarea lui Charlie KIRK

Oribila crimă care a curmat viața influencer-ului Charlie KIRK la mitingul de la Universitatea din Utah a cutremurat întreaga planetă. Așa-zișii jurnaliști din spațiul mioritic s-au simțit și ei obligați să măzgălească și ei vreo câteva cuvinte, dar mai bine stăteau în banca lor, căci necunoscând problema și fiind sub influențe stângiste au privit lucrurile prin prisma deformată a ideologiei care i-a consacrat pe pozițiile de lingăi de serviciu. Moise GURAN, Lucian MÂNDRUȚĂ, Oana DIMOFTE, Andrei CARAMITRU, Cristian Tudor POPESCU au scris cuvinte care defineau limitele lor în fața înțelegerii cumplitei tragedii și cred că mai bine se abțineau, căci concluziile mele la ceea ce au scris ei, îi plasează în categoria zerourilor absolute în ale jurnalismului. Noi avem o vorbă: despre morți, numai de bine. A zice că mortul era un activist extremist de dreapta, nu înseamnă a-l vorbi de bine pe cel asasinat. Un altul se întreba dacă ar fi dispărut amendamentul doi, KIRK ar fi supraviețuit. Nu era locul ca o tanti să scrie de spre cel asasinat că:  aș fi vrut să trăiască și să-și reevalueze opiniile. Un post tv sublinia că cel asasinat cerea execuții publice. Mi se face o așa de mare milă de acești nefericiți care cred că ei știu totul, deși nu au înțeles nimic și nici nu vor înțelege, căci viața îi va arunca la groapa de gunoi a istoriei, căci slugile niciodată nu ocupă  alt loc, deși colegul meu Karl MARX zicea că istoria o fac masele. Da, o fac masele, nu slugile.


(12 septembrie 2025)