Exact ca înainte de al II-lea Război Mondial, partidele politice din România s-au comportat jalnic și au adus țara în halul în care este acum. PNL și PSD guvernau, dar Nicolae CIUCĂ l-a atacat pe Marcel CIOLACU în toată campania electorală. Fără a fi cu adevărat bărbați de stat responsabili, atât Nicolae CIUCĂ, dar și Marcel CIOLACU s-au comportat ca niște copii de grădiniță care se certau pe jucării. Niciunul dintre candidații la prezidențiale nu au scos în evidență calitățile adversarilor. Televiziunile avide după rating au aruncat cu zoaie în toți candidații, după cum fiecare plătea să fie împroșcat adversarul.
Rezultatul a fost unul execrabil. Nici CCR nu a făcut mare brânză, deși acolo sunt persoane cu salarii astronomice și pensii speciale pe măsură. BEC a făcut exact ceea ce fac persoanele de mediocritate maximă, adică mai nimic.
Rezultatul din 24 noiembrie nu era imprevizibil după calitatea jalnică a candidaților, căci exact ca înainte de al II-lea Război Mondial, nivelul de exigență a fost coborât la cel mai de jos nivel, făcând loc unor persoane pe toate palierele ale politicii, ale jurnalismului și ale evaluării și împărțirii dreptății care nu reprezentau nici pe departe valori autentice. S-a ajuns în situația cea mai dramatică, în care societatea a început să dea în clocot.
Au fost fixate datele alegerilor prezidențiale, undeva în mai 2025.
S-a procedat la demararea procedurii de suspendare a președintelui.
Toată lumea a început să se mire de situația tip KAFKA în absurdul ei creată cu paralelismul între suspendare și alegerile reprogramate.
Demisia președintelui Klaus IOHANNIS, cred unii va dezamorsa tensiunile din societate. Cine știe un pic de management politic, știe că nu va fi așa și trebuie multă diplomație și înțelepciune ca lucrurile să se mențină pe linia de plutire, iar CCR trebuie să se mobilizeze să ia deciziile care să readucă liniștea în societate, căci anularea alegerilor este buba în toată problematica, din moment ce dovezile cerute de Comisia de la Veneția întârzie să apară. Aștept acum ca provincialul Ilie BOLOJAN să nu se mai comporte ca un politician mărunt, ci ca un bărbat de stat, căci doar doi bărbați de stat știu după 1989, pe Ion ILIESCU și pe Klaus IOHANNIS. Acum Klaus IOHANNIS este istorie.
Rezultatul a fost unul execrabil. Nici CCR nu a făcut mare brânză, deși acolo sunt persoane cu salarii astronomice și pensii speciale pe măsură. BEC a făcut exact ceea ce fac persoanele de mediocritate maximă, adică mai nimic.
Rezultatul din 24 noiembrie nu era imprevizibil după calitatea jalnică a candidaților, căci exact ca înainte de al II-lea Război Mondial, nivelul de exigență a fost coborât la cel mai de jos nivel, făcând loc unor persoane pe toate palierele ale politicii, ale jurnalismului și ale evaluării și împărțirii dreptății care nu reprezentau nici pe departe valori autentice. S-a ajuns în situația cea mai dramatică, în care societatea a început să dea în clocot.
Au fost fixate datele alegerilor prezidențiale, undeva în mai 2025.
S-a procedat la demararea procedurii de suspendare a președintelui.
Toată lumea a început să se mire de situația tip KAFKA în absurdul ei creată cu paralelismul între suspendare și alegerile reprogramate.
Demisia președintelui Klaus IOHANNIS, cred unii va dezamorsa tensiunile din societate. Cine știe un pic de management politic, știe că nu va fi așa și trebuie multă diplomație și înțelepciune ca lucrurile să se mențină pe linia de plutire, iar CCR trebuie să se mobilizeze să ia deciziile care să readucă liniștea în societate, căci anularea alegerilor este buba în toată problematica, din moment ce dovezile cerute de Comisia de la Veneția întârzie să apară. Aștept acum ca provincialul Ilie BOLOJAN să nu se mai comporte ca un politician mărunt, ci ca un bărbat de stat, căci doar doi bărbați de stat știu după 1989, pe Ion ILIESCU și pe Klaus IOHANNIS. Acum Klaus IOHANNIS este istorie.
(10 februarie 2025)
No comments:
Post a Comment