Chiar nu se întâmplă nimic?

Campania electorală a rămas fără combustibil. Este totul tern, banal, predictibil și lipsit de vlagă. Candidații parcă au intrat într-o letargie inexplicabilă. Se pare că BEC a avut azi o zvâcnire și i-a impus lui Călin GEORGESCU să-și scoată toate clipurile din online care nu au un semn distinctiv de reclamă electorală. Marcel CIOLACU pare sigur pe el și aruncă cu glumițe ieftine în dreapta și în stânga. Nicolae CIUCĂ nu aduce nimic nou, deși chestia cu binomul toxic plictisește prin repetare la nesfârșit. Elena LASCONI are și ea o oarece automulțumire pentru locul neeligibil unde se află. Mircea GEOANĂ este obosit și s-a convins că scara lui rulantă coboară, iar el vrea să urce. George SIMION a dispărut din peisaj și nu mai apare cu vreo idee care să-i contrarieze pe contracandidații lui. Cristian DIACONESCU nici măcar explicații kilometrice fără conținut nu mai expune de parcă s-a resemnat. Ceilalți candidați parcă nici n-ar exista și nu am priceput de ce au depus atât de mari eforturi să se înscrie în cursă dacă niciunul dintre ei nu are o nucleară care să zguduie scena politică în vreun fel oarecare, cât de cât și cum de cum.
Azi e joia de dinainte de alegeri și canalele importante de televiziune au epuizat marile subiecte, căci a merge la un canal de rating sub 2% e pierdere de timp pentru toate părțile. Toate tunurile au fost puse pe Marcel CIOLACU din toate părțile pentru a mușca din procentele lui. Deja s-a căzut în zone neinteresante, unde dezbaterile sunt zgomotoase, cu suprapuneri de combatanți și cu moderatori incapabili de a impune ordine în dialoguri. Mă gândesc la romanul lui Mihail SADOVEANU, Locul unde nu se întâmplă nimic, iar acum a comenta dacă vom primi acceptul pentru SCHENGEN pentru 1 ianuarie sau pentru o dată plasată în martie sau aprilie 2025, deja este o chestie de detaliu, după 13 ani de așteptare și duce spre un penibil sufocant al lipsei de imaginație a echipelor de campanie ale celor 14 candidați.

(21 noiembrie 2024)