Hoții de content

Hoții de content sunt cei care prin comenzile copy și paste transferă conținut digital de aiurea la ei pe bloguri, pe poșta electronică sau în fișiere, după care zic că este creația lor.

Față de cei care copiau de pe manuscrise în Evul Mediu, hoții de content de acum depun cu mult mai puțin efort acum și solicită recunoașterea de merite, de titluri, dar mai ales sporuri în plan financiar pentru munca lor de creație.

La un moment dat mi-am pus problema cum hoții de content nu se jenează deloc pentru ceea ce fac. Explicația este simplă: nu le-a spus nimeni că ceea ce fac se numește furt, iar ei sunt doar niște hoți stupizi dacă se cred că niciodată nimeni nu-i va prinde. Îmi aduc aminte că pe vremea în care eram elev, la disciplina Literatura română, am învățat despre un individ CAION care l-a acuzat pe Ion Luca CARAGIALE de plagiat, am învățat despre cum a fost târât marele dramaturg într-un proces, dar în final CAION a pierdut procesul. Atunci am înțeles că plagiatul este mare rușine.

În studenție, profesorul meu Dragoș VAIDA mi-a dat manuscrisul său să-l citesc și să văd ce concepte de acolo se folosesc în lucrarea mea de diplomă intitulată Rutine interpretative și rutine compilative. M-am simțit foarte mândru că profesorul a avut încredere în mine. Nici nu se punea problema în vremurile acelea de plagiat și nici de a mi se atrage atenția să nu plagiez. Citisem destul de multă literatură și știam să aleg grâul de neghină.

Acum plagiatul este un sport, pentru că oamenilor nu li se explică nimic despre:

- ce este plagiatul,

- ce înseamnă soluție originală,

- ce înseamnă inspirație,

- câtă muncă ascunde conținutul original,

- riscurile de a fi prins ca plagiator.

Sunt sigur că dacă oamenilor li s-ar explica exact cum stau lucrurile și legile ar fi mai clare, mai ales să se spună că este pedepsit atât plagiatorul, cât și cel care a patronat plagiatul și să de dea și niște exemple edificatoare, care să descurajeze pe cei ce exersează furtul intelectual.

Hoții de content sunt oameni ca toți oamenii, iar content-ul este o marfă ca toate mărfurile. S-a zis mult timp că hoții de cărți sunt hoți deosebiți, numai că hoții de cărți sunt tot hoți hoți, ca hoții de cârnați, ca hoții de buzunare, ca hoții din locuințe, nici mai nuni, nici mai răi, dar sunt scursurile societății. Cu un conducător de doctorat exigent, care știe literatura, care-l cunoaște pe doctorand, sunt sigur că niciun doctorand nu ar fi hoț de content. Numai că lucrurile nu stau deloc așa și doctorandul întinde pelteaua, încearcă marea cu degetul și dacă ține, ține, adică el introduce în teza lui content care nu-i aparține, fără să-l citeze pe adevăratul autor și devine în acest fel infractor, iar conducătorul științific devine complice.


(20 iulie 2023)