Vocația de pârâcios

Pârâciosul se naște pârâcios. El are în gena lui pâra. El nu se simte bine până nu pârâște. Niciun om nu are ziua și ora când a devenit pârâcios. El s-a născut pârâcios și cel mult se va stabili că prima lui pâră a fost la doi anișori sau la trei anișori, iar ultima lui pâră, va fi cu câteva clipe înainte de a-și da obștescul sfârșit, căci el are un adevăr de spus unei persoane, adevăr care este de fapt o pâră.

Am văzut copii care și-au pârât colegii la doamna învățătoare, pentru a ieși el deasupra.

Am văzut colegi care și-au pârât pe cel din birou șefului, pentru a intra în grațiile acestuia.

Am văzut vecini care și-au pârât prietenul la securitate, pentru a-l înfunda ani mulți la pușcărie.

Și eu am fost pârât la securitate pe când eram student în anul al V-lea, ce cel cu care împărțeam pâinea.

În mintea mea, eu cred că cel care vine și-mi pârăște pe cineva, mâine mă va pârî pe mine altcuiva.

I-am urât din tot sufletul pe pârâcioși și le-am spus acest lucru, mai ales le-am spus că au această carență de caracter și le-am împărtășit ideea că știu că mâine mă vor vinde pe mine altcuiva, pentru a le fi lor bine. Ei au înțeles, deși nu le-a căzut bine și m-au evitat, căci le-am spus că am o părere foarte proastă despre ei ca pârâcioși, că eu îi consider pe pârâcioși ca fiind oameni de nimic. Le-am zis că în loc să umble cu pâra, mai bine ar face lucruri utile și le-am înșirat lucruri concrete de care să se ocupe și pe care el le apreciez foarte mult.

În final, trebuie să spun că i-am detestat pe cei care-i încurajează pe pârâcioși și le exploatează meteahna.


(02 iunie 2023)