Rescrierea istoriei prin fapte

Mă așteptam ca după 22 Decembrie 1989 când românii, credeam eu, aveau mai multă minte la cap, să accepte istoria lor exact așa cum aceasta a fost, adică, să redea exact ceea ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, când s-a întâmplat, cine au fost personajele.

Derularea evenimentelor mi-a dovedit că lucrurile nu sunt cum le-am gândit eu, ci istoria se rescria cu fapte concrete.

Statuia lui V. I. LENIN a fost scoasă de pe soclul ei din fața Casei Scânteii și mutată altundeva.

Bustul lui Petru GROZA a fost mutat din părculețul de pe la Cotroceni și dus aiurea.

Sicriul cu rămășițele lui Gheorghe GHEORGHIU DEJ au fost dus din Parcul Libertății la un cimitir.

Plăci comemorative ale evenimentelor comuniste au fost date jos de pe clădiri.

Nume de străzi ale unor eroi comuniști sau evenimente comuniste au fost schimbate.

Bulevardul 1 Mai nu se mai numește așa, ci Ion MIHALACHE.

Bulevardul 6 Martie nu se mai numește așa.

Strada Dumitru PETRESCU se numește Turnu MĂGURELE.

Parcul Alexandru MOGHIOROȘ se numește acum Drumul Taberei.

Strada Grivița Roșie a devenit strada Grivița.

Piața Gheorghe GHEORGHIU DEJ a devenit Piața Palatului și mai apoi Piața Revoluției.

Bulevardul KOGĂLNICEANU a devenit Bulevardul Regina ELISABETA.

Bulevardele Armata Poporului și Păcii au devenit Bulevardul Iuliu MANIU.

Bulevardul Republicii a devenit Bulevardul CAROL I.

Și comuniștii au făcut schimbări chiar în rândurile lor. Orașul Onești a devenit GHEORGHIU DEJ ca mai apoi să redevină Onești. Imnul de stat al RPR Te slăvim, Românie din 1953 cu muzica lui Matei SOCOR al fost înlocuit în 1975 cu Trei culori pe muzica lui Ciprian PORUMBESCU.

Se zice că istoria este ceva viu. Sunt de acord, numai în ideea de a adăuga la filele ei pagini noi cu ceea ce se întâmplă. A veni cu tot felul de schimbări care au menirea de a șterge memoria faptelor petrecute, arată neseriozitate și inconsecvență. Mă gândesc la americani care și-au simplificat viața atribuind străzilor diferite numere, pentru a nu se mai trezi în situația penibilă de a le schimba denumirile așa cum facem noi, după cum bate vântul și mai ales dinspre ce bate vântul, dacă ne gândim că sectoarele din București se numeau I.I. LENIN, I.V. STALIN, că orașului Brașov i s-a zis mulți ani Orașul STALIN ca semn al slugărniciei și că imnul de stat ar RPR conținea versurile jenante:

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Până când se va găsi formula decentă de a face lucrurile atât de bine încât istoria să nu mai fie rescrisă după cum li se scoală unora, să ne acceptăm așa cum suntem, cu bune și cu rele, dar să visăm la vremurile când vom gândi de două ori înainte de a face ceva perisabil, care nu va face altceva decât la a arăta că mai avem multe de învățat până la a ne respecta trecutul mai ales, prezentul, căci doar cu ele ne vom construi viitorul, pe care toți sperăm să fie mai bun, adică, mult mai bun.

(05 iunie 2023)