Acum peste 35 de ani, eram într-o excursie împreună cu un prieten, medic pe salvare și eram la un mare muzeu. Admiram tablourile și m-a impresionat detaliile pe care doctorul le știa. Am discutat mult și atunci i-am vorbit de albumele de artă pe care le tipărea Editura Meridiane, constatând că erau cam descriptiviste și făcute parcă toate după un același șablon. Atunci doctorul mi-a vorbit despre Răzvan TEODORESCU. Nu știam cine este Răzvan TEODORESCU. El nu s-a mirat, căci știa cu ce mă ocup eu și cum îmi petreceam eu timpul cu tot felul de documentații. Și mai știa doctorul că fusesem dezamăgit și am dat la DCA multe kilograme de documentație de foarte bună calitate, căci nu mai vedeam nicio luminiță de la capătul tunelului meu înecat în bezna comunistă. Doctorul m-a invitat la el acasă să-mi arate câte ceva din cărțile scrise de Răzvan TEODORESCU.
Când m-am întors din excursie, l-am sunat pe doctor și i-am făcut o vizită. Spre surpriza mea, cam o jumătate de raft de bibliotecă era ocupat de cărțile scrise de Răzvan TEODORESCU, cărți intitulate Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea Bistrița, Biserica Stavropoleos , Un mileniu de artă la gurile Dunării , Itinerarii medievale, dar și multe, multe altele de care acum nu-mi mai aduc aminte. Unele erau tipărite pe hârtie de foarte bună calitate și aveau fotografii alb-negru reușite. Atunci mi-a venit în minte corul de plângăcioși care vărsau lacrimi de crocodil că nu le dă comuniștii voie să publice. În realitate, nu aveau ce publica. Răzvan TEODORESCU era exemplul viu a celui care trudește, are rezultate de calitate și nu există nicio piedică în munca lui pentru a scoate la lumină ceea ce a realizat. Să nu uităm că lucrarea tipărită despre Dragomirna este datată 1965, când autorul ei avea numai 26 de ani. Este adevărat că Nicolae LABIȘ când a încheiat tragic opera sa poetică avea 21 de ani, dar în creația poetică într-un fel stau lucrurile, pe când în critica și istoria de artă acumulările necesită mult mai mult timp.
Când m-am întors din excursie, l-am sunat pe doctor și i-am făcut o vizită. Spre surpriza mea, cam o jumătate de raft de bibliotecă era ocupat de cărțile scrise de Răzvan TEODORESCU, cărți intitulate Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea Bistrița, Biserica Stavropoleos , Un mileniu de artă la gurile Dunării , Itinerarii medievale, dar și multe, multe altele de care acum nu-mi mai aduc aminte. Unele erau tipărite pe hârtie de foarte bună calitate și aveau fotografii alb-negru reușite. Atunci mi-a venit în minte corul de plângăcioși care vărsau lacrimi de crocodil că nu le dă comuniștii voie să publice. În realitate, nu aveau ce publica. Răzvan TEODORESCU era exemplul viu a celui care trudește, are rezultate de calitate și nu există nicio piedică în munca lui pentru a scoate la lumină ceea ce a realizat. Să nu uităm că lucrarea tipărită despre Dragomirna este datată 1965, când autorul ei avea numai 26 de ani. Este adevărat că Nicolae LABIȘ când a încheiat tragic opera sa poetică avea 21 de ani, dar în creația poetică într-un fel stau lucrurile, pe când în critica și istoria de artă acumulările necesită mult mai mult timp.
M-am minunat în fașa bibliotecii doctorului și am reținut numele Răzvan TEODORESCU.
(14 februarie 2023)
(14 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment