Hai, să ne lingem rănile

Deși nu ne-am spetit muncind, deși n-am făcut bătături în palme, deși nu ne-am rănit în vreun fel, ne considerăm răniți. Ne-a rănit Austria. Acum nu stau să fac o analiză la ceea ce a fost acolo, căci așa cum presa noastră manipulează, iar politicienii mint de îngheață apele, nu am suficiente informații să fac o analiză și să trag concluzii pe care să le expun aici, căci măcar eu cred în ele. 

la ordinea zilei cuvântul cheie este umilirea. Austria ne-a umilit, votând împotriva admiterii noastre în spațiul SCHENGEN. Austria ne-a umilit deși face afaceri extrem de profitabile în spațiul nostru cel mioritic. Austria ne-a umilit, deși pleacă de la noi vagoane de bușteni din pădurile noastre milenare. Și tot așa. Unii s-au angajat să lichideze conturile de la băncile cu capital austriac. Alții nu vor mai face RCA la societăți de asigurare austriece. Sunt și șoferi care nu vor mai merge la pompele benzinăriilor austriece în ceea ce privește capitalul. Sunt cumpărători care vor boicota mărfurile austriece din supermarketuri. 

Toate acestea nu sunt forme de a protesta, ci le văd ca modalități de a ne linge rănile, căci dacă era de protestat, trebuia ca pe 7 decembrie la ambasada Austriei să fie 1.000.000 de persoane tăcute, disciplinate, care să stea acolo peste noapte ca semnal că suntem un popor care nu se lasă călcat în picioare. Același lucru trebuia să se întâmple și cu românii care formează diaspora și care din cele 5.000.000 tot așa un milion trebuia să fie în fața clădirii guvernului de la Viena, o mulțime tăcută și atât. Căci tăcerea miloanelor era mai profundă decât datul din clanță al unor politicieni amatori, care enervează până și curcile din ogrăzile austriecilor.


(10 decembrie 2022)