În tinerețea mea am avut ocazia să merg în excursii cu Biroul de Turism pentru Tineret - BTT de foarte multe ori la Kiev. Se pleca cu trenul din Gara de Nord. Se mergea noaptea și la Iași, după ce se trecea granița se făceau modificări pentru a adapta osiile vagoanelor la ecartamentul liniilor de cale ferată rusești. După o zi și o noapte, se ajungea la Kiev.Orașul Kiev în anii '70 și '80 este caracterizat prin foarte multă verdeață. Erau clădiri specifice arhitecturii sovietice, cu ziduri solide, cu acea masivitate pe care o recunoșteai de departe, cu acea simplitate specifică liniilor severe, puțin greoaie a disproporțiilor care în concepția unor arhitecți este măsura grandorii.
Am mers cu metroul care era la o adâncime de peste 70 de metri, cu scări rulante fabuloase, iar stațiile erau foarte bine finisate.
Clădirea Universității din Kiev avea culoarea roșie ceea ce îi dădea o notă aparte. Am vizitat o construcție uriașă unde exista un pendul al lui FOUCAULT și ghidul a făcut o mică demonstrație. Mergând prin oraș, am văzut parcurile, statuile și de pe o colină am văzut că orașul este mărginit de o apă. Am vizitat și niște catacombe.
M-a impresionat că spre deosebire de București, în Kiev era foarte multă verdeață, iar statuile erau de bun gust, deși erau gigantice unele dintre ele.
Acum când văd imagini ale Kievului bombardat, mi se strânge inima și mă gândesc la măreția de odinioară a acestui superb oraș, pe care l-am vizitat de mai multe ori.
(11 noiembrie 2022)
Acum când văd imagini ale Kievului bombardat, mi se strânge inima și mă gândesc la măreția de odinioară a acestui superb oraș, pe care l-am vizitat de mai multe ori.
(11 noiembrie 2022)
No comments:
Post a Comment