Dacă ar fi să mă iau după ce scrie presa, m-aș lansa în tot felul de afirmații care nu au niciun fundament și l-aș năcăji pe bietul Virgil MĂGUREANU și așa năcăjit și bătut de soartă că și-a pierdut fiul. Nu e nimic mai trist pe lume, decât atunci când un părinte își îngroapă copilul.
Totuși, Virgil MĂGUREANU a fost șeful unui serviciu secret și a deținut suficiente informații ca să aibă o imagine clară despre fiecare candidat la prezidențialele din 1996.
Virgil MĂGUREANU m-a dezamăgit când în ziua alegerilor de la turul al II-lea a ieșit și întrebat fiind de o reporteriță de la televiziunea națională, televiziune cu cea mai mare audiență atunci, la ora de maximă audiență în zi de duminică, ce a votat, acest Virgil MĂGUREANU a zis inocent, aproape șoptit, dar plin de bucurie subânțeleasă, că a votat schimbarea.
Cum să-l votezi pe Emil CONSTANTINESCU, persoanjul obscur, fără personalitate puternică, dornic să repete erorile trecutului, nu voi înțelege.
Virgil MĂGUREANU m-a dezamăgit și când a început colaborarea cu Marian MUNTEANU, cel ciomăgit în Piața Universității, pentru a candida la prezidențiale, știind că partidul de lipt înființat în acest scop, nu are șanse nici cât negrul sub unghie.
Deși s-a retras undeva în sihăstrie și-și trăiește bătrânețile lipsite de griji, nu-l fericesc pe Virgil MĂGUREANU, căci nicio bogăție nu va face ca viața lui să redevină frumoasă. Va fi bântuit de tot felul de stafii, căci perioada pe care el a traversat-o în glorie a fost o perioadă plină de zbucium, nebuloase și incertitudini. El știe multe și toate secretele sunt bine ferecate, căci spre deosebire de niște fătălăi, vorba danei BUDEANU, tristul și tăcutul Virgil MĂGUREANU știe să păstreze secrete, nu iese cu ele pe tarabă la drumul mare, spre disperarea jurnaliștilor, dornici de lucruri senzaționale.
(18 iunie 2022)
No comments:
Post a Comment