Hai să ne batem joc de banii strânși cu trudă!

Observ că deplasarea la Olimpiada de la Beijing a sportivilor și oficialilor noștri s-a făcut în dorul lelii, adică aiurea. În mod normal, trebuia să se procedeze așa:
- enumerai disciplinele sportive la care se concurează,
- vedeai care sunt sportivii români clasați pe locurile 1-6 internațional,
- alcătuiai lotul de sportivi care să se deplaseze,
- estimai ca sportivii deplasați la Beijing să fie în top 15,
- adăugai doi oficiali,
- adăugai și câte un antrenor,
- adăugai și un medic și încă un executant de întreținere.
Ca să deplasezi sportivi să se plaseze pe antepenultimele și ultimele locuri este deja echivalentul a arunca banii pe fereastră, bani strânși cu mare trudă la buget. Bănuiesc că nimeni nu s-a deplasat la Beijing pe banii lui sau prin sponsorizări.
Dacă nu existau sportivi clasați pe locurile 1-6 la campionatul european sau la campionatul mondial, mergea un oficial care să ducă drapelul țării la deschidere. Cineva de la ambasadă era suficient.
În opinia mea, dacă vrem ca peste 8 ani de acum înainte să avem sportivi, trebuie procedat astfel:
- identificăm 10 probe de olimpiadă,
- probele să nu necesite investiții mari,
- selectăm 10.000 de sportivi pe probă,
- ne ocupăm de ei 2-3 ani aici cu costuri minime,
- din cei 10.000 trebuie să fie 50 cu care să facem un campionat intern,
- mergem la manifestări internaționale,
- insistăm ca fără costuri mari să dezvoltăm și să rafinăm,
- facem în așa fel încât în 4-5 ani să existăm în competiții internaționale,
- după 5-6 ani facem planul pentru olimpiadă,
- insistăm în anii 6, 7 și 8 și după rezultate alcătuim lot.
Ideea este să nu cheltuim, să nu risipim, să folosim calitățile, nu ambițiile și orgoliile și să trimitem la olimpiadă peste 8 ani pe unii sportivi cu șanse de a nu fi penibili, așa cum se procedează acum când se pune carul înaintea boilor.

(13 februarie 2022)