Pentru unii mumă, pentru alții ciumă

Cetățenii care organizează chiolhanuri sunt amendați. Cetățenii care nu poartă mască sunt amendați. Raluca TURCAN nu a purtat mască și nu a fost amendată. 

Vlad VOICULESCU nu a purtat mască și nu a fost amendat.

(31 martie 2021)

Eroii înjurați

 facem noi ce facem și dăm cu bâta-n baltă. S-au organizat proteste împotriva măsurilor luat de guvern pentru a combate pandemia. Nu fac afirmații acum despre aceste proteste. Fiecare face ce crede că-l aranjează. Eu, având 74 de ani nu-mi permit să ies să protestez. M-am vaccinat să merg în excursii cu prima ocazie. 

Ca să mergi prin curtea spitalelor unde unii oameni se zbat între viață și moarte și să-i faci în toate felurile pe doctori, mi se pare că s-a întrecut orice măsură. S-a vorbit mult de dictatura doctorilor. Ei nu fac altceva decât să îngrijească bolnavi. Unii dintre bolnavi sunt salvați, alții pierd lupta. Doctorii fac doar ceea ce omenește este posibil. Dumai Dumnezeu are putere să facă mai mult decât fac ei.

la revoluție am auzit strigându-se lozinca: moarte intelectualilor! Acum doctorilor le-au fost aruncate vorbe grele. Vai de poporul care nu-și respectă învățătorul, doctorul și părintele!

(31 martie 2021)

Demonstrațiile antigurnamentale de ieri și de azi

Grupuri restrânse de demonstrați au mărșăluit prin diferite orașe arătând că nu sunt de acord cu măsurile adoptate de guvern în dorința acestuia de a stăvili valul al III-lea al pandemiei de SARS COV 2.

Demonstrațiile sunt:

- anemice,

- dezordonate,

- ilegale,

- neclare,

- spontane.

Ca să fie cu un grad de credibilitate corespunzător, ar trebui să mărțăluiască cu mult mai multe persoane decât vedem în aceste zile, ceea ce înseamnă că marea majoritate a oamenilor nu văd o altă posibilitate de a ieși din pandemie decât respectarea regulilor stabilite, care comparativ cu alte state nu sunt mai dure. Eu chiar mă întreb de ce acum două luni nu a fost drcretat un lockdown sever, de 3 săptămâni ca să ieșim din această situație și să ne reluăm viața cum trebuie. Lucrând cu jumătăți de măsură se lălăie treaba și starea aceasta se prelungește prea mult. Cred că protestatarii ar trebui să privească numărul de decese și locurile ocupate din ATI și vpr vedea că măsurile adoptate de guvern duminită 27 martie 2021 sunt blânde și ineficiente, iar gradul de infectare nu va scădea. Așa că sunt doar baloane de săpun care se sparg instantaneu.

(29 martie 2021)

Delay de dreapta în sănătate

Cum era de așteptat, guvernul de dreapta, încearcă să lege totul de crearea de plusvaloare, de dezvoltarea clasei de mijloc și de chivernisirea avuției naționale după principiile liberalisto-comuniste ca amalgam de gândire a dezvoltării prin stagnare. 

faptul că nu se suflă o vorbă despre aderarea României la zona euro sal ceva legat de intrarea în zona Schengen sau ceva de ridicarea MCV, arată că la Brussels cea mai coruptățară, tpt cea mai coruptă țară rămâne, chiar dacă de un an există un guvern al formațiunilor care fac parte din PPE și aici mă refer la PNL și UDMR.

Este foarte greu să se schimbe percepția față de o entitate care a devenit ciuca bătăii datorită propriei sale contribuții, căci nimeni altcineva din exterior nu are cum să schimbe percepția decât entitatea însăși prin tot ceea ce face și aici mă refer la:

- mesaje unitare din interior,

- rezultate concrete în interior,

- dezvoltarea infrastructurii,

- realizarea de produse de super-calitate,

- comportament excepțional în sport,

- proiecte științifice remarcabile,

- discursuri demne și clare,

- atitudini cu bază solidă.

Dar aceste lucruri nu se produc pentru că dreapta nu are un mesaj unic și ca dovadă a reușit să-și excludă un partener din anturaj, aici mă refer la PMP care și el este parte a PPE, semnal extrem de negativ dat în exterior, căci toată lumea știe ce înseamnă un scor de 4,82% la camera deputaților și 4,93 % la senat când pragul este de 5% și totul e privit doar ca pedeapsă aplicată unui indisciplinat în mentalul colectiv, spre bucuria unora că se debarasează de BĂSESCU alias PETROV.

Concret, faptul că în 29 martie se acceptă programări pentru iunie la analize subsenționate arată că există un delay de 3 luni în cel mai sensibil domeniu al societății, propagat ca delay de 30 de ani în realizarea de autostrăzi, delay pe care dreapta de azi nu-l va recupera în vecii-vecilor că nu are cu cine.

(29 martie 2021)

Cei de dreapta și mesajul lor comunist

Cei de dreapta, PNL mai ales, în lopc să ne învețe cum să ne îmbogățim pe căi legale, ne vorbesc despre etica și echitatea  comunistă a contributivității la pensionari și a egalității sporurilor într-o plajă de 20%.

Este exact cărticica intitulată Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, al eticii și echității socialiste, publicat în Editura Politică, București în anul 1981, având 32 pagini și care se găsește dând un click aici. 

Ar trebui să lămuresc cumva de ce stau așa lucrurile și nu altfel. Explicația este simplă:

- toți cei aflați la putere au fost pionieri și șoimi ai patriei,

- părinții guvernanților au trăit în comunism și au deprins viciile acelei societăți,

- constituția a fost elaborată de comuniști autentici în gândire,

- societatea românească nu s-a desprins de comunism îmcă.

Oricât s-ar zbuciuma, tineretul de sub 40 de ani să vină cu ideile democratice, ei nu vor reuși datorită celor care acu acum peste 50 de ani și care primii lor 20 de ani i-au trăit în comunism și fibra lor este îmbibată de învățăturile comunismului dâmbovițean, cel mai parșiv comunism din câte au existat și niciodată ei nu se vor debarasa de racilele acestei societăți, căci este a doua natură pentru ei. Nu au cum să aibă o gândire democratică evoluată din moment ce educația lor de bază este comunistă, de sorginte ceaușistă, iar rădăcinile vin din stalinismul cel mai dur, căci gorbaciovismul și hrusciovismul i-a ocolit.

Ceea ce zicea Ion ILIESCU în anii lui de glorie că trebuie să fim săraci și cinstiți, tinerii liberali și useriști transpun în viață cu sârg, din moment ce în 2020 a fost un an de stagnare, iar anul 2021 se anunță ca fiind un an de privațiuni, în care capitalul românesc nu are nicio șansă, cum nici capitalul migrant străin nu se multiplică în favoarea poporului român, clasa mijlocie având de așteptat încă 30 de ani până a reprezenta mai mult de 15% - 20% din forța de muncă de la noi, căci acum nu reprezintă nici 3% și aici am inclus și pe milionarii în euro făcuți prin contracte frauduloase cu statul.

(29 martie 2021)

O mare tragedie

    Acum mulți ani de zile discutam cu o doamnă pe care o cunoșteam de destul de mult timp, dar de fiecare dată făceam analize politice, dumneaei îmi vorbea despre țărăniștii care o dezamăgiseră, pentru că îi așteptate între 1947 și 1996 să vină la putere. Când au venit au făcut prăpăd și chiar doamna îl regreta pe CEAUȘESCU vorbind de țigarete și de neamurile dedate la construcții ale unui bătrân țărănist. Într-o zi, nu știu de ce, dar doamna mi-a spus că cel mai greu moment din viața unei mame este acela când își îngroapă fiul sau fiica.  Am avut vecini care și-au îngropat copii în floarea tinereții, unii dintre ei fiind conduși la groapă de copilașii lor care nu înțelegeau nimic din drumul ultim al părintelui.

    Scriu toate acestea gândindu-mă la bătrânul Virgil MĂGUREANU, care-și va conduce pe ultimul drum pe fiul lui răpus de COVID 19 la 50 de ani. Nu are cum să fie o durere mai mare ca aceasta, căci fiul lui Virgil MĂGUREANU era bărbat în putere, cu viața înainte. 

    Nu țin seama de cine a fost Virgil MĂGUREANU și ce a făcut el la viața lui. Îl văd doar ca pe un tată care și-a pierdut fiul și punct.

(29 martie 2021)

Vânturile, valurile...

Poemul lui Mihail EMINESCU intitulat Dintre sute de catarge are versurile:

De-i goni fie norocul, 

Fie idealirile, 

Te urmează în tot locul

Vânturile, valurile. 

Care arată cu mare precizie ce ni se întâmlă în aceste vremuri de pandemie, când se succed valurile unul după altul și iată că acum este al III-lea val. Unii și-au gonit norocul, s-au desprins de idealuri și consecințele sunt dintre cele mai dramatice, căci vânturile marchează exact drumul spre ATI. Trebuie mers mai departe, căci sutele de catarge sparte de vânturi și de valuri au corespondent în viața noastră reală azi.

(28 martie 2021)

Dulce ca mierea este ciolanul patriei

Îmi aduc aminte de cartea lui Petru POPESCU, Dulce ca mierea e glonțul patriei, carte pe care am avut-o în bibliotecă, am împrumutat-o cuiva, dar după fuga autorului în Vest nu mi-a mai fost returnată. Parafrazând titlul acestei cărți, văzând ce se întâmplă în coaliția PNL + USR Plus + UDMR, cu îmărțirea prăzii posturilor grase plătite sau cu influențe spectaculoase în ocrotirea fluxurilor decizionale din coaliție, chiar dulce ca mierea este ciolanul patriei. Ceea ce se dovedea a fi un altfel de politică, se dovedește un același mod de împărțirea prăzii, de către cei ce sunt acum la putere. Este normal să fie așa, căci și în democrațiile foarte consolidate, când se schimbă puterea 90% din posturi se ocupă de către clientela politică. Nimeni nu e nebun să:

- sponsorizeze un partid,

- muncească voluntar la aprtid,

dacă nu ar avea speranța că ajuns la putere partidul, îl va recompensa și pe el sponsorul sau voluntarul cu o bucățică de ciolan pe care se găsește suficientă cărnică gustoasă, suculentă și îndestulătoare ca să iasă pe plus după toate calculele. Am scris acest articol după anunțul că UDMR va prelua avocatul poporului, PNL va prelua președinția televiziunii și USR Plus va prelua conducerea radioului. Frumos, picant, crocant, dar nu văd nicio altfel de politică.

(28 martie 2021)

Unii chiar nu știu să explice

Urmărind emisiunile canalelor de știri nu am înțeles nimic. Nu este clar care sunt restricțiile care au fost adoptate și de când se aplică.

Se vorbește despre controalele care se fac acum pe străzi, dar sunt prezentate imagini de azi noapte. Pe un post se spune ceva despre ora 22,00 iar pe un alt post se vorbește despre ora 20,00 când trebuie să arătăm declarația pe proprie răspundere.

Inexistența mesajelor unice care trebuie pur și simplu citite și nu interpretate, a generat nenumărate confuzii.

Era important să se spună:

- restricțiile intră în vigoare din ziua X ora Y,

- începând cu ora ZZ,ZZ se circulă numai cu declarație pe proprie răspundere,

- magazinele se închid la ora ȚȚ,ȚȚ.

Nu cred că era o mare filosofie să nu fie lăsați toți amatorii să trăncănească tot felul de ciudățenii ca nimeni să nu mai înțeleagă nimic. Mai mult, CNA ar trebui să sancționeze cu amendă de 100.000 lei, fără drept la contestație postul Tv care prezintă imagini de arhivă fără să specifice acest lucru. De multe ori sunt prezentate imagini cu accidente sau incendii și să dă senzația că sunt de la fața locului. De fapt sunt imagini de arhivă, dar postul vrea să dea senzația falsă că deja este acolo la fața locului, manipulând grosier și fără nerușinare.

Morală: unora le place să trăncănească pe bani mulți.

(28 martie 2021)

Metroul de la București

Cine are vreo curiozitate când vizitează un mare oraș și se plimbă cu metroul face o serie de constatări. Nu mă laud că aș fi vizitat multe metrouri, dar metrourile cu care am călătorit m-au dus la o serie de constatări interesante.

Metroul din Kiev este la mare adâncime și are scări rulante spectaculoase, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Moscova are stații superbe de marmură, adevărate bijuterii, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Praga este modern, obișnuit prin simplitate, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Tokyo este o imensitate, cu spații generoase, nu sunt chioșcuri.

Metroul din New York este întunecos în imensitatea sa, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Paris este absolut modest, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Torino e simpatic prin simplitatea gândirii, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Stockholm seamănă cu oricare alt metrou, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Madrid nu diferă de altele prin banalitate, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Barcelona este simpluț, ca oricare alt metrou, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Budapesta arată că e o construcție veche, nu sunt chioșcuri.

Metroul din San Francisco este modern, dar obișnuit, nu sunt chioșcuri.

Metroul din București reflectă arhitectura comunistă, dar e plin de chioșcuri.

Ca la noi la nimenea.

Este adevărat că se impune crearea de locuri de muncă și un comerț bine dezvoltat este absolut necesar în orice oraș și cu atât mai mult în capitală. Dar de la a avea comerț și până la avea improvizații este o mare diferență. La noi întotdeauna se optează pentru improvizații, de se crează senzația că suntem un popor nomad, gata să-și facă bagajele și s-o ia din loc în secunda următoare. N-am să înțeleg niciodată de ce atunci când au proiectate stațiile de metrou nu s-a gândit că acolo trebuie să existe magazine. dacă era o astfel de gândire, spațiile ar fi trebuit să fie generoase, ar fi trebuit să fie acolo magazine de toate tipurile nu chioșcuri improvizate, unde să se vând orice. Nimeni nu spune că în magazinele adevărate de la metrou ar trebui să fie numai branduri cu mărfuri de la 10.000 euro în sus. Vrea omul un covrig, să-l găsească acolo. Vrea omul o cafea, s-o găsească acolo. Numai că senzația de provizorat se supărătoare. Mai mult, spațiile acelea în niciun caz nu ar trebui să fie ale organizației care gestionează metroul, ci ar trebui să fie vândute unor companii și acestea să deschidă acolo magazine așa cum sunt mall-urile.

(27 martie 2021)

Maria UDRICĂ, o voce mare

Maria UDRICĂ este o voce mare și are un repertoriu frumos, cu cântece bine clădite, dintre care am găsit pe youtube:

Dă, mândruţo, ochii tăi

Leliță Ioană

Ţi-am cântat neică, cu drag

Măi neicuță Ionele

Tare mi-ești, Ionele, drag

Am un foc la inimioarã

De ce omu-i trecător

Măi neicuţă, pentru tine

Mi-ai fost drag, ca primăvara

Coborâi din deal în vale

Promovarea acestei cântărețe ar trebui să fie luată în considerare pe posturile radio și Tv pentru că ea spune ceva, iar repertoriul ei reprezintă bine zona Munteniei, mai precis Teleormanul.

(26 martie 2021)

 

Cornelia CATANGA

Voi povesti o întâmplare. Am cumpărat cu foarte mulți ani în urmă un CD cu cântece lăutărești interpretate de Cornelia CATANGA. Printre piesele de pe alcel CD era și cântecul Fetele lui tata.

Aveam un coleg de catedră, tătic de fete. I-am dat un telefon. M-am recomandat. Am dat CD-playerul mai tare și i-am pus câtecul Fetele lui tata în interpretarea lui Cornelia CATANGA. L-a ascultat.

Când ne-am întâlnit, colegul meu mi-a spus că i-au dat lacrimile. Cornelia CATANGA i-a transmis emoție. De multe ori eu ascult acel CD. Îmi place că e muzică lăutărească autentică. Nu sunt acolo făcături cum se obișnuiește în producția de gen, dor pentru a se câștiga bani.

Există pe youtube înregistrări ale cântăreței cu cântece precum: Șaraiman, bate-mă, omoară-m-ă, Am dat zvon în mahala, Ia mai dă o damigeană, Astă seară vreau să beau și multe, multe altele.

(26 martie 2021)

VeVe se râde

Celebrul VeVe se râde gând se vorbește despre noi restricții. Știe el ce știe. Sunt oameni care fac analize, fac corelații, dau dovadă de profunzime și după o gândire atentă și profundă fac afirmații. Chestia cu măsluirea a pus pe gânduri pe multă lume, căci VeVe nu este fiul ploii și o fi având el analiști de date care au intrat în detalii neaccesibile vulgului și mai ales o fi găsit hârtii lăsate neglijent așa cum au fost și parolele de pe tabla lui CIUCĂ, 

Pentru contextul care s-a creat în mintea lui VeVe nu este exclusă nicio concluzie, căci nota discordantă pe care el o face, marchează că are o cu totul altă viziune. Ministrul educației a zis flori și mărțișoare, VeVe a zis nu la acestea și evoluția infectărilor îi dă dreptate junelui. Subalterna lui VeVe își dorește din tot suflețelul ei carantină națională, toți ceilalți văd altfel lucrurile. Ce se întâmplă când se lucrează cu jumătăți de măsură nu mai trebuie spus că indicatorii spun totul.

Îmi amintesc niște filme: Să râdem cu Stan și Bran sau Toată lumea râde, cântă și dansează. Așa că zilele următoare se anunță a fi dramatice că lumea s-a plictisit, că influencerii nu-și fac treaba și guvernanții nu au un aparat de propagandă bun din moment ce subiecte de scandal ocupă primele pagini și momentele de maximă audiență de la Tv. Toate eforturile de la ATI și din spitale au trecut în planul secund din moment ce din dorința de rating televiziunile au arătat pacienți legați, se spune că oxigenul nu face bine și se fac conexiuni fără fundament între decese și rapeluri, căci cine spune primul este cel luat în considerare, iar desmințirile și precizările ulterioare nu mai ajung la populație.

Cred că este momentul ca parchetul să se autosesizeze în legătură cu unele emisiuni tv care zădărnicesc lupta cu pandemia prin răspândirea de mesaje care au caracter demobilizator.

(26 martie 2021)

Interviu cu profesorul Ion LUNGU de la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică

 

Ne cunoaștem de multe zeci de ani. Ne-am întâlnit ca studenți prin căminele unde erau cazați cei de la Secția de mecanizarea și Autoimatizarea Calculului Economic, iar mai târziu în Centrul de calcul al ASE, la etajul al III-lea  la sala 2316 unde tânărul absolvent Ion LUNGU își avea birou alături de Emil ABĂLUȚĂ, Neluțu TEODOR, Dinca CHEBELEU și Gigi CAZAN. După ce a fost declarat admis la concursul pentru un post de asistent universitar, am devenit colegi de catedră. Am urmărit evoluția lui Ion LUNGU de la asistent universitar, la lector universitar, conferențiar până la poziția de profesor universitar și conducător științific de doctorat. Profesorul Ion LUNGU este creatorul unui colectiv puternic în zona bazelor de date, el fiind acela care a gestionat venirea în catedră a unor tineri deosebit de valoroși care acum sunt deja profesori universitari, conferențiari sau lectori, toți ducând mai departe tradiția pe care maestrul lor, profesorul Ion LUNGU le-a insuflat-o. L-am rugat pe profesorul Ion LUNGU să-mi acorde acest interviu, el a fost de acord. Răspunsurile lui sunt precedate de acronimul IL de la Ion LUNGU, iar întrebările mele sunt precedate de acronimul II de la Ion IVAN.

II:   Professsor, să începem cu începutul. Cine este Ion LUNGU?

IL:   Ion  C. Lungu este omul dornic de  cunoaștere, care alerga în copilărie pe dealurile municipiului Dragășani, pline de plantații de vii si păduri de foioase și care admira, cu ochi de copil, casele mari, cu etaj, boierești, în stil brancovenesc, din  oraș.

Clasele 1-4 le-am făcut la Școala din cartierul Capu Dealului care se afla vizavi de casa noastră iar clasele 5-8 le-am făcut la Scoala N. Bălcescu. Am fost un copil ambițios, toți anii școlari  terminându-i cu media cea mai mare din clasă, motiv pentru care eram trimis în tabere în fiecare an, unde învățam multe lucruri practice: orientare turistică, jocuri de tabără, sporturi  diverse, concursuri de orice fel. Aici am învatat ce înseamnă sa lucrezi in echipă, aici am cunoscut copii , din țară și străinatate, cu pasiuni diverse.

Matematica cu aplicabilatea ei în practică  a fost pasiunea mea cea mai mare. Paralel făceam mult sport, dansam în echipa de dansuri populare, fapt  ce mi-a permis să  cunosc o parte din orașele țarii. 

Am luat examenul de admitere la sectia reala a Liceului Gib Mihaiescu, din orașul Drăgășani, considerat unul dintre cele mai bune licee din judetul Valcea. Profesorii dedicați învățământului și înclinația mea spre cunoaștere au fost cele două motive pentru a obține rezultate bune în liceu. Datorita unor profesori de matematică de excepție, am reusit  să obțin, în fiecare an, premii la Olimpiadele de matematica organizate pe orase, județe si țara. Aceasta m-a determinat sa mă orientez, inițial, spre Facultatea de Matematică. In timpul liber făceam  mult sport și drumeții pe jos sau cu bicicleta. Am terminat liceul în anul 1969, cu media 9,66 la examenul de bacalaureat.

 

II:   Ai avut modele? Care au fost acestea?

 

IL:  Cele mai bune modele pentru mine au fost părinții mei, care, cu onestitate  și multă muncă m-au crescut într-un mediu sănătos.

Mama Onica, dupa numele de fata Erciulescu, avea rădăcini în ramura grecilor rămași în zonă după înfrângerea în Drăgășani a armatei lui Tudor Vladimirescu. Era foarte muncitoare, sociabila, darnica, nu deranja pe nimeni si avea grijă, ca nouă copiilor, să nu ne lipsească nimic.  Ne spunea mereu ca scoala este importantă pentru viitorul nostru și ne învața sa fim respectoși cu toata lumea.

Tatăl meu Constantin a lui Gheorghe Ieremia,  cu porecla Lungu, provenea dintr-o familie de cârciumari. El și-a pierdut tatăl de tânăr și a fost nevoit să ducă afacerea mai departe, împreuna cu bunica mea, până când cârciuma a fost transformată în „Școala de 4 clase” din Capu Dealului. Era un un om înalt, mândru și corect în relațiile cu oamenii, motiv prntru care era foarte respectat de concetățeni. După ce s-a pensionat oamenii l-au ales epitrof la biserica din Capu Dealului iar dupa 1989,  în comisia pentru retrocedarea pământurilor din zonă.

De asemenea, modele pentru mine au fost și profesorii mei, care cu  profesionalism si tact m-au învățat carte, sa devin un om civilizat, cu bun simț și să-i respect pe cei de lângă mine.

 

II:   Cum ți se par modelele oferite tinerilor de azi de televiziuni, de societate?

IL:  Televiziunile comerciale nu oferă modele bune pentru tineri, Acestea, în goana după profit,  ne ofera  ce este mai rău in societate. Ele propagă conflictul dintre oameni si nu modele de urmat.

Televiziunea de stat, prin cateva emisiuni, pe care le urmaresc cu placere, pune în valoare oameni ai acestei țari care pot fi modele pentru tineri, gen oameni de stiința, de cultura ,sport, oameni  care  au reușit prin inteligența lor să-și dezvolte o afacere corectă.

 

II:   Ai absolvit Secția de Informatică de la Facultatea de Cibernetică Economică. Despre drumul de la liceu spre facultate dacă ne spui ceva.

 

IL:  Sunt multe de spus. Eu sunt în zodia Balanței și cântaresc mult până să iau o decizie. Am avut de ales între Facultatea de Matematică si Facultatea de Cibernetică. Am studiat programele de invățământ, m-am consultat cu fratele meu, care era student la ASE si binențeles, cu profesoara mea de matematică, din liceu.   Un rol decisiv l-a avut și un coleg de liceu care m-a convins sa aleg un

domeniu nou de studiu, Cibernetica, despre care știam, atunci, prea puțin.  Așadar, cu toate documentele necesare înscrierii, m-am urcat în tren împreună cu colegul meu si ne-am prezentat la ASE. Am fost întrebați daca avem unde sa stăm pe perioada concursului. Cum nu aveam, ne-au dat cazare si cartelă de masă si am așteptat  ziua concursului.

 

II:   Cum a fost admiterea la facultate?

 

IL:  N-a fost o admitere usoară. Erau 90 de locuri iar candidați au fost destul de mulți, motiv pentru care subiectele erau dificil de rezolvat. Nu-mi aduc aminte exact, dar cred că eram în jur de 600. Atunci, în acele vremuri, erau puțini care făceau o facultate. Era etapa când, în societate, treceai de la „băi tinere” la „domnul student”, apreciat si respectat.

Examenul a constat din două probe scrise-Matematică și Fizică și o proba orală la Matematică. La proba orală îmi aduc aminte ca în comisie era si viitoarea mea profesoară de Matematici Superiore, Burlacu Veronica, pereclită, ulterior, de noi, Leoaica, pentru modul cum ne preda cursurile scriind de la stanga la dreapta, pe cele doua table de la catedră. Am tras biletul, am ieșit la tablă, am  rezolvat subiectele iar la sfârșit, după ce am primit nota, am fost felicitat. Felul cum mi-au vorbit profesorii din comisie, empatia lor  m-au convins, pe deplin, că alegerea mea a  fost corectă.

 

II:   Cum au fost anii de studenție?

 

IL: Ca în  universitățile de prestigiu din lume. Universitatea ne oferea baza materială, cămine, cantine, burse și alte facilități iar noi știam că, dacă învățam, aveam viitorul asigurat. Facultatea noastră avea o colaborare foarte strânsă cu firma americana IBM. Cursurile nu erau usoare. Aveam cursuri si seminarii, cu profesori foarte exigenți, de luni până sâmbăta, câte 6 ore pe zi.  Disciplinele erau grupate în discipline tehnice( Electronică, Electricitate si Electrotehnică, Mecanică tehnică, Echipamente de de culegere, transmitere și prelucrarea datelor, Calculatoare electronice-2 semestre, Sisteme de teleprelucrarea datelor, etc.,) tinute in special de profesori din Politehnică, discipline de IT(4 discipline de Programarea calculatoarelor-Assembler, Cobol, Fortran..., Calcul numeric, Teoria informației, Baze de date, Analiza si proiectarea sistemelor informatice, Programe aplicative, Sisteme de teleprelucrarea datelor etc. ) tinute in special de cercetători științifici din Laboratoarele de Cercetare ale Catedrei de Cibernetică Econmică,  discipline de matematică( Matematici superioare-2 semestre, Matematici speciale, Statistică matematică-2 semestre, Cercetări operaționale,

Cibernetică...) și discipline economice care ne familiarizau cu acest domeniu. Era o facultate multidisplinară și regulile erau dure. Dacă nu promovai toate examenele în anul 1 erai exmatriculat iar, în anii urmatori, dacă nu promovai toate examenele, repetai anul.

 

II:   Despre colegi ce ne spui?

 

IL:  Colegii mei, ca și mine, erau tineri. Ne trăiam tinerețea, fără sa ne punem multe întrebări. Ne cunoșteam foarte bine între noi, deoarece mai tot timpul eram în universitate, la cursuri, la bibliotecă, în Centrul de calcul unde ne făceam proiectele la calculator. În timpul liber, pe care îl aveam, ne distram. Mergeam în grup  la cinema, teatru,  spectacole, la dans in Grigore Preoteasa,  la  ASE, la Arhitectură, la Politehnica 303. Obtinând , în primul an, cea mai mare medie, colegii m-au ales șef de an. Fiind si ghid turistic la BTT, am avut prilejul să mă ocup de organizarea unor excursii avantajoase, la sfârșit de saptămană, cu asa zisele trenuri turistice iar în vacanțele studențești de organizarea unor  tabere la diverse cabane sau la Costinesti. Timpul petrecut împreuna ne-a unit foarte mult. Si acum ne vedem foarte des, nu numai la intâlnirile de 5 ani. Ne strângem din toată lumea si povestim despre clipele frumoase petrecute în tinerețe. Aveam și o zi pe săptămână când ne întâlneam la Carul cu bere. Când am fost în spital, în anul 2018, am simțit empatia lor, mi-au dat telefon din toată lumea, m-au încurajat, mi-au cântat în grup, „la mulți ani”, prilej cu care le mulțumesc din suflet.

 

II:   Dar despre profesori?

 

IL:  Erau oameni dedicați cercetării și învățământului. Veneau din birou, ne predau temele cursurilor și seminariilor planificate și se întorceau în birou, unde continuau să lucreze. Ii găseam oricând să lamurim neclaritățile legate de proiectele pe care le făceam. Iși pregăteau cu  rigoare cursurile si seminariile, conceptele fiind totdeauna explicate cu exemple practice din contractele pe care le aveau. Totdeauna tema seminarului era planificată în urmatoarea săptămâna, dupa curs si avea scopul să facem exemple concrete din tema predată la curs. Ulterior am aflat că  unii dintre ei își repetau cursurile acasă în fața oglinzii. Erau îmbrăcați elegant iar cand veneau la curs, noi studenții ne ridicam în picioare  si ne așezam dupa ce ne spuneau bună ziua și ne făceau semn  sa ne așezăm. Dupa ce se termina cursul ne ridicam în picioare și asteptam până când profesorul părăsea sala. Ne respectam profesorii și ei ne respectau la rândul lor. Ne încurajau să studiem, ne cooptau în contractele de cercetare și chiar mulți dintre noi au fost angajați în timpul liber, în Centrul de Calcul.

Imi face placere să-mi aduc aminte de cursurile de IT bine sistematizate,  cu multe exemple practice ținute de profesorii si cercetatorii: Satran Iulian, Popescu Cristian, Catona Ion , Weiss Gheorghe, Diaconescu Gabriel, Dodescu Gheorghe, Bita Vasile, Pescaru Valeriu, si alții. Ulterior am devenit coleg cu o parte dintre ei și am învațat de la ei, multe lucruri utile despre viață. Nu pot să-i omit pe Prof. Univ. Dr. Gheorghe Vasilescu, decanul facultății, care cu o voce baritonală ținea cursurile bine sistematizate, de nu se auzea nici scârțiitul băncilor din amfiteatru, pe profesorul de Filozofie, Grunberg, care ținea niște prelegeri excepționale, pe profesoara de Matematici superiore, Burlacu Veronica, care facea demostrații pe cele doua table, făcând în același timp, cei 2000 de pași necesari pentru o condiție fizică bună, pe profesoriul de Electronică, Popoviciu al cărui curs era pictat cu cretă colorată, pe cele doua table, urcandu-se, pentru aceasta, pe scaun si alți profesori excepționali.

 

II:   Cum ai făcut cunoștință cu Centrul de calcul al ASE?

IL:  Nu cred că exista un student de la „Secția de Informatică” sa nu fi făcut cunoștiință cu „Laboratoarele de Cercetare ale Catedrei de Cibernetică Economică(LCCE)” sau „Centrul de Calcul al ASE-ului”, cum îi mai spuneam, chiar din anul 1. Aici era baza materială de care aveam nevoie pentru a ne face proiectele de an. Avea  o dotare de excepție pentru aceea perioada: Calculator IBM 360 ulterior, IBM 370-calculatoare  mainframe, Calculatorul japonez NEAC 1240, CIFA 101, numeroase echipamente de culegere, verificare, echipamente mecanografice.

 

II:   Ce lucrare de diplomă ai realizat?

IL:  „Proiectarea unui sistem informatic pentru programarea acivităților de service la IIRUC” sub conducerea Dr. Ing. Moldoveanu Cornel, directorul general la IIRUC.

 

II:   Cum se făcea proiectul de diplomă în vremurile de demult?

IL:  Știu ca am lucrat mai mult de un an la acest proiect fiind ajutat mult de directorul Centrului de calcul de la IIRUC matematicianul Coconoiu Alexandru. Practic în timpul liber eu eram prezent la IIRUC, pe platforma industrială Pipera. Am trecut prin toate etapele de  analiză, proiectare, programare și chiar am implementat pachetul software la IIRUC. Pentru a putea face susținerea aveam nevoie de referatul de analiză al conducătorului științific, avizul întreprinderi si al profesorilor care au citit lucrarea.

 

II:   Cum a fost susținerea proiectului în fața comisiei?

IL:  Festivă. Cu o seara înainte ne pregăteam cele mai frumoase haine, repetam prezentarea iar a doua zi mergeam emoționați, cu curaj în fața comisiei. Eram tineri, emoționați dar bine pregatiți. Comisia avea pe catedră o fața de masă albă, cu flori, fursecuri si băuturi răcoritoare, pregătită sa stea cu noi până seara tarziu. Ne lăsau să ne facem prezentarea, dupa care urmau întrebările din lucrare si din cursurile facute de-a lungul anilor, apoi se delibera. Nu plecam, stăteam lânga colegi până seara târziu, cand  iesea președintele comisiei care ne citea notele, ne felicita si ne ura succes in viată.

 

II:   A urmat repartizarea în producție.

IL:  Repartiția se făcea în ordinea descrescătoare a mediei notelor obținute în cei cinci ani, fiecare

având posibilitatea să aleagă din lista locurilor afișate. Ocuparea locurilor afișate, pentru facultate si servicii speciale,  se făcea cu avizul instutițiilor respective. În învățământ erau acceptați doar șefii de promoție, eventual cei care ocupau locurile 2,3.  Având media 9,56  am ales, fără sa ezit, Laboratoarele de Cercetare ale Catedrei de Cibernetică Economică, urmând ca, după o perioadă de practică sa trec pe un post de asistent universitar.

 

II:   Să vorbim despre locul tău de muncă, primul tău loc de muncă.

IL: Primul meu loc de munca a fost în Laboratorul de cercetare „ Sisteme informatice pentru microîntreprinderi” condus de Dr. Mat. Vasile Ionescu. Colegii mei erau majoritatea  foști profesori și asistenți de la disciplinile de IT.  Deci, ne cunosteam bine. Primirea a fost excelentă. Mi-au dat un birou în sala 304, mi-au făcut cadou o cană ,o linguriță, un aparat electric, de făcut ceai sau cafea si m-au întrebat unde stau. Cum locuiam la un coleg, au avut grijă să-mi asigure un loc în apartamentul de 4 camere, de protocol al ASE-ului. Aici am locuit o perioadă cu  Lefter Viorel, Stancu Ion, Dobre Ion, Cazan Vasile până când, fiecare a primit un apartament pentru a locui singur.  Nefiind căsătoriți, a fost o perioada de care îmi aduc aminte cu plăcere. S-au legat prietenii, care au durat toată viata.

 

II:   În ce a constat munca tânărului absolvent Ion LUNGU în anii de stagiatură?

IL:  La început, împreuna cu colegii de birou, cercetători cu experiență Pascu Doru, Baltuș Felicia, Chebeleu Dinca si Abăluță Emanuel aveam ca temă de cercetare „Ordonanțarea producției cu pachetul de programe  CLASS” al firmei IBM. Săptămânal aveam seminarul științific al laboratorului, în care prezentam rezultatele cercetărilor, pe colective de lucru. Rezultatele le-am publicat  împreuna cu colegii în 3 articole la   „Revista  de Studii si Cercetări de Calcul Economic si Cibernetică Economică” care era distribuită, la schimb, în zeci de universități si institute de cercetare,  din lume.

Primul „Congres  de Cibernetica si Sisteme”  a avut loc în 1975, la catedra noastră, , cu participare larga  a specialistilor din SUA și Europa. Am primit ca sarcină sa fac un pachet software pentru evidenta participanților si repartizarea lucrărilor pe secțiuni. Am lucrat zi si noapte pe calculatorul IBM 360. A fost o experiență bună și am fost mândru când Directorul LCCE, într-o ședința în plen, după Congres, m–a lăudat pentru rezultatele obinute.

A apărut un contract nou pentru realizarea unui sistem informatic integrat la „Combinatul de Oțeluri speciale Târgoviște”. Au fost mobilizați profesori si cercetătorii. Colectivului nostru, condus de Pascu

Doru, i-a revenit sarcina de informatizare a  subsistemului de planificarea producției, care a durat, cred 3 ani. Am început deplasările la Târgoviște pentru partea de analiză. A trebuit sa învățăm tehnologiile de fabricație din oțelării, din sectiile de laminare, forjare, sa cunoaștem bine sistemul real. M-a ajutat foarte mult cursul de „Analiza și proiectarea sistemelor informatice”. Foloseam metodologia de lucru IBM si diagrame de tip flowchart. S-au stabilit cerințele iar apoi a urmat partea de proiectare. La elaborarea modelelor de optimizare, cursul de „Teoria optimizării” a fost aur pentru mine. Rezultatele obținute au fost publicate în două articole, o lucrare la ” Congresul al doilea de cibernetică si sisteme”,  în carti, studii de caz elaborate ulterior. Când am început etapa de programare Doru Pascu a primit o ofertă de nerefuzat iar eu am fost numit Șef de colectiv. Ni s-a alăturat informaticianul Teodor Ion si matematicienii Marinescu Rodica si Dorina Popescu.  Programarea si testările ulteriore cu date reale  au durat destul până la faza de punere în functiune a sistemului. În toată această perioadă am colaborat cu Centrul de calcul de la COS Târgoviște, condus de matematicianul Noveanu. Dupa trecerea pe postul de asistent, experienta, avută în domeniul informatizării activităților din metalurgie, am folosit-o si în contractul cu IUCF din Rm.Vâlcea.

 

II:   A existat și o legătură cu studenții?

IL: Din primul an de activitate, ca specialist, am coordonat practica studenților în Centrul de Calcul, am avut apoi în coordonare studenti pentru elaborarea lucrării de diplomă si seminarii la disciplinele de programare(Assembler, Cobol, Fortran). Ulterior am avut seminarii si la disciplina „Proiectarea sistemelor informatice”. Titulari de curs erau  profesorii: Rosca Valer, Diaconescu Gabriel,  Constantin Apostol, Băcescu Marius si Gheorghe Sabău.   Experiența cea mai frumoasă am avut-o cu un grup  de profesori din Republica China care făceau o specializare în cadrul LCCE. Am fost rugat de Directorul LCCE, dr. Ing. Bilciu Constantin  sa țin cursul de Cobol cu ei, având în vedere, că ținusem același curs înainte cu personalul cu studii medii. Disciplinați și foarte muncitori, timp de două săptămâni, cate 6 ore pe zi, m-au solicitat destul de mult.

 

II:   Să ne spui câteva cuvinte despre trecerea la catedră pe poziția de asistent universitar.

IL: Sigur a venit și momentul când mi-am terminat stagiul de practică și s-au scos, la concurs, posturi de asistenți. Menționez că eram deja înscris la doctorat.  Un rol important în alegerea postului l-au avut colegii din laborator, dar cel mai mult, l-a avut viitorul coleg Ivan Ion. M-am inscris pe un post care avea ca structură, Limbaje de programare a calculatoarelor electronice” şi “Proiectarea sistemelor informatice  pentru planificare şi statistică”. Am dat examen scris, oral si un examen de

susținere a unui seminar. Din anul 1979, am devenit titular în învățământul universitar.

 

II:   Care au fost disciplinele la care ai ținut seminarii?

IL:  La început am ținut seminarii la disciplinele din postul de concurs si anume “Limbaje de programare a calculatoarelor electronice” şi “Proiectarea sistemelor informatice pentru planificare şi statistică”. Ulterior a fost o disciplină la care am lucrat mai mulți ani „Sisteme informatice si baze de date”. Concomitent am îndrumat studenţi pentru întocmirea proiectelor de diplomă la Facultatea de Planificare şi Cibernetică Economică, a lucrărilor de cercetare ştiinţifică studenţească si am continuat  sa lucrez la contractele de cercetare din LCCE.

 

II:   A fost de ajutor în munca de asistent faptul că aveai experiență în producție?

IL:  Enorm de mult. Studiile de caz, exemplele la seminarii erau din contractele de cercetare. Am si publicat culegeri de probleme, studii de caz, în acest sens.

 

II:   Ai colaborat cu colegi din catedră și din Centrul de calcul. Mai concret, ce a rezultat din acea colaborare?

IL:  În cadrul Catedrei de cibernetică economică erau mai multe colective organizate după specificul disciplinelor.  În domeniul informaticii erau colectivele: „Sisteme de calcul si limbaje de programare” condus de Gheorghe Dodescu, apoi de Valer Rosca si „Sisteme informaționale si baze de date” condus de Constantin Ionescu. Eu am fost repartizat în cel de-al doilea colectiv unde Șeful de colectiv îmi era și conducător de doctorat. Am colaborat excelent cu toți membri catedrei. Din aceasta colaborare au rezultat  studii de caz, articole, carti  dintre care aș enumera cartea coordonată de prof. Univ. Dr. Doc. Constantin Ionescu „Organizarea si proiectare sistemelor informaționale economice”, care a fost baza multor carți care s-au scris ulterior. Colaborarea a fost si extraprofesională prin frumoasele întâlniri, pe care le aveam la Casa Corpului Didactic și prin excursiile pe care le-am organizat, fiind ulterior și ghid ITHR.

 

II:   Detaliază te rog despre colaborarea ta cu cercetătorul Gabriel DIACONESCU la elaborarea lucrării legate de limbajul ASSEMBLER.

IL:  Propunerea a venit din partea profesorului meu de Assembler, Gabriel Diaconescu. După terminarea facultății, eu am făcut și un curs de Assembler, cu specialiști de la IBM. Aveam întâlniri săptămânale pe acest proiect, am scris, am rulat pe calculatorul IBM 360, aproape un an si ceva iar în final a rezultat această lucrare depre limbajul Assembler, care a fost pionerat în domeniu. Ulterior a apărut si o carte despre limbajul Assiris pe Felix C-256.

 

II:   Despre stagiul de doctorat să vorbim câte ceva.

IL:  Când am lucrat în LCCE, mi-am dorit să fac și Facultatea de Matematică  dar în primă fază nu am primit avizul din partea Consiliului de administrație fără de care nu puteam să mă înscriu.  Ulterior am primit acest aviz și tot în aceeași perioadă am primit un telefon din partea Directorului LCCE care mi-a spus: „Tinere s-au scos locuri la concurs la doctorat. Pot vorbi eu cu Profesorul Constantin Ionescu să ai o întrevedere ?”. În aceea perioadă, locuri la doctorat erau puține iar accesul la  Manea Manescu si Ionescu Constantin era aproape imposibil. Am acceptat pe loc și m-am prezentat la locul de munca al profesorului. Am fost primit de șefa de cabinet, știa de intalnire, am asteptat și într-un final a apărut un domn înalt, elegant care  m-a invitat cu un zambet cald în birou. Ulterior am aflat că era căsătorit cu o rusoaică iar lui i se spunea „Frumosul”. M-a întrebat ce temă vreau să abordez, i-am povestit, i-a plăcut și mi-a spus să mă înscriu la examen. M-am înscris , am luat concursul și asa a început o colaborare de ani de zile cu acest om de mare valoare.

 

II:   Câteva cuvinte despre tema tezei.

IL:  Titlul tezei l-am definitivat împreuna cu conducătorul meu de doctorat și a reflectat cercetările mele din  acea perioadă. Tema aleasa a fost „Probleme ale modernizării sistemului informational-decizional al planificării producției în îndustria metalurgică”

 

II:   Câteva cuvinte despre programul de pregătire individuală din stagiul doctoral.

IL: Mi s-a stabilit un plan de cercetare cu susținerea a trei referate în catedră. Referatele erau trimise înaintea prezentării, comisiei și colegilor. Susținerea era în plen iar în final se puneau întrebări si se făceau aprecieri. Dacă îndeplineai condițiile, treceai mai departe, daca nu, erai amânat cu susținerea referatului. Ulterior am stabilit, împreuna cu conducatorul, structura tezei.

 

II:   Care a fost procesul de elaborare a tezei?

IL:  A durat ceva timp, cu toate că  rezultatele din contractele de cercetare erau cunoscute de colegi iar publicații aveam suficiente. Greu a fost și cu redactarea. Scriam cu stiloul iar desenele le făceam cu un dispozitiv de tip flowchart, care avea toate simbolurile din informatică. Cred că am scris trei variante ale tezei până când am dat-o la dactilografiat. Desenele mi le-a făcut Emil Abăluță cu instrumente rotring. După ce a fost dactilografiată, am predat-o conducătorului științific, care a citit-o iar  apoi a dat-o la specialiști din domeniu. Am asteptat  până când am primit observațiile asupra tezei.

 

II:   Cum a decurs susținerea tezei de doctorat?

IL:  Am corectat teza, am făcut un rezumat, pe care l-am trimis la profesori , cercetatori , specialisti IT.

Pentru susținere aveam nevoie de aprecierile lor, de referatul conducătorului și referatele membrilor comisiei. Am făcut dosarul și împreuna cu teza le-am predat la decanat. Sustinerea am făcut-o pe slide-uri.  A fost într-o sală din clădirea veche, la rectorat. Au fost prezenți colegii din catedra,  din LCCE, specialiști, studenti și binențeles soția mea care a avut cele mai mari emoții. Au fost puse întrebări, au fost critici, aprecieri  si în final ne-am deplasat la Casa corpului didactic pentru partea a doua a susținerii.

 

II:   De la asistent universitar la lector universitar era un pas, unul foarte mare în acele vremuri.

IL: Foarte mare. Aveam doctoratul, aveam publicații, contracte de cercetare, activitate cu studenții, eram Șeful Laboratoarelor Didactice ale Catedrei de Cibernetică dar îmi lipsea un criteriu pentru a fi scos un post de lector la concurs. Pana la urmă, cu sprijinul colegului Ion Rosca, l-am îndeplinit și pe acesta. Multumesc colegilor și, în special, Prof. Univ.dr.doc. Constantin Ionescu si Lect. Univ.dr. Ion

Rosca care m-au sprijinit în acest demers.

 

II:   A urmat concursul de conferențiar universitar.

IL:  În anul 1990 s-au scos mai multe posturi de conferențiar universitar. M-am înscris pe un post care avea ca discipline de concurs disciplinele :“Baze de date”; “Proiectarea sistemelor informatice“. Având suficiente contracte, cărti, articole, experiență didactică, am îndeplinit criteriile si mi-am început activitatea de conferențiar. Am lucrat în cadrul colectivului de Sisteme informatice si Baze de date condus Prof. Univ. Dr. Gheorghe Sabau. Alături, de colegii mei de la Catedra de Informatică economică, nou înființată, condusă inițial de Prof.univ. dr. Ion Rosca, ulterior de Prof. Univ. Dr. Ion Ivan și Prof. Univ. Dr. Bogdan Ghilic, am participat la toate activitățile: dotare cu tehnică de calcul, cumpărat soft de bază si aplicativ, angajări de personal tehnic si asistenți în catedră, lansarea primului simpozion de informatică, înfiintarea Secției de Informatică economică, elaborarea planului de învățământ etc. Eram o echipă unită, puternică care vroia să dezvolte învățământul de informatică economică. Am  continuat sa lucrez la contracte de cercetare și să scriu în colectiv mai multe cărti si articole.

 

II:   Apoi ai devenit profesor universitar.

IL:   Profesor universitar am devenit în 1993. În perioada care a urmat  am predat la diverse discipline, unele dintre ele, noi în planul de învățământ: Business intelligence; Gestiunea volumelor mari de date;“Baze de date”  “Sisteme de gestiune a bazelor de date”; “Proiectarea sistemelor informatice“; “Sisteme Informatice Executive”; “Integrarea Sistemelor Informatice”.  Predarea s-a făcut în cadrul școlii doctorale, masterului de aprofundare „Informatică economică”, masterului complementar „Baze de date-suport pentru afaceri”, ciclui de licentă. În calitatea de Șef al laboratoarelor didactice ale catedrei pana în anul 1997, m-a preocupat  colaborarea cu diverse firme pentru dotare cu echipamente și  soft de baza. Așa a început colaborarea cu firma Oracle. Am strâns o echipă puternică în jurul meu și am devenit Șeful colectivului de baze de date. De-a lungul carierei am lucrat la peste 30 de contracte, din care 14 le-am câstigat prin competitie în calitate de director. În anul 2004 am organizat programul de master „Baze de Date- Suport Pentru Afaceri”, iar în anul 2006 am organizat varianta on-line a programului de master cu acelaşi titlu. În anul 2010 am fondat „Revista Databases Systems” şi am fost numit membru în colectivul de redacţie al Revistei “Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research” precum şi a altor reviste de specialitate. Am fost  fondator al: Asociatiei INFOREC;  Asociaţiei Academice “Independenţa

Economică”;  Iniţiativei Academice Oracle; (OAI) ASE,   Centrului de Excelenţă Oracle-ASE (condus  de Prof. Univ. Dr. Manole Velicanu) şi a Seminarului Ştiinţific “Integrarea tehnologiilor informatice în infrastructura Oracle” (în anul 2004). În calitate de Director al programului de master şi al revistei, de Sef al colectivului de Baze de date am creat o şcoală în domeniul bazelor de date şi inteligenţei afacerilor. Ca recompensa am  primit diploma de excelenţă “Virgil Madgearu” pentru activitatea profesional-ştiinţifică de excepţie, în calitatea mea de profesor universitar al Academiei de Studii Economice, Diploma “Nicolae Georgescu-Roegen” pentru rezultate deosebite în activitatea de cercetare ştiinţifică economică, Diploma  de Fondator Onorific pentru contribuţia adusă la dezvoltarea Universităţii “Constantin Brâncoveanu” si Medalia aniversară acordată de Asociaţia Academică Independenţa Economică. Pentru întreaga activitate am fost nominalizat în enciclopedia personalităților contemporane „Who’s Who in Romania”.

 

II:   Ai obținut calitatea de conducător științific de doctorat. Care a fost domeniul de cercetare?

IL   Calitatea de conducător de doctorat am obținut-o, la început, în domeniul  „Cibernetică Economică”,  după ce am obținut titlul de Conferentiar universitar, în anul 1990. Am avut chiar doctoranzi înscrisi. A venit apoi un ordin, prin care, numai cei  care aveau titlul de profesor universitar puteau fi conducători de doctorat. După ce am obtinut titlul de profesor universitar, am redevenit conducător de doctorat în domeniul „Cibernetică Economică” iar din anul 1999 în domeniul „Informatică Economică”, până în prezent  finalizând peste 30 teme de cercetare de IT în cadrul activităţii doctorale.Temele abordate au fost din domeniile : sisteme informatice, baze de date, depozite de date, Big  Data, data mining, business  intelligence, integrarea sistemelor, securitatea datelor. Unele teme au avut dubla coordonare cu profesori de la universități din străinătate. Mentionez în primul rand  tema  „Extragerea de cunoștințe ontologice în web-ul semantic pentru economie. aplicație în domeniul dezvoltării regionale a agriculturii biologice” realizată de Alexandra Gabriela Tudorache având în co-tutela pe prof. Sapiența de la Universitatea din Roma Tor Vergata , Italia.

 

II:   Despre doctoranzii cu care ai colaborat ce ne spui?

IL:  Numai cuvinte de laudă. Oameni de mare valoare.  Îl mentionez, pe primul meu doctorand, Komartin Robert cu teza „Contribuţii la perfecţionarea metodologiilor de realizare a sistemelor informatice integrate”, prezentata in anul 2004  ;i ultimul, Janina Florența Popeangă cu teza “Sisteme informatice bazate pe senzori wireless pentru managementul energiei si al resurselor regenerabile”, prezentata în anul 2021. În momentul de față mai am în coordonare 5 doctoranzi, care trebuie, să-și finalizeze tezele curând. Doctoranzii au fost absolvenți de facultăti de IT, tehnice sau economice. Colaborarea a fost excelentă. Au fost membri ai colectivelor de cercetare din contractele pe care le-am coordonat, am publicat articole, cărti împreuna cu ei și ce este mai important, am devenit o echipă de cercetare puternică. O parte dintre doctoranzi au devenit profesori universitari, alții lucrează în companii mari sau sunt antreprenori de succes.

 

II:   Am lăsat mai la urmă activitatea publicistică. Să vorbim despre articolele publicate.

IL:  Eu am învatat un lucru important de la  profesorii mei Weiss Gheorghe si Diaconescu Gabriel, și anume,  că orice realizare din cercetările întreprinse trebuie sa fie diseminată.

Acesta este motivul pentru care, încă din perioada de stagiu în producție, pe lângă documentațiile, pe care le-am scris la pachetele software realizate, am publicat  articole în reviste, lucrări la conferințe, cărti, studii de caz. Totdeauna am fost cu un pas înainte și am îndeplinit criteriile când s-au făcut evaluări, când au fost concursuri pentru diverse posturi. Am publicat de-a lungul carierei  în reviste de specialitate din țară și străinătate( cu ISI si SRI sau fără), am participat cu lucrări la conferințe naționale si internaționale. Am publicat peste 80 articole, în reviste din tara si străinatate, din care  36  in reviste ISI si am  prezentat, peste 85 de lucrări la conferinte naționale si internaționale, multe dintre ele  cu proceding ISI. Am publicat în colaborare sau singur 43 de carti, cursuri universitare, studii de caz.

 

II:   Să dezvoltăm mai mult despre cărțile publicate. Despre tratat vom discuta separat.

IL:  Cărtile pe care le-am publicat s-au adresat celor care studiază, lucrează în informatică sau predau discipline de IT. Multe dintre ele au fost cărti de succes fiind editate multi ani. 

Aș enumera aici cartea „Baze de date. Organizare, Proiectare şi Implementare”, scrisă împreuna cu colegele Bodea Constanța, Ionița Cristina si Bădescu Georgeta  aparută în Editura ALL , în anul  1995. A fost prima carte scrisă în limba română despre organizarea bazelor de date. Cursurile de baze de date de la universitățile din țară si din Republica Moldova, concursurile din IT,  au avut mult timp în bibliografie aceasta carte. Cererea a fost mare si  cartea s-a editat de multe ori . 

O alta carte de succes a fost „Baze de date relaţionale. Utilizarea limbajului SQL*Plus” tot in Editura

All aparută în anul 1992. Inițiativa de a scrie aceasta carte a fost a colegei mele Nely Musat care a fost si coautor. 

Cartea  scrisă împreuna cu colegii  Manole Velicanu, Mihaela Nicolae, Ion Teodor, Attila Barta, Nely Muşat  „Sistemul FoxPro. Prezentare şi aplicaţii” si editată tot in Editura ALL în anul1993, a fost cea mai cautată carte de liceeni, sudenti si specialiști, motiv pentru care s-a editat de multe ori. 

Tot o carte de succes scrisă în aceea perioada  cu colegii Gh. Sabău, T. Surcel, C.Bodea a fost „Sisteme informatice pentru conducere”, Editura SIAJ, Bucureşti. 

Sunt multe de spus despre fiecare carte dar spațiul nu ne permite.

 

II:   Ai publicat mult la Editura All. Detaliază, te rog.

IL:  A fost o conjunctură. Începuturile acestei edituri sunt legate de o carte a mea, care s-a vândut foarte bine. Există un grup de edituri ALL, BIG ALL, ALL EDUCAȚIONAL.

Am publicat cărti  și la alte edituri cum sunt: Editura Economică, Editura ASE,  Editura ProUniversataria, Editura Petrion, Editura Independenţa Economică, Editura Universitas, Editura Cison, Editura Siaj, etc

 

II:   Ai scris foarte multe cărți coordonând echipe de autori tineri. Cum ai reușit?

IL:  A fost încredere reciprocă si nu numai. Poate am si învatat din perioada tinereții ce înseamnă sa lucrezi în echipă. Experiența mea în domeniu, împreună cu puterea de muncă a tinerilor, dorinta de a face ceva pentru învățământul romanesc de IT au fost factori determinanți. Și eu am fost tânar și stiu ce înseamnă să ai alături de tine un om cu experiență. Eu asta am făcut. Am fost totdeauna alături de ei, i-am îndrumat și i-am ajutat atunci când a fost nevoie. 

 

II:   Să vorbim despre colectivul de baze de date, de tinerii cooptați în colectiv.

IL:  Colectivul de baze de date este foarte vechi în catedră. La început au fost în colectiv: Popescu Cristian, Catona Ion, Sabau Gheorghe, Lungu Ion, Velicanu Manole, Bodea Constanța, Teodor Ion, Avram Vasile, Surcel Traian, Bacescu Marius, Tamaș Ilie, Smeureanu Ion și alții. După anul 1989, eu, împreună cu colegii Gheorghe Sabău și Manole Velicanu, nu am făcut altceva decât să-l întărim cu  tineri  care aveau putere de muncă si cunoștiințe noi: Bologa Ramona, Ioniță Cristina, Bădescu Georgeta, Muntean Mihaela, Barta Attila, Musat Nely, Posdarie Elena, Sandu Daniela, Ionescu Simona, Bâra Adela, Diaconița Vlad, Botha Iuliana, Velicanu Anda, Florea Alexandra, Iulia Surugiu,

Oprea Simona  și multe persoane din afara universității. Apoi ni s-au alaturat de la disciplina de Programe aplicative Uță Adina și Andreescu Anca. Am colaborat foarte bine, cu toți. Am fost totdeauna alături de acești tineri, pentru a-i îndruma, pentru ai face mândri de munca lor. Am câstigat, cu ei în echipă, contracte de cercetare, am publicat mult, am creat un master de succes, am creat o revistă, am introdus în planul de învățământ discipline noi, am creat o școală de baze de date cunoscută în mediul universitar și mediul de afaceri.

 

II:   Și acum să vorbim despre Tratatul de baze de date. Cum ți-a venit ideea?

IL:  A fost o idee de a continua cartea „ Baze de date. Organizare, proiectare și implementare” scrisa cu Bodea Constanța, Ionița Cristina si Badescu Georgeta. Având experiență publicistică,  de predare la masterul de baze de date si existând cercetări ale colegilor pentru elaborarea tezelor de doctorat, am făcut o structură pentru volumul 1, abordând partea conceptuală si modul de organizare a tipurilor de baze de date iar pentru volumul 2,  partea de sisteme de gestiune a bazelor de date. Colegii, care au dorit să participe la acest proiect,  și-au ales capitolele corespunzătoare preocupărilor lor și am început să scriem. Ne-am întâlnit periodic, pentru structură și mod de abordare. Toți am citit ce a scris fiecare autor, am făcut observații, corecturi. A fost un tratat în două volume, scris în colectiv pe care ni l-am  însușit cu toții.

 

II:   Cum ați reușit să faceți un astfel de demers temerar?

IL:   Prin perseverență și multă experiență în domeniul bazelor de date. Au fost și hopuri, pentru că fiecare aveam și alte activități, dar cu răbdare, cu înțelepciune au fost depașite.

 

II:   Ai condus Școala doctorală de Informatică Economică. Ce a însemnat  să fii directorul acestei școli doctorale?

IL:  A fost un privilegiu și onoare, în același timp,  să conduc timp de 10 ani Școala doctorală de Informatică Economică. Tot în această perioadă am făcut parte, timp de doua legislaturi, din Consiliul National de Acreditarea Titlurilor și  Concursurilor Universitare(CNATCU). 

A fi Director de Școală Doctorală înseamna să lucrezi cu toți conducătorii de doctorat  și toți doctoranzii, asigurând transparență în organizarea şi desfăşurarea programelor de studii universitare de doctorat la nivelul şcolii. În acest sens, am organizat sesiuni științifice, am organizat cursuri de de pregatire, am organizat examenele de admitere la doctorat pe baza unor teme de cercetare, am organizat susținerile de teze de doctorat și a tezelor de abilitare și multe alte activități.

 

II:   Să comparăm acum niște lucruri. Cum era studenția când urmai cursurile facultății și cum este acum?

IL:  Eu cred că studenții de atunci și de acum, erau și sunt tineri cu aspirații, cea mai mare parte dintre ei responsabili pentru pregătirea lor profesională. Viața de student atunci avea un alt statut, era altfel privită în societate. Acum cine vrea, oricând poate face o facultate, atunci nu. Trebuia să fii printre cei mai bine pregatiți pentru a avea acces la învățămânul universitar.

 

II:   Pe ce calculatoare ai lucrat de-a lungul anilor?

IL:  Am lucrat pe calculatoare mainframe productie IBM 360-sistem de operare DOS, IBM 370-sistem de operare OS, am lucrat și pe calculatorul japonez NEAC 1240, am lucrat pe calculatoare de producție românească FELIX 256,512, am lucrat pe minicalculatoare PDP, am lucrat pe minicalculatoare românești CORAL si INDEPENDENT I-100, am lucrat pe microcalculatoare plecând de la PC-286 si până la cele din ziua de astăzi, cu diverse sisteme de operare.

 

II:   Spune câteva cuvinte despre lucrul cu cartelele perforate.

IL:  Îmi aduc aminte că programele pe masinile de facturat erau scrise pe tablete cu  călăreți. Apoi scrierea programelor , în diverse limbaje de programare, era concretizată prin perforarea acelor cartele. Dacă aveai neșansa să le scapi pe jos se năruia toata munca de zile intregi.  Apoi, îmi aduc aminte, cum se făcea corectarea erorilor dupa compilare si linkeditare. Vremuri trecute, istorie. Daca le spunem tinerilor cum se făcea programarea calculatoarele, la început, vor crede că le povestim despre un film SF.

 

II:   Ce însemna să faci analiză de sistem informațional sau analiză de sistem informatic?

IL:  Pot sa spun că este activitatea cea mai importantă din procesul de realizare a unui sistem informatic. Cei de la IBM ne spun, că o treime din timpul alocat realizării unui sistem trebuie sa fie dedicat analizei, Aici cunoști foarte bine aspectele statice, dinamice si functionalitatea sistemului, logica aplicatiei, aici identifici corect cerințele funcționale si nonfuncționale ale sistemului.

 

II:   Se desenau scheme logice. Se scriau texte sursă pe foi de programare. Acum e cu totul altceva.

IL:  Procesul de dezvoltare s-a schimbat mult. Schemele logice, diagramele UML sau BPM sunt utile si acum. Au aparut  progame de tip CASE care  permit scrierea automata a codului sursa pe baza acestor diagrame.

 

II:   Să discutăm un pic despre învățământul universitar privat. Mulți îl privesc cu reținere. Nu le dau dreptate, mai ales că în zona informaticii economice acest învățământ acoperă o zonă rămasă liberă, iar calitatea este excelentă atât la proces, cât și la studenți.

IL:  Am cochetat cu acest tip de învățământ.  Am avut un vis, pe care unii dintre colegii mei nu l-au înțeles. A fost momentul când împreuna cu colegii Puiu Alexandru, fostul rector al ASE si Traian Surcel  am vrut sa fac ceva pentru județul în care m-am născut si învățat. Sunt membru fondator  al Universității Constantin Brâncoveanu. În paralel cu activitatea de la ASE, în calitate de Decan al facultății de Management Marketing în Afaceri Economice(MMAE), am coordonat și consolidat Filiala Universității din Rm. Valcea.  Am dezvoltat baza materială, am strâns în jurul meu profesori de valoare, oficialitățile din județ, directori de stațiuni  pentru a face o universitate de prestigiu. Si eu zic că mi-a reușit. Drept dovada este că vâlcenii m-au apreciat si mă respecta în continuare pentru tot ce am facut pentru ei.  La un moment dat, am ales sa mă concentrez, mai mult,  pe activitățile din cadrul Facultății de Cibernetică. Am lăsat în Rm. Vâlcea, un colectiv puternic condus o perioadă, de prof.

 Univ. Dr. George Marin, fost prorector al ASE.

 

II:   Cum vezi viitorul acestui tip de învățământ?

IL:  Dacă nu se renunța la calitatea învățământului și se axează și pe cercetare cred ca vor fi de viitor în România. Nici în țările dezvoltate, nu exista numai universități de top.

 

II:  Când privești sistemele informatice care sunt operaționale acum, le analizezi cu ochiul specialistului. Cum le vezi?

IL: Multe sunt sisteme facute cu metodologii rapide, când totdeauna apar noi cerințe iar sistemele trebuie actualizate mereu. Sisteme precum Sistemul de la Casa de asigurări, Sistemul de programare la vaccinare, Sistemul de plată taxe, impozite, chiar si platformele online e-learning sunt sisteme care trebuiau realizate pe baza unor analize de sistem riguroase, de echipe mixte formate din specialiști din domeniu, analiști de sistem, analiști de business.

 

II:   Pandemia a schimbat multe. Cum percepi ritmul informatizării?

IL:  Alert. Este singura soluție. Imi aduc aminte ce ne spunea, profesorul Valeriu Pescaru la cursul de „Analiza și proiectarea sistemelor informatice”, acum 50 de ani:  ” ....se va ajunge, la momentul, când sistemele informatice vor acoperi în totalitate aria sistemelor informaționale...”

 

II:   Ce are acum profesorul Ion LUNGU pe biroul său de lucru?

IL:  Suficiente materiale pentru a scrie, cu echipa,cartea „Dezvoltatea sistemelor informatice” si bineînțeles materiale pentru a învata să lucrez cu noile produse pentru disciplina de  Business Intelligence.

II:   Cum îl vezi pe profesorul ION LUNGU peste 5 ani?

IL:  Plimbându-mă pe deal prin plantația de vie, din  Drăgășani.

II:   Dar peste 10 ani?

IL:  Povestiind nepoților mei, despre viața unui călător prin această lume.

 

I-am mulțumit profesorului Ion LUNGU pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor mele, acărdând atenție tuturor nuanțelor. De fiecare dată îmi aduc aminte cu plăcere de vremurile petrecute în compania celor care au fondat catedra de Informatică Economică în anii '90.

Până prin anul  2010 de Sfântul Ion în Catedra de Informatică Economică se organiza ziua onomastică a nenumăraților colegi cu numele de Ion, Ioan sau Ioana, căci în catedră lucrau profesorii Ion Gh. ROȘCA, Ioan ODĂGESCU, Ion LUNGU, Ion SMEUREANU și eu, adică Ion IVAN. Ce vremuri! Era un moment festiv în care cei cu numele de Ion defineau un cadru de bună dispoziție, unde esra o gustare, un pahar de vin bun și o cafea de calitate, făcută așa cum trebuie. Profesorul Ion LUNGU din Drăgășani fiind, aducea de fiecare dată un vin excepțional, care lăsa în urmă licori dintre cele mai fine. L-am admirat mult pe profesorul Ion LUNGU pentru calitățile sale profesionale, pentru puterea sa de muncă, pentru profunzimea cu care știe să abordeze problemele profesionale și pentru capacitatea sa de a-și selecta colaboratorii. El a reușit să coaguleze o echipă deosebit de performantă care, iată, duce mai departe cu succes disciplinele legate de realizarea de sisteme informatice, de baze de date și tot ce ține de proiectele de cercetare științifică din aceste arii de interes.

 

 

(12 martie 2021)