Ani în șir am asistat la ședințe unde deciziile s-au luat cu unanimitate de voturi. Când au fost situații în care au existat și voturi împotrivă, cei care îndrăzneau să voteze împotrivă erau ironizați și erau puși să dea explicații din care să rezulte care au fost resorturile de au votat așa. Încet-încet, numărul celor care votau împotrivă s-a micșorat, iar după un timp s-a obținut acea unanimitate care a liniștit apele, dar care în opinia mea prevesteau vremuri tulburi, de aceea le-am numit unanimități tulburătoare.
Să presupunem un consiliu de administrație format din 17 membri. Să presupunem că acesta are ședințe lunare și toate punctele de pe ordinea de zi sunt adoptate cu unanimitate de voturi. Președintele consiliului de administrație este X. După cinci ani, se alege un nou consiliu de administrație și președinte al noului consiliu de administrație devine Y care a fost membru al consiliului de administrație precedent. În noul consiliu de administrație format tot din 17 membri, 14 membri au făcut parte din vechiul consiliu de administrație. Noul președinte al noului consiliu de administrație vorbește de greaua moștenire lăsată de vechea conducere, de:
- deciziile eronate adoptate,
- modul nedemocratic de conducere,
- lipsa spiritului critic,
- spiritul dictatorial.
Marea nedumerire apare din faptul că noul consiliu de administrație își însușește aceste carențe ale vechii conduceri și nimeni nu se întreabă cum în vechea administrație s-au obținut acele unanimități îm condițiile în care din cei 17 membri de atunci ai vechiului consiliu de administrație, 14 membri se regăsesc în noul consiliu de administrație, în frunte cu președintele Y al acestui nou consiliu. Nu mă voi întreba nici despre decența noii poziționări, nici despre ceea ce au făcut distinșii critici de azi în tot parcursul vechiului consiliu, ci doar cât de lipsit de onoare trebuie să fii ca să ai o astfel de abordare lipsită de logică.
(09 ianuarie 2021)
No comments:
Post a Comment