Multă lume vorbește despre perioada stalinistă, fără a spune clar cum au stat lucrurile, pentru că fiecare spune ori din auzite, ori din ceea ce au reținut când au citit câte ceva, ori ce au visat pur și simplu. În epoca stalinistă:
- vecinul te pâra la securitate că ai fost chiabur, legionar sau ai zis ceva despre STALIN sau despre partid,
- venea mașina cu oamenii cu haine de piele, te ridicau și nu mai știa nimeni de tine,
- te judeca sumar tribunalul poporului și ajungeai la canal sau la stuf sau la Aiud,
- nu trimiteai scrisori și nu primeai scrisori, vizite sau pachete,
- nimeni nu știa unde te afli și dacă mai trăiești,
- ispășeai cel puțin 5 ani de pușcărie, deveneai schelet și dacă trăiai, reveneai acasă,
- tu și familia ta traversai vremea cu stigmatul de a fi sabotat orânduirea de stat,
- copiii tăi nu aveau acces la liceu, la facultate, căci dosarul tău de cadre era pătat.
În epoca stalinistă, orașele României erau dominate de:
- unități militare unde sălășuiau armatele sovietice de ocupație,
- lozinci despre prietenia româno-sovietică,
- strofele imnului de stat care vorbea despre poporul sovietic eliberator,
- poeziile care cântau patria vieții, mama vitează și bună, adică URSS,
- școli în care se învăța după manualele traduse din limba rusă,
- elevi care știau imnurile de stat al RPR și URSS,
- comuniști care erau obligați să memoreze biografia lui STALIN,
- ziare care prezentau realizările socialiste din URSS și din RPR,
- lecturi obligatorii ale romanelor Tânăra gardă și Așa s-a călit oțelul,
- sloganuri precum STALIN și poporul rus/libertatea ne-au adus,
- toate descoperirile științifice importante proveneau din URSS,
- cinematografe unde rulau numai producții MOSFILM,
- portretele lui MARX, ENGELS, LENIN și STALIN,
- teatre unde se jucau 80% piese din dramaturgia rusă și sovietică,
- librării cu numele Librăria cartea Rusă cu cărți în limba rusă,
- spusele că tot ce avem i se datorează lui STALIN,
- comuniști care vorbeau despre STALIN cu diminutivul tătucul.
Stalinismul anilor '50 era îmbâcsit de dogme, de șabloane și de simplificări ale realității. Oameni proveniți din cele mai sărace familii, deci care aveau origine socială foarte bună erau promovate:
- în funcții de conducere după naționalizarea întreprinderilor,
- președinți de cooperative agricole de producție, după colectivizare,
- ofițeri de securitate direct de la muncile necalificate unde se aflau,
- pe poziții de partid pentru a merge la studii pe locuri de muncitori,
- ca activiști, propagandiști care să răspândească lumina partidului.
Pentru a derula procesul de colectivizare forțată care s-a încheiat în 1962, se exercitau presiuni asupra părinților cu exmatricularea copiilor din licee și din facultăți. Ca procesul de colectivizare forțată să apară altceva, țăranii erau constrânși să facă cerere de înscriere în colectivă, spunând că intră de bunăvoie cu pământul, animalele și utilajele în c.a.p. Cei ce se împotriveau aveau de suportat cele mai teribile umilințe. Comuniștii staliniști aveau lozinca: cine nu este cu noi, este împotriva noastră. În acest context, era creată o falie între oamenii devotați cauzei socialiste, adică poporul și ceilalți, care erau dușmanii poporului.
Ceea ce am scris aici nu sunt lucruri auzite sau citite, ci trăite de mine, deci să nu vină să-mi spună mie nimeni ce a însemnat stalinismul în România, căci am trăit pe pielea mea epoca stalinistă.
Se spune că evoluția societății urmărește o spirală, deci apar perioade în care există similitudini. Îmi amintesc cum o femeie a plecat de la bărbatul ei, șofer pe TIR care străbătea lumea și s-a înhăitat cu un bețivan care o călca în picioare după ce lua la bord destulă țuică puturoasă. Muierile din mahala șușoteau:
- De ce a plecat de acasă?
- De bine, d-aia a plecat, de bine!
Tot așa se explică alternanțele regimurilor, căci poporul se plictisește de bine și vrea altceva, iar votul exprimă exact ce înțeleg masele la un moment dat prin bine. Fac alegerea și gata, trăiesc cum și-au dorit.
(05 ianuarie 2021)
No comments:
Post a Comment