Mania de a induce în eroare cât mai subtil

La noi, mania de a induce în eroare prin exagerări este sport național. S-au deteriorat sensurile unor cuvinte. este celebrul acel deîndată care a însemnat multe săptămâni. 

în loc de a scrie 80 Gb se scrie 80.000 de Mb, că 80.000 dă mai bine decât 80, deși înseamnă același lucru, deși mai corect 80 Gb nu înseamnă 80.000 Mb, ci 81.920 Mb. Cum îi știu eu pe comercianți lacomi, sunt sigur că ar fi exploatat situația și ar fi scris 81.000 sau chiar ar fi rotunjit la 82 Gb.

Reclamele sunt înșelătoare, căci comercianții sunt lacomi, șmecheri și niciodată nu se gândesc la clienții lor pe care îi consideră fraieri, doar niște vaci bune de muls bani.

(31 ianuarie 2021)

Niște agramați compun reclame

Îmi amintesc cum niște proști, adică agramați mai corect au făcut o reclamă pentru o băutură răcoritoare celebră, folosind greșit o formă a verbului a fi, adică se scria fi, în loc de fii, căci reclama îl îndemna pe cititor să fie îndrăzneț, adică scria parcă fi îndrăzneț, în loc de fii îndrăzneț!
Nici pe departe nu mă dau eu mare cunoscător de gramatica limbii române dar văzând reclama:

Am concluzionat că lumea e plină de proști, din moment ce visele se referă la ceea ce ni se întâmplă noaptea în somn, în timp ce visurile se referă la aspirații. Deci acolo, agramatul care a scris reclama trebuia să folosească visurile și nu visele. 
(31 ianuarie 2021)

Lucrul cu publicul

Pensionar fiind, cu mult timp liber fiind, am zis că n-ar strica să merg să mă interesez de o cerere depusă în 04.11.2020 și despre care am aflat că termenul de soluționare este de minimum 45 de zile. Faptul că:

- legea salarizării nu scoate un cuvânt despre calitatea muncii,

- în constituție nu scrie nimic despre drepturile cotidiene ale cetățeanului,

- instituțiile nu au respect față de cetățean,

- funcționarii dezvoltă abuzuri în cascadă,

m-au determinat să verific dacă toate cele înșirate de mine acum sunt vis sau sunt realitate. Am intrat într-un hol jegos. Am luat un bilet de ordine de la un automat. Erau 3 ghișee, cu 3 funcționare, care rămâneau două, căci când apărea una și erau 3, pleca una și rămâneau două. Neclaritățile din fluxurile de documente au făcut ca dialogurile funcționar-cetățean să fie lungi. Trebuie să remarc că o funcționară lucra cu propriile-i pile, din moment ce persoanele cu care intra în dialog nu aveau bonuri de ordine.

Nu vreau să creadă cineva că sunt un rebel revoltat de dezordinea de la acea organizație, ci doar am constatat că mizeria din societate este generalizată, iar minciunile de la vârf alunecă și se propagă până la bază. Nerespectarea niciunui termen, a legilor și chiar a propriilor decizii, de către cei din vârful statului se propagă în toate nivelurile grațios, rapid, endemic, pandemic, silențios și mai ales narativ.

(31 ianuarie 2021)

(31 ianuarie 2021)

Acuzația fără dovezi

Acuzația fără dovezi se numește dacă așa stau lucrurile, calomnie. Ro este țara calomniatorilor. Să nu uităm că Ion Luca CARAGIALE a fost acuzat de plagiat de C. Al. IONESCU, alias CAION. Să nu uităm că pe aeroportul Otopen Cristian MUNGIUL nu a fost felicitat pentru că obținuse marele premiul la Festivalul filmului de la Cannes, ci a fost întrebat dacă a plagiat scenariul de către Dan MIHU. 

La noi, există plagiatori cu ghiotura. Sunt dovediți plagiatorii de teze de doctorat din zona științelor juridice, dar sunt nenumărate cazurile de calomnie care nu s-au soldat cu nimic, căci vorba proverbului, hotul cu un păcat și păgubașul cu o mie, căutarea dreptății este atât de costisitoare încât cel calomniat se lasă păgubaș. Tocmai pe această latură se bazează calomniatorii și lansează tot felul de aberații, pentru că știu că nu vor fi pedepsiți.

Aveam un coleg de la catedra de management care a venit la mine să-mi spună că un tip din Oradea i-a furat cartea, pur și simplu. I-am zis să accepte realitatea și el s-a judecat cu tipul 7 ani, iar în final i s-a dat dreptate, dar nu a primit nimic pentru că hoțul nu a avut beneficii din acel furt, deși promovase pe funcția de conferențiar.

Dacă lucrurile ar fi mult mai clare și dacă tărăgănarea n-ar fi prea lungă, cu siguranță că nici acuzațiile fără dovezi n-ar prolifera. Ne aducem aminte de Elena CEAUȘESCU care înainte de e fi executată în ziua Crăciunului ortodox a anului 1989, cerea disperată dovezi, dovezi, deși cât fusese pe cai mari, ignorase pe toți cei care-și căutau dreptatea chiar cu dovezile în mână. La noi nevinovatul trebuie să-și dovedească nevinovăția și nu invers, vinovatul să producă probe din moment ce el a fost cel care a acuzat fără dovezi.

(31 ianuarie 2021)

Crearea elitelor la români

 Crearea elitelor la români este un proces neplanificat, el izvorăște din dorința unor persoane dotate cu anumite calități de a evolua:

- urmând școli de renume,

- intrând în competiții reale,

- aprofundând meseria,

- implicându-se responsabil,

- arătându-și performanța.

De-a lungul anilor, cei cu dare de mână:

- și-au trimis copiii la școli renumite în străinătate,

- au fost extrem de selectivi și exigenți cu copiii lor,

- au contribuit la dezvoltarea personalității copiilor lor,

-  au pus accentul pe muncă și pe competență.

Au existat desigur și situații în care au fost preferate diplome fără acoperire, școli de mâna a VII-a, împopoțonarea cu titluri fără valoare și multe altele asemenea, dar societatea a avut capacitatea de a separa grâul de neghină, căci apar momente în care doar cetățeanul X trebuie să deruleze o acțiune, căci el își asumă rolul de executant și rezultatul se vede cu ochiul liber. Niciodată nu va intra să opereze un ins care e acoperit cu titluri și diplome, dar care habar nu are cum se ține în mână un bisturiu.

Noi avem o vorbă: boala intră cu carul și iese cu acul. Tot așa stau lucrurile și cu elitele. Să ne reamintim cum între 2004 și 2014 s-a produs hemoragia spre țările dezvoltate a medicilor, care erau forțați să plece din Ro datorită:

- salariilor mizerabile,

- prigoanei la care au fost supuși,

- disprețului arătat de politicieni,

- lipsei de respect din partea aparținătorilor,

- actelor de violență la care au fost supuși.

Despre elita cercetării științifice trebuie spus că distrugerea s-a făcut prin:

- subfinanțare,

- marginalizare,

- disponibilizare.

Crearea elitelor medicale presupune de acum înainte cam 30 de ani pentru a forma un sistem de selecție corect și eficient, căci politica ușilor deschise ca în comunismul de început din spațiul mioritic nu duce la ierarhizarea valorilor și la vizibilitatea celor competenți, ci crează mase omogene de persoane din care lipsesc elitele care fac diferența. Numai dezvoltarea unui sistem bazat pe respect, pe apreciere și pe recompensarea corectă a muncii, va permite redresarea și reechilibrarea sistemului de valori din sistemul medical. Valorile autentice trebuie create, trebuie stimulate, trebuie ocrotite, astfel încât procesul de dezvoltare să fie sigur, iar evoluția în carieră să nu fie perturbată vreodată de vreun factor extern. Și în cazul cercetării științifice tot astfel stau lucrurile.

Muncă, muncă și iar muncă, dar nu oricum, ci muncă serioasă, muncă exigentă, muncă plătită, muncă asiduă, responsabilă producătoare de rezultate valoroase, recunoscute de toată lumea.

(31 ianuarie 2021)

Distrugerea elitelor intelectuale la români

 Distrugerea elitelor intelectuale la români este specialitatea casei. Spun acest lucru că în 1989 pe Bd. Ana IPĂTESCU din București, din piepturile muncitorești venite de pe platforma Pipera se striga: moarte intelectualilor!

Noi avem în sânge ura față de cei care se dovedesc prin ceea ce fac a fi mai buni decât noi și distrugem cu orice prilej care ni se oferă spiritul de competiție corectă. Numai așa se explică:

- urcarea pe scenă la clasa a I-a a peste jumătate dintre elevi cu premiul întâi,

- acordarea de calificative și nu de note care să diferențieze clar pe cei buni,

- ridiculizarea celor care arată cât de buni sunt, neacordându-le  atenție,

- trecerea sub tăcere a rezultatelor celor pe care vrem să-i demolăm,

- trucarea de concursuri prin vânzarea de subiecte și evaluări anapoda,

- punerea în umbră a celor cu merite reale și ridicarea de pseudovalori,

- departajarea prin posesia carnetului de partid a celor lipsiți de valoare,

- acordarea de titluri râvnite, unor persoane care nu le merită.

Să reamintesc aici nenumăratele titluri primite de academician profesor universitar doctor Elena CEAUȘESCU, devenită și doctor honoris causa a multor universități, deși era cunoscută adevărata față a acesteia, dar dorința sa a învins orice urmă de decență și de opoziție a celor care aveau dreptul de a stopa o astfel de ascensiune, dar care din dorința de a profita cât de cât, au făcut compromisuri impardonabile.

Cea mai dură formă de distrugere a elitelor intelectuale se realizează prin extragerea membrilor săi de la locurile lor de muncă, izolarea în:

- pușcării,

- lagăre de concentrare,

- zone periferice izolate,

- arest la domiciliu,

- domiciliu forțat în Bărăgan,

- poziții sub calificarea lor.

Să ne amintim cum poetul Lucian BLAGA a devenit bibliotecar, cum istoricul Gheorghe BRĂTIANU a murit în pușcărie torturați sau executați moșelește, cum istoricul Nicolae IORGA a fost executat de legionari la Strejnic și exemplele ar continua, ca pagină neagră a istoriei românilor.

(31 ianuarie 2021)

Elitele la români

    Elitele înseamnă vârfuri. Există oameni care au capacități intelectuale sau deprinderi fizice deosebite și prin modul în care se manifestă în societate dovedesc faptul că sunt diferiți de masa celorlalți concetățeni. Elitele intelectuale sunt formate din persoane care:

- au terminat în mod strălucit facultăți presitigioase,

- ocupă funcții unde au rezultate apreciate unanim,

- se prezintă în public ca fiind specialiști adevărați,

- prin rezultatele deosebite arată că sunt cei mai buni.

Muncitorii de elită sunt acei meseriași care execută operații rapid și de calitate, fără a avea ezitări în alegerea sculelor, a pieselor de schimb, a materialelor și mai ales, se remarcă prin identificarea celor mai bune soluții pentru a rezolva problema primită. Ei vin cu rezultatul și toată lumea este mulțumită.

    Acum câțiva ani, doream să modific distanța focală la niște lentile Helios ale aparatului meu foto Zenit și nu găseam nici în magazin și nici la consignația inelele care făceau acel lucru. M-am hotărât să le fac la un atelier. Toți așa-zișii meseriași îmi vorbeau despre:

- cât de greu se fac,

- costul uriaș,

- calificarea executantului,

- imposibilitatea de a le face.

    Întâmplător, m-am nimerit în zona orașului vechi pe strada Covaci unde se afla un mic atelier de reparat să zicem și mașini de tocat carne. Am intrat acolo. Un tip a venit. I-am explicat ce vreau. Mi-a cerut lentila. I-am dat-o cu strângere de inimă. Mi-a zis să revin după o oră. Am mers la CEC, am scos 1.000 de lei și după o oră m-am întors. Tipul a venit, mi-a arătat trei inele perfecte făcute din bronz. Le-a făcut proba de înfiletare. A zis că mă costă 40 de lei. El era un meseriaș de elită.

În vremurile comuniste, am cunoscut profesori universitari care veneau să-și țină cursurile impecabile, distinși, ordonați, cu lucruri foarte clare, ei fiind elitele intelectuale. Știau limbi străine, aveau cultură adevărată, cunoșteau meserie și scopul lor era să fie cei mai buni în ceea ce fac.

    Nu voi spune nimic despre cum stăm acum și cu elitele intelectuale și cu meseriașii de elită, pentru că tot ce colcăie în jurul nostru numai a valoare autentică nu miroase, ci doar a dorința de a ieși în față cu orice preț, de a face zgomot pentru a se remarca și pentru a avea puterea de a decine, orice, doar pentru a decide, ca în final să nu rămână nimic în urma celor care se zbuciumă fără rost pentru a fi ceea ce nu sunt.

    Mai este ceva: un popor care are proverbul cu să moară capra vecinului, are mari limitări în a dezvolta elite, căci pizma este aceea care distruge clasamentele autentice și ridică mediocritatea la rand de valoare autentică. Lipsa scării valorilor sau inversarea piramidei valorilor, sunt mostrele clare ale tendinței de fals egalitarism în sus, spre vârful valoric, în sensul că toți suntem nu foarte buni, ci excepționali. Să reamintesc traficul cu subiecte de la examenul de rezidențiat din anii 90, când pentru 4.000 de dolari cine procura subiectele și le memora obținea nota zece, distrugându-se curba lui GAUSS, iar repartiția rezultatelor fiind grav perturbată cu orientarea masivă spre dreapta a vârfului frecvențeelor din moment ce majoritatea covârșitoare a candidaților obținuseră note de zece.

(31 ianuarie 2021) 

Vă mai amintiți înjurăturile românești de la Nagano?

     La Olimpiada de la Nagano, când Internetul era la începutul-începuturilor, sportivilor li s-a dat posibilitatea să scrie și ei ceva. A apărut pentru fiecare sportiv:

- numele respectivului,

- textul scris,

- o fotografie.

    Din curiozitate, căutând clasamentul sportivilor români la această olimpiadă, am dat peste acele texte, căci sportivii mioritici se clasaseră undeva în afara listelor de participanți, strălucind prin rezultate submediocre.

    Rar mi-a dat Dumnezeu posibilitatea să văd oameni de o calitate atât de îndoielnică, pentru că acele texte arătau cât de vulgari, inculți și mai ales proști erau cei ce fuseseră să ne reprezinte la Nagano. 

    Să ai posibilitatea de a comunica lumii întregi gândurile tale și să te rezumi la a spune doar niște înjurături și niște intenții porno, înseamnă o limitare dură a modului de a gândi, de a fi, de a te poziționa.

Dacă erau niște medaliați cu aur aș fi înțeles, dar toți erau doar niște umbre ale sporturilor de iarnă, niște indivizi care probabil în cantonamente sau la alte pregătiri exersau tot ceea ce scriseseră acolo pe acel blog.

    În viață nu trebuie să stai să-l urmărești pe un individ ani în șir să vezi dacă e vun sau e jigodie, ci trebuie doar câteva cuvinte pe care să le scrie sau să le rostească individul pentru a se autodefini. Nu aveau cum niște indivizi de proastă calitate să fie autorii unor performanțe speciale, când gândul lor era doar orientat spre cele mai scabroase domenii ale vieții lor intime.

    A fost o lecție pentru cititori, căci pentru ei nu a fost nimic, ci doar un prilej de a arăta că sunt doar niște gunoaie stupide, fără nicio valoare, care ar face orice altceva în afară de performanță, strecurându-se în viață ca frunzele târâte de apele învolburate pline de mizerii.

(31, ianuarie 2021)

Sticla de țuică muzicală și pantofii cu tocuri la vârf

 Nu știu dacă Ludovic ORBAN a cumpărat din târgul de la Pitești o sticlă muzicală cu țuică sau o sticlă cu țuică muzicală. Rămâne ca o comisie parlamentară să facă o analiză pe durata a doi ani și verdictul nu va duce la nimic, desigur, căci omul era în timpul liber și pe banii lui, chiar face ce vrea.

Ideea de pantofi cu tocul la vârf nu este nouă, dar este extrem de interesantă, căci un om cu o astfel de pereche de mantofi la coborârea unei pante va fi extrem de confortabil în derularea acțiunii definită ca obiectiv major, strategic, obligatoriu și narativ.

Cel mai interesant mi s-a părut proiectarea perechii de ciorapi cu degete, ceea ce înseamnă că performanța mașinilor de tricotat a trecut dincolo de gluma sinistră care a dus la nenumărate sinucideri prin Bucureștiul interbelic. mai mult, dacă se concep ciorapii cu degete din materiale multicolore, deja se atinge apogeul designului armonios, duios, frumos, ciudos și mărinimos.

(20 ianuarie 2021)

Harababura și ambiguitatea

harababura este o stare a materiei bazată pe lipsa de rațiune și organizare, în care stânga nu știe ce face dreapta și oamenii se contrazic de la o clipă la alta. harababura și haosul sunt chestiuni oarecum diferite, căci haosul este independent de ființa umană, în timp ce harababura este produsul unei incoerențe în acțiune, tocmai a ființei umane.

Ambiguitatea este caracteristică omului care emite mesaje generatoare a nenumărate variante de acțiune, din moment ce sunt în principal:

- incomplete,

- întortocheate,

- inconsistente,

- obositoare,

- neinteligibile.

Există arta de a construi mesaje ambigue care să genereze o harababură controlabilă, ușor de stăpânit și mai ales de reglat în direcția dorită de marele maestru care o patronează.

Acum mulți ani, eram într-o situație în care având un text de lege pe care nu-l înțelegeam, am apelat la trei juriști și la un maestru avocat, iar la plecare eram mai nedumerit decât intrasem, dar problema tot nerezolvată era. Am primit sfatul să o las în coadă de pește că se rezolvă de la sine și au avut dreptate.

Ambiguitatea și harababura permit identificarea Acarului Păun, care va fi sancționat pentru toate relele de pe pământul acesta.

(30 ianuarie 2021)

Întrebări despre Arnold SCHWARZENEGGER

Ca orice individ  interesat de culturism, după ce am vizitat muzeul dedicat vieții lui Arnold SCHWARZENEGGER din localitatea Thal (Austria) mi-am pus o serie de întrebări. Le enumer acum.

Este interesantă biografia lui Arnold SCHWARZENEGGER?

Merită văzută o galerie foto a lui Arnold SCHWARZENEGGER?

Trebuie cunoscute și văzute filmele în care a jucat Arnold SCHWARZENEGGER?

Care este palmaresul culturistului Arnold SCHWARZENEGGER?

Care sunt măsurătorile și performanțele din antrenamente ale lui Arnold SCHWARZENEGGER?

Interesează cum s-a antrenat Arnold SCHWARZENEGGER?

Vrea cineva să cunoască palmaresul de culturist al lui Arnold SCHWARZENEGGER?

Cine sunt fanii lui Arnold SCHWARZENEGGER?

Unde s-a antrenat înainte de concursuri Arnold SCHWARZENEGGER?

Care au fost relațiile altor culturiști cu Arnold SCHWARZENEGGER?

Cum a fost ca guvernator al Californiei Arnold SCHWARZENEGGER?

Sunt interesante detaliile despre viața personală a lui Arnold SCHWARZENEGGER?

Care a fost atitudinea față de dopaj a lui Arnold SCHWARZENEGGER?

Care a fost poziționarea în diferite sondaje a lui Arnold SCHWARZENEGGER?

Au adus profituri filmele în care a jucat Arnold SCHWARZENEGGER?

Care au fost încasările din competițiile de culturist ale lui Arnold SCHWARZENEGGER?

Cum s-a poziționat la alegerile prezidențiale Arnold SCHWARZENEGGER?

Ce spun celebritățile despre Arnold SCHWARZENEGGER?

Care sunt relatările în presă despre Arnold SCHWARZENEGGER?

A avut show-uri la televiziune Arnold SCHWARZENEGGER?

A participat la demonstrații cu public culturistul Arnold SCHWARZENEGGER?

Care sunt frazele memorabile rostite în filme de Arnold SCHWARZENEGGER?

Pentru mulți culturiști de la noi, Arnold SCHWARZENEGGER a fost un idol atât timp cât Internetul era foarte restrâns. Când s-a dezvoltat Internetul, mai multe figuri de culturiști au fost accesibile și fiecare sporrtiv începător și-a ales tipul de idol care i s-a potrivit mai bine, știut fiind faptul că Arnold SCHWARZENEGGER este un culturist de talie mare, la cei 188 cm ai săi. Acum când costurile de stocare în mediul online sunt simbolice, nimic nu-i mai îngrădește pe cei ce vor să realizeze portaluri despre culturiști, iar cel mai bun început este dat de o structurare deschisă care să înceapă cu prezentarea palmaresului și o galerie cu fotografii grupate pe ani și competiții, la care să se adauge cu timpul și alte grupări de informații. Întrebările puse aici sunt de fapt sugestii la celelalte grupe de informații care să fie introduse în acele portaluri, pe măsură ce sunt alcătuite și pregătite informațiile pentru postare.

(30 ianuarie 2021)

Clasă politică sau adunătură?

Într-o țară cu 40% analfabeți, ceea ce se constituie în colectivitatea persoanelor cărora li se atașează sintagma de clasă politică, desigur se vor regăsi dacă nu 40% analfabeți, 30% cel puțin. Să nu uităm că dintre cei ce se autointitulează cu emfază politicieni, o majoritate covârșitoare:

- nu au o meserie din care să trăiască decent,

- nu cunosc foarte bine cel puțin o limbă străină,

- au carențe în indicarea studiilor terminate,

- excelează prin soluții cel puțin discutabile,

- sunt deținătorii de talente în ale manipulării.

În acest context, nu se vorbește de o clasă politică, întrucât omogenitatea este dată de trăsături negative, ci de o adunătură de indivizi care sunt mânați de scopuri obscure, de dorința de parvenire și de de setea de putere, ca de la înălțimea funcțiilor să plătească polițe altora ca ei care i-au precedat și care au procedat exact la fel. Nu trebuie să uităm nicio clipă că au făcut pușcărie un premier, câțiva șefi de partid, nenumărați miniștri, mulți deputați și senatori, iar alții sunt în procese pentru corupție. Acum nu trebuie căutați vinovații de situația în care s-a ajuns, din moment ce venirea din comunism presupune amețeală, nesiguranță, ezitare, teamă și mai ales moliciune.

Remediu la situația existentă nu există nici măcar la nivelul unei revoluții. 

(30 ianuarie 2021)

Proiect de țară: crearea clasei mijlocii

 Se știe că în comunism existau:

- clasa muncitoare,

- țărănimea muncitoare și ea tot o clasă,

- pătura intelectualilor.

În democrație se vorbește clasa de mijloc, care nu este:

- nici formată din membri clasei muncitoare,

- nici formată din membri țărănimii muncitoare,

- nici din rândul bugetarilor.

Rezultă că în clasa de mijloc intră:

- toți cei care practică profesii liberale, dar nu sunt exclusivi parteneri cu statul,

- toți cei care desfășoară activități independente, dar fără a fi exclusiv parteneri cu statul,

- toți cei care au un business propriu, dar nu depind exclusiv de stat.

După niște calcule, cam două milioane de persoane ne-ar trebui să avem pentru a vorbi de o clasă de mijloc pe meleagurile noastre cele mioritice. Estimativ, la ora actuală există nu mai mult de 500 de mii de inși care se consideră ca fiind aparținători ai clasei de mijloc, excluzând milionarii bugetari, milionarii de carton și pe toți cei ce au business-uri artificiale ce depind de acte majore de corupție pentru a evolua.

În concluzie, lipsesc 1.500 de mii de persoane ca să avem pretenția că aici există o clasă mijlocie. Un plan pe 15 ani ar soluționa problema, dacă ritmul de a produce 100 de mii de oameni de afaceri reali, de antreprenori reali care nu lucrează în parteneriat exclusiv cu statul. Instruirea acestora costă cel puțin 10.000 de euro pe persoană, iar un startup real costă între 50.000 și 150.000 de euro. Înseamnă în medie 100.000 de euro pe persoană. calculele ne duc la 11 miliarde de euro pe care statul trebuie să-i aloce pentru a se pune bazele unei clase de mijloc în fiecare din cei 15 ani, ceea ce duce la o sumă totală de 165 miliarde de euro. Numai după un efort considerabil, reducând la minimum actele de corupție care vuilnerabilizează procesul de creare a clasei mijlocii, dacă de mâine se începe implementarea acestui proces se va vorbi în anul 2036 de existența clasei mijlocii reale, iar capitalismul va fi exact ceea ce-și dorește tot poporul, adică o societate a performanței adevărate și nu o societate a nemuncii, a profitorilor și a celor care se fac că fac ceva, dar nu aduc plusvaloare și nici progres.

(30 ianuarie 2021)

Calificarea și derivatele ei

 Ceea ce se întâmplă la noi acum și scriu despre lucrurile nasoale, se datorează în proporție de peste 97,33% lipsei formelor serioase de calificare a forței de muncă. la noi toată lumea se pricepe la orice și nimeni nu are un certificat care să ateste o calificare serioasă.

Am auzit o discuție între doi tineri care urmau un liceu tehnic unde se învăța și o meserie, dar ei nu participau la activitățile practice. Plătiseră fiecare câte 500 lei profesorului să-i scutească și încă 500 lei pentru certificat. Se gândeau că este bine să aibă o hârtie la mână, căci ei nu se gândeau ca vreodată să profeseze meseria aceea, ci doar să arate că au un document oficial și atât, cu care să se laude la o adică.

Pe vremea comuniștilor existau școlile profesionale de doi sau de trei ani, unde se învăța o meserie, mai ales dacă erau pe lângă mai unități industriale de pe platformele din marile orașe. Era școală profesională a Uzinelor Dacia Pitești. Era școală profesională pe lângă Uzina 23 August și tot așa. Liceele agricole erau arondate unor IAS-uri puternice unde elevii făceau și practica în producție. Acum aceste forme au cam dispărut și calificarea se face în forme extrem de variate, dar accentul se pune pe calificarea la locul de muncă, fără a exista garanția că dacă certificatul scrie că respectivul posesor este electrician, chiar știe ceea ce trebuie să facă bibe un electrician, să zicem.

Dovada că lipsesc meseriașii adevărați, care știu să facă bine operații specifice meseriei lor o arată incendiile din spitale. Instalațiile electrice sunt deficitare. Modul de întreținere a instalațiilor electrice este deficitar. Deficitară este și calitatea personalului tehnic ale căror acțiuni se derulează în afara existenței procedurilor, pentru că acele proceduri nu există.

Calificarea reprezintă o sumă de activități cu conținut teoretic și de activități practice, legate de deprinderea unei meserii, iar după efectuarea stagiului există garanția că posesorul certificatului de absolvire știe să facă bine munci specifice, fără a genera riscuri de funcționare drept consecință.

Recalificarea reprezintă o cerință de dobândire a unei noi calificări în contextul în care din motive independente de persoana implicată în acest proces este în imposibilitatea de a practica vechea meserie. Sunt situații în care piața forței de muncă nu mai cere meseria veche sau situații în care se pierde capacitatea fizică de a mai profesa meseria veche.

Policalificarea este specifică adăugării la o meserie pentru care există experiență și certificare a încă unei noi meserii înrudite, care să permită efectuarea de activități cu grad de complexitate mai mare și care să crească gradul de implicare a persoanei ce cunoaște mai multe meserii în procese de producție cu o eficiență sporită.

Decalificarea este procesul prin care o persoană care cunoaște o meserie, pierde abilitățile dobândite datorită faptului că nu o mai practică. În acest fel, persoana trece la o categorie inferioară calificării sale. Din electrician care nu practică meseria, ajunge să fie transportator, manipulator de marfă, sortator, supraveghetor, deci poziții într-o companie, care nu cer o calificare, ci numai abilități fizice. Generalizarea acestui proces are costuri imense, căci oamenii care știu de toate și de fapt nu știu nimic, duc la scăderea calității tuturor activităților în care se implică, iar rezultatele non-calității creează un disconfort greu de recuperat pe termen mediu și pe termen lung.

Societatea care nu are grijă să păstreze echilibrul între cei cu calificare și cei fără calificare în favoarea celor fără calificare, deja a pierdut lupta pentru progresul său, căci necalificații sunt ca o piatră de moară, legată de gâtul tuturor oamenilor, care trage totul în jos conform legii gravitației.

(30 ianuarie 2021)

Temelia șubredă

Întotdeauna când am trecut cu mașina 133 pe lână o construcție realizată după 1989 vedeam că din timp în timp i se adăuga un etaj, devenind acum o clădire hotel foarte înaltă. Am mari dubii că temelia a fost proiectată pentru a suporta și acele etaje adăugate.

La noi este un obicei prost, căci nu facem nimic până nu se dărâmă casa pe noi. Nu avem ideea de termen de garanție, de durată de valabilitate. Gândim prost, că dacă un mijloc de producție s-a amortizat, va aduce profit, căci nu mai apare amortizarea în costuri.

Conductele de gaz au termen de garanție 30 de ani, dar nimeni nu le schimbă după 30 de ani, ci ori de câte ori apar fisuri, conductele se cârpesc.

Casele construite au unele garanție 50 de ani și altele chiar 100 de ani. Eu n-am văzut în viața mea că cineva și-a dărâmat casa că a ieșit din termenul de garanție.

Faptul că avem o gândire limitată ne duce la situații dintre cele mai ciudate și numai așa se explică faptul că avem:

- construcții depășite moral,

- instalații electrice subdimensionate,

- improvizații în zona gestiunii gazelor,

- folosirea lui merge și așa, prea frecvent.

Când am scris temelia șubredă, nu m-am gândit la temelia vreunei construcții, ci la temelia modului nostru îngust și dezordonat de a gândi, de a lucra fără viziune, fără proceduri și cu deosebire bazat pe improvizații. Numai așa se explică puzderia de incendii din spitalele COVID din ultimele 6 luni. Fără disciplină, fără responsabilizare, fără investiții, fără meseriași adevărați, se va bate pasul pe loc și orice Dorel care este la un loc de muncă, precis va fi un punct slab, generator de risc și aceast lucru nu se datorează decât faptului că el nu este școlit și nu este responsabilizat.

(30 ianuarie 2021)

Învățământul la distanță

Învățământul la distanță s-a practicat dintotdeauna.

În anii '30 când nu era nici Internet, nici televiziune și nici radio, când exista doar presă și poștă cu plicuri, învățământul la distanță se practica astfel:

- apărea în presă detalii legate de specializări, promovare, diplome și taxe,

- era tipărit formularul de înscriere și contul,

- cel interesat completa un formular,

- el primea cursurile și formulare de completat teme,

- el trimitea soluțiile, referate, lucrarea de absolvire,

- se făceau evaluări și se stabileau calificativele,

- cine îndeplinea toate condițiile era declarat absolvent cu diplomă.

La apariția televiziunii lucrurile s-au simplificat prin apariția canalelor de prezentare a lecțiilor. Învățământul la distanță presupunea combinarea instruirii prin prezentarea la televizor cu trimiterea prin poștă a soluțiilor, a referatelor și a lucrării finale. Prin poșta clasică veneau și rezultatele evaluărilor, inclusiv diploma.

Învățământul la distanță când a apărut Internetul este ceea ce se practică acum în vremuri de pandemie. Nu mai insist asupra ei, căci toată lumea o simte pe pielea ei, elevii, părinții și profesorii. Gravitatea constă din faptul că această formă nu a fost exersată înainte de pandemie, căci instruirea face-to-face este mai cool și socializarea este cuvântul de ordine în societatea informațională în care chipurile, noi existăm sau mai corect, ne târâm, vai de capul nostru.

Mulți pun problema furtului, apărând întrebări legitime precum:

- dacă temele le face altcineva?

- dacă evaluarea se face anapoda?

- dacă diploma nu reflectă nimic?

Într-o societate în care onoarea este pe primul loc, eu zic că astfel de întrebări sunt fără sens, dar într-o societate profund și iremediabil coruptă, așa cum este societatea noastră, orice formă de învățământ s-ar practica, indiferent s-ar practica și în orice condiții s-ar practica, furtul nu va fi exclus în vecii vecilor. Am văzut situații când un student bine pregătit contra cost, îl substituia pe unul nepregătit. Se acorda o notă de promovare și totul era OK. Am văzut prin closetele universităților anunțuri care arătau că se fac lucrări de diplimă contra cost. Au fost cazuri de profesori care contra a 200 de euro acordau promovarea susținerii licenței, căci cuvântul lor în calitate de coordonatori era determinant. Nici nu vreau să mai scriu aici despre tezele de doctorat plagiate, furate, susținute cu succes, deși toată lumea, deci și onorata comisie știa că totul este un fake integral, vizibil, metaforic și mai ales epic.

În contextul în care elevul sau studentul au un obiectiv bine definit, să aibă o calificare adevărată și să câștige banul onorabil, nu va trișa nici în ruptul capului. Când profesorii știu cine sunt elevii sau studenții, evident vor căuta să asigure calitatea corespunzătoare procesului. Dacă elevul sau studentul sunt ceea ce știm noi, doritori de diplome și atât, profesorii simt acest aspect și vor acționa ca atare, oferind calificative fără acoperire în cunoștințele acumulate. Vor accepta referate false, teze plagiate, teme rezolvate de alții și se perpetuează ceea ce știm cu toții, fabrici de diplome. Unii vor simplifica lucrurile și vor prezenta diplome false pur și simplu, plătind doar cartonul, restul fiind poveste, care în 25% din cazuri ține.

(29 ianuarie 2021)

Despre colcăiala de la doctorate

Foarte multă lume se întreabă:

- De ce în USA nu se derulează stagiul doctoral la facultatea unde ai făcut licența? 

- De ce nu te angajează nimeni în universitatea unde ai făcut doctoratul?

- De ce nu lucrează soțul sau soția sau copiii în aceeași universitate?

- De ce sunt publice anumite examene?

Explicația este una singură: pentru a se evita actele de corupție, în sensul că:

- tăticul își conduce progenitura la doctorat,

- doamna este șefa  de catedră a soțului sau a progeniturii,

-  se interschimbă progeniturile între conducătorii de doctorat colegi și prieteni,

- se instaurează adevărate dinastii exact acolo unde moralitatea ar trebui să fie maximă.

Nu cred că are cineva curajul și nici timpul să se apuce să vadă neregulile din universitățile spațiului mioritic și nici nu ar duce la nimic, pentru că absența voită a regulilor clare a generat aceste stări de fapt, căci toată lumea și le-a dorit, din moment ce transparența este o himeră, iar scara valorilor o deziluzie certă. Să nu-mi spună mie nimeni că un potent al vremii nu și-a recompensat conducătorul de doctorat cu o sinecură oarecare. Îmi aduc aminte cum la o conferință IE pe vremea când eram eu șef de catedră a venit la mine un nene și mi-a sugerat să-l iau la doctorat. A fost refuzat. L-a luat altcineva și traiectoria aceluia a fost puternic și accelerat marcată de mari salturi în ierarhii. Nimic nu rămâne nerecompensat.

(29 ianuarie 2021)

Vaccinarea peste rând

Cine își făcea iluzia că procesul de vaccinare nu va fi afectat de situații bizare era deja în afara oricărei logici a evenimentelor căci la noi totul a fost:

- ridiculizat, 

- caricaturizat,

- demontat,

- reinterpretat,

- subminat,

încât cele mai nobile obiective s-au dovedit a fi în final cele mai penibile acțiuni definite și transpuse în viață, iar toți actorii au ridicat din umeri și au căutat un vinovat imaginar.

Și în cazul acțiunii de vaccinare a apărut fenomenul de vaccinare peste rând, care a fost posibil pentru că:

- procesul de informatizare a fost incomplet definit,

- s-a dorit existența de portițe de introducere a dezordinii,

- fum fără foc nu există și nici dezordine fără dezordonați.

Să ne imaginăm că fluxul informatic era complet.

La centrul de vaccinare exista un calculator legat la Internet.

Se introducea codul centrului de vaccinare.

Exista o bază de date cu programarea a celor din ziua curentă de la respectivul centru.

Cetățenii vaccinați veneau cu codul QR.

Se citea codul QR.

Cetățeanul intra la vaccinare.

La final se contorizau cei vaccinați.

Se compara numărul de vaccinuri cu cel din baza de date.

Apărea lista celor programați și nevaccinați.

Orice diferență trebuia să aibă soluție deja dată. dacă numărul vaccinaților era mai mare decât a celor programatiți cu cod QR citit rezulta că au existat programări peste rând și procedura trebuia să fie clară. Nu trebuia să apară ministrul și să vorbească despre vaccinarea peste rând, ca și cum nu s-ar practica pe oriunde este ceva, beneficierea peste rând. Să nu uităm că:

- s-au făcut teste PCR în pandemie la Suceava peste rând,

- se obțin credite peste rând,

- s-au soluționat drepturi litigioase peste rând,

- se obțin tot felul de aprobări peste rând,

- se intră în față la casierii pentru a plăti, peste rând.

Nu există un domeniu unde dezordinea să nu fie prezentă și soluționarea peste rând să nu fie prezentă fie pentru că cel ce o acceptă este rudă cu beneficiarul sau a primit ceva, căci este corupt. Cred că trebuie analizat genomul cetățenilor mioritici și cu siguranță că în plan informațional, undeva trebuie să fie o explicație a nivelului deindisciplină al colectivității numită poporul român, căci altfel nu se explică existența coruptului și existența corupătorului, mai ales când rolurile acestea sunt interschimbabile.

(29 ianuarie 2021)

Creatorii de școală

Mult timp s-a vorbit despre creatorii de școală. Și eu am avut șansa să cunosc creatori de școală, pentru că în vremea tinereții mele:

- se muncea serios,

- lumea nu umbla doar după bani,

- școala era școală,

- existau modele pentru tineri,

- valorile erau valori,

- exista competiție pe bune,

- caracterele erau apreciate.

În opinia mea, un creator de școală este:

- o personalitate recunoscută în domeniul său de activitate,

- un lider care știe să construiască o echipă puternică,

- acela care stimulează dezvoltarea membrilor echipei,

- omul care definește obiective, găsește soluții originale,

- catalizatorul acelui climat de dezvoltare a celor din echipă,

- cel care știe să-și selecteze membrii pentru a avea echipă omogenă,

- posesorul verbului potrivit pentru fiecare membru al echipei,

- factorul de echilibru și dătătorul de speranță pentru echipă,

- deținătorul ideilor clare și neschimbătoare,

- proiectantul de traiectorii pozitive pentru cei din echipă,

- insul care nu schimbă regulile în timpul jocului,

- comunicatorul perfect al mesajelor clare și directe,

- managerul de echipă care lucrează transparent,

- exemplul care nu prezintă nicio fisură prin ceea ce face și zice.

Dacă unei personalități, oricât de valoroase ar fi i se aplică proverbul că la umbra sa nu crește nimic, acea personalitate nu este făuritoare de școală. 

Voi socoti ca fiind făuritor de școală pe acela care în timp a reușit să formeze personalități care au evoluat și au atins niveluri foarte ridicate ale performanței în cariera lor. Ca să fiu mai exact, eu consider că profesorul universitar doctor Ludovic TOVISSI este făuritor de școală, pentru că doctoranzii săi care au finalizat stagiile doctorale au avut evoluții strălucite. 

Ion Gh. ROȘCA a devenit profesor universitar și rector al Academiei de Studii Economice.

Constantin MITRUȚ a devenit profesor universitar, decan al facultății CSIE și prorector al ASE.

Vergil VOINEAGU a devenit profesor universitar, șef de catedră și președinte al INS.

Doru ȚAGANEA a devenit profesor universitar la New York University.

Valer ROȘCA a devenit profesor universitar, șef de catedră și decan la Universitatea Lucian BLAGA.

Tudorel ANDREI a devenit profesor universitar și președinte al INS.

Lucian CROITORU a devenit consilier al guvernatorului BNR.

Emil SCARLAT a devenit profesor universitar și șef al catedrei de Cibernetică Economică.

Ion IVAN a devenit profesor universitar, șef al catedrei de Informatică Economică și director în MEC.

Eugen PECICAN, Maria BLIDEA, Cornel TÂRHOACĂ, Marcel STOICA, Liviu TROIE, Florica LUBAN, Ioan ODĂGESCU, Alexandru TAȘNADI, Doina FUSARU, Traian SURCEL, Gheorghe SOFRONIE, Marin ANDREICA și Alin SUMEDREA au devenit profesori univeristari cu o activitate remarcabilă în plan didactic și de cercetare științifică.

Toți cei care i-au fost doctoranzi maestrului lor, au învățat de la acesta cum se derulează un ciclu complet de cercetare științifică, începând cu o documentare solidă, continuând cu deprinderea de tehnici și metode moderne pentru a da soluții originale problemelor din tezele lor. Ei au deprins acea exigență care presupune verificarea cu minuțiozitate a soluțiilor obținute și numai după ce au convingerea că ceea ce au obținut au o valoare ridicată, au trecut la prezentarea sub formă de articole și la includerea lor în teza de doctorat. Ar fi interesant de văzut că toți doctoranzii profesorului Ludovic TOVISSI se remarcaseră în facultate prin activitatea de cercetare în cercurile științifice studențești și lucrau în producție cu rezultate remarcabile, iar foile lor matricole arătau că traiectoria aleasă vedea din tinerețea lor timpurie.

(28 ianuarie 2021)

Un poem publicat în 1981

Revista Secolul XX era în timpul comunismului un purtător de mesaj moder și cititorul român era la curent cu ceea ce se petrecea în cultura Occidentului. Degeaba se vorbește una și alta azi, dar și atunci ca și acum cine vrea să facă, face, iar cine nu e în stare să facă, inventează tot felul de scuze. Atunci nu erau copiatoare, drept care pentru a avea acel poem l-am copiat. Îl redau aici, acum:

Se potrivește ceea ce a scris poetul acum mai mult ca oricând, căci prea mulți  cred că sunt cei mai puternici, uitând că Doamna cu coasa vine și la ei și dacă a venit, asta este. Am văzut multe persoane care se cred că după ce au pierdut poziția importantă, așteaptă momentul revenirii pe calul alb. Cândva am văzut un tip care la pensionare se aștepta ca anumiți tipi să-și smulgă părul din cap și să-l implore să rămână. Nu s-a întâmplat așa căci ei abia așteptau să plece, că fusese un ins imposibil, caracter mizerabil, răutăcios, invidios și pofticios, fără temei autosupraevaluat la femei.

(28 ianuarie 2021)

Sunt contemporan cu prof. univ. dr. Constantin MITRUȚ

 L-am cunoscut pe profesorul universitar doctor Constantin MITRUȚ din anii săi de studenție, când de pe poziția sde asistent universitar aveam seminarii de Programare în limbajul COBOL la unele grupe de studenți din seria unde el activa. Știu că esra un student strălucit și faptul că profesorul de Statistică Ion CAPANU a vorbit frumos despre el, însemna că chiar studentul de atunci Constantin MITRUȚ era un om extraordinar. 

Anii au trecut și prin 1976 sau 1977 l-am reîntâlnit pe tânărul Constantin MITRUȚ pe poziția de asistent universitar la Catedra de Statistică. Acolo a avut o viață foarte grea căci profesorul lor, șef de catedră, avea obiceiul de a-i lua pe asistenți la curs și din când în când le adresa întrebări și aceștia trebuiau să fie pe fază și să răspundă, dovedind în fața studenților că stăpânesc problematica statisticii la nivelul de detalii cerute de profesorul lor.

Constantin MITRUȚ a muncit din greu și a avut rezultatele scontate căci a devenit în anul 1990 lector universitar, iar în 1993 a devenit prin concurs conferențiar universitar, ca în anul 1997 să devină profesor universitar, de asemenea prin concurs la 45 de ani.

Asistentul universitar de atunci Constantin MITRUȚ a urmat un stagiu doctoral finalizat în anul 1987 cu susținerea în acel an a tezei de doctorat de 188 pagini, intitulată Metode statistice de calcul si analiza a rezervelor de creștere a eficientei economice si optimizarea folosirii acestora in întreprinderi industriale sub coordonarea profesorului doctor Ludovic TOVISSI, cel pe care și eu l-am avut conducător de doctorat, lucru de care sunt foarte mândru.

Datorită calităților sale umane și manageriale, profesorul Constantin MITRUȚ a ocupat poziții în

Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică de decan în perioada 2000-2008, șef de catedră în perioada 2011-2012, iar în cadrul Academiei de Studii Economice a ocupat poziția de prorector în perioada 2012-2016.

El este conducător de doctorat, calitate în care a coordonat teze ale unor doctoranzi precum Cristina MANOLE, Raluca BALA, Constantin ANGHELACHE, Irina CORBE, Mihai BOTEZATU, Virginia BĂLȚAT, Narcisa CIOBOTAR, Mihaela BRATU, Daria ENACHE, Andrei CIOCĂNESCU, Felicia ZĂVOIANU și încă alții.

Profesorul Constantin MITRUȚ are talentul de a lucra în echipe valoroase pentru a realiza lucrări științifice, care au fost publicate în edituri prestigioase. El este coautor alături de profesorii Alexandru ISAIC-MANIU, Vergil VOINEAGU, Constantin ANGHELACHE, Marin DINU și Iulian VĂCĂREL al unor lucrări de referință pentru literatura economică din țara noastră.

Trebuie spus că profesorul Constantin MITRUȚ este un nume de referință pentru literatura de statistică din țara noastră, el având soluții originale incluse în lucrările publicate, căci desfășoară o intensă activitate de cercetare științifică, fiind director a numeroase proiecte de cercetare a căror finanțare a fost obținută în urma unor competiții deosebit de intense. Cariera sta a fost clădită prin muncă, seriozitate, studiu aprofundat și printr-o intensă colagorare cu colegii săi.

(27 ianuarie 2021)

Managementul mediocru este generalizat

Se știe de 100 de ani că atunci când vrei să nu ai întreruperi de curent, construiești la o hidrocentrală două turbine. cade una, cealaltă îi ia locul. 

Știindu-se importanța serului de vaccinare contra SARS COV 2, un management bun ar fi impus să se asigure fiabilitatea instalațiilor de la producător. Ceea ce s-a întâmplat cu gâtuirea producției arată că managementul a fost deficitar, chiar foarte deficitar, dacă trebuie să fim mai riguroși.

Este și mai interesant cum se procedează în legătură cu derularea procesului de vaccinare, când se modifică regulile în timpul jocului. Adică se schimbă prioritățile.

Totul este perfectibil, dar totul trebuie să se încadreze în niște limite. Este nevoie să se asigure coerența procesului. 

Se știu persoanele din centrele de asistență socială. Există baza lor de date.

Se știu persoanele de peste 65 de ani din baza de date a populației.

Se știu cadrele didactice din baza de date a educației.

Folosind aceste baze de date în corelație cu aplicația de programare a vaccinării se creează un mod civilizat și flexibil de programare. Despre arondare ar mai fi de discutat, căci nu este normal ca un cetățean din București să se programeze la Giurgiu sau la Brăila sau la Curtea de Argeș. Sunt deja aplicații care permit efectuarea de alocare a resurselor așa cum se face în cazul pachetelor la transportatorii de mărfuri de ma magazinele electronice. Acele aplicații de optimizare se folosesc și aici, căci magazinele electronice având adresele clienților îi arondează la acele casete fixe cele mai apropiate.

Mai aștept să văd comportamentul UE ca la o veritabilă uniune, nu așa cum se procedează că fiecare e lăsat să facă ce-i bubuie prin cap.

(27 ianuarie 2021)

Ce-o fi vrut să spună poietul?

Mergând cu mașina 133  acum ceva timp, chiar în pandemie fiind, o tinerică fără mască la gură, vorbea cu o altă tinerică, probabil colegă de clasă și se mira:
- Ce-o fi vrut să zică și poietul ăsta cu versurile:
Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai de spus. ?
Eu cred că poietul  a vrut să scrie:

Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie texte,
Când nimic nu ai de spus. 
În primul rând, criticii nu scriu versuri. În al doilea rând, criticii explică doar ce a vrut să zică poietul   În al treilea rând nici nu e ușor să scrii versuri.

Am scris poietul  și nu poetul, căci prea a accentuat tinerica pe acel i cu oarecare

(26 ianuarie 2021)

Legea conservării energiei în societate

 Și în societate există o lege a conservării energiei. Nu este exact cum este în fizică, dar nici prea diferită nu este. Chiar dacă crește numărul populației, legea conservării energiei în societate există, se vede și manifestările pe care le vedem arată că nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci totul este o transformare continuă. Altfel nu avem cum să interpretăm apariția AUR pe scena politică. Altfel nu avem cum să vorbim despre activitatea extrem de intensă a Dianei ȘOȘOACĂ, în contextul în care a slăbit activitatea PSD, iar activitățile PNL și USR nu au crescut suficient ca să compenseze acea diminuare. Diferența este acoperită de AUR, ca element natural, al legii conservării energiei sociale.

(25 ianuarie 2021)

O struțo-cămilă ca aplicație informatică

Aplicația informatică a casei de pensii se dorește a fi o aplicație deschisă. Adică, orice persoană care are de soluționat o problemă o face direct, accesând resursele oferite de aceasta. Este butonul de  servicii electronice care oferă cetățenilor posibilitatea de a se adresa direct, de a depune direct tot felul de acte. Este numai ceva aparent, căci din moment ce omul dorește să soluționeze problema, trebuie să-și facă cont, adică să traverseze calvarul unei soluții care în vremuri de pandemie, având în vedere fragilitatea solicitanților, trebuia găsită o cu totul altă variantă, care să nu-l pună pe cetățeanul vârstnic pe drumuri.

Deci, omul și-a făcut cont. OK. Vrea să adreseze o întrebare. Se dă click pe butonul de contact și se selectează adresa de poștă electronică petiții.sesizari@cnpp.ro și acolo se scrie ce este nevoie, adresa de poștă electronică trebuind să fie cea din contul cetățeanului. 

Ca peste tot și în acest caz se primește la acea adresă de poștă electronică menționată de cetățean un mesaj care arată că solititarea a fost înregistrată, fără a se da un număr, ceea ce nu este în regulă. Culmea, se cere o confirmare a acestei confirmări... Numai că apare mesajul dat în poza de mai jos.

Nu am mai testat și alte bizarerii, căci se vede foarte clar că aplicația se vrea deschisă, fără a fi deschisă. Dacă aplicația este deschisă, există modalități clare de a solicita documente într-o anumită ordine, de a face validarea. Pentru parcări, pentru cardul european, pentru carnetul de șofer s-au găsit soluții corecte, dar văd că ideea de a-l tortura pe cetățean ca să stea la ghișee ca acum 100 de ani, nu a fost abandonată de proiectanții de aplicații online și nici de beneficiarii sistemului, care în niciun caz nu sunt cetățenii.

Interfața nu este prietenoasă din moment ce nu are o modalitate coerentă de comunicare, ci este îmbâcsită de texte lungi, repetitive, fără cuvinte cheie bine alese.

(25 ianuarie 2021)

O aplicație informatică mai stupidă nici nu există

Dintr-o curiozitate bolnăvicioasă de informatician cu ștate vechi în ale calității produselor informatice, m-am gândit să mă supun torturii un ei aplicații realizate în spațiul carpato-danubiano pontic. 

Deci am purces la a intra pe aplicația informatică a Casei Naționale de Pensii având adresa

https://www.cnpp.ro/home

care are o pagină principală curată, dar, pe bara de meniu sunt butoane folosind cuvinte în limba englegă precum: home, about CNPP, CNPP News, Activities, Electronic Services, Statistics, Public Communication și Contact. Se știe că o parte covârșitoare a pensionarilor este cu nivelul minim de pensie, deci am m ari dubii că aceștia știu limba engleză.

Pe vremea lui Ceaușescu era un banc.

Niște reporteri de la BBC se duc într-un sat să facă un reportaj. Acolo satul era pustiu. Doar o babă stătea la poartă sprijinindu-se într-un baston improvizat. Reporterul o întreabă:

- Măicuță, unde sunt tinerii satului?

- La Căminul cultural, învață limba engleză.

- Măicuță, dar oamenii maturi ai satului unde sunt?

- La Căminul cultural, învață limba engleză.

- Dar vătrânii satului un de sunt?

- La Căminul cultural, învață limba engleză.

- Măicuță, copiii din sat, unde sunt copiii din sat?

- I do not know.

A răspuns bătrâna, sprinită în bastonul improvizat.

În mod normal, alegerea limbii are o opțiune implicită și cred că implicită trebuie să fie limba română, nu limba engleză.

Este cunoscut că peste tot, aplicațiile au două butoane, unul SIGN IN și unul LOG IN. Aici există numai LOGIN . La prima intrare pe pagina principală la servicii electronice se spun tot felul de chestii, dar nu se spune că trebuie făcut un cont de către utilizator. De fapt cu asta trebuia să înceapă.

Dacă se dă click pe LOGIN sau AUTENTIFICARE, se intră la Servicii Electronice și se construiește cont într-o manieră dâmbovițeană, cu specificarea parolei și a unei adrese de poștă electronică.

Pagina de creare cont este corect construită și ne duce spre completarea unui formular. Datele cerute sunt cele pentru orice cont, acolo în aplicațiile unde se lucrează cu bani și pensiile înseamnă bani. Trebuie introdus un cod de siguranță și dând click pe butonul Finalizare și transmitere formular se va face o validate, lucru corect în aplicație și se oferă cetățeanului un formular pe care el trebuie:

- să-l tipărească,

- să-l semneze,

- să meargă la casa de pensii să-l depună,

- să se creeze contul care devine activ,

- să aștepte să primească uin mesaj de confirmare că a fost creat contul.

Să ne imaginăm că în aceste vremuri de pandemie, trebuie să facem o deplasare către sediu, stăm la coadă, depunem cererea și evident arătăm CI sau alt document de identitate și așteptăm confirmarea.

Pentru ce va urma, discutăm ceva mai târziu.

Aplicația are unele asperități căci interfața nu este chiar pretențioasă, opțiunea implicită de limbă română nu există, ci utilizatorul trebuie să facă schimbarea. Crearea contului are o altă manieră decât cea clasică de la magazinele electronice, de exemplu.

Crearea de conturi fără a-l deplasa pe cetățean se face în băncile virtuale și de acolo se extinde un mod sigur de crearea a legăturii instituție-cetățean foarte sigură, fără a-l mai deplasa pe cetățean, căci fluxurile bănești sunt cu mult mai interesante decât fluxurile de hârtii. Se știe!

Stupizenia urmează

(25 ianuarie 2021)

Un interviu din anul 2000 valabil și azi

 

(2021)

În anul 2000 despre calitatea datelor....

 

Verificați dacă ceea ce am publicat în anul 2000 se respectă în ceea ce privește raportarea datelor despre evoluția pandemiei în Ro.

(2021)

Scăparea de sărăcie

În Ro există foarte mulți oameni săraci. În Ro sărăcia este perpetuată de clasa politică pentru că oamenii săraci sunt manipulabili și sunt sursa de voturi pentru o anumită direcție, care știe să definească mesaje care generează voturi. De regulă oamenii săraci nu au informație, nu au capacitatea de a distinge ceea ce este corect ți mai ales, din cauza marilor lor griji față de ziua de mâine sunt extrem de ușor de inflențat.

Scăparea de sărăcie se realizează prin:

- muncă,

- disciplină,

- educație,

- respect,

- inteligență,

- valoare,

- știință.

Cine crede că are vreo șansă să înlăture sărăcia altfel, va aștepta mult și bine și ea cel mult va rămâne la același nivel sau se va adânci. Munca este aceea care aduce salariu, dar numai calificată aduce salariul care permite trecerea peste pragul sărăciei. Disciplina în muncă este aceea care asigură calitatea produselor și implicit succesul în derularea oricărei afaceri. Educația înseamnă calificarea într-o meserie și dorința de autodepășire a condiției, cu consecințe directe asupra evaluării fiecărui individ la locul de muncă. Inteligența este creatoarea de soluții noi în orice domeniu și de înțelegere exactă a locului și rolului fiecărei operații elementare de executat. Valoarea este singurul criteriu acceptat de ierarhizare a indivizilor, iar știința este cea care aduce elementele de noutate specifice oricărei societăți care dorește să evolueze.

(24 ianuarie 2021)

O societate în derivă

Ar fi absurd să-i bănuim pe politicienii din Ro de prea multă inteligență, mai ales că dacă avem neobrăzarea să-i căutăm prin foile matricole îi vedem repetenți, corigenți, submediocri și fără a cunoaște limbi străine sau și mai rău, fără a avea vreo meserie, oricare ar fi ea. De aceea, ar fi de asemenea, tot absurd să credem că direcția în care ei ne duc este una corectă, cât de cât bună. De la niște submediocrii nu ai cum să primești soluții măcar bunicele la orice problemă. Ei au capacitatea de a da soluții proaste sau chiar foarte proaste.

Dacă avem curiozitatea să analizăm comportamentul politicienilor vom avea surpriza să vedem că ceea ce spun ei ar spune, fără a fi plătiți cu mulți bani oameni care prestează munci necalificate sau copiii de sub doi ani, care abia au reușit să justifice în căpșoarele lor semnificația negației NU, pe care o folosesc tot timpul în beneficiul lor. Tot așa procedează și politicienii din Ro care caută să explice folosind pe NU de ce soluția lor este aceea și nu alta, de ce am rămas la coada țărilor din UE și progresele sunt nule.

Societatea românească este în derivă din o mie de motive, dar unul mi l-a zis o doamnă din FRepublica Irlanda prin 1997 când mi-a spus că avem conducători răi. Femeia a fost delicată, căci din continuarea argumentelor, reieșea cu claritate că nu era vorba de conducători răi, ci de conducători proști, căci folosirea cuvântului stupid către așa ceva mă călăuzea. Deriva se vede din stimularea nemuncii, staționarea într-un grad de sărăcie cruntă și inversarea ireversibilă a scării valorilor.

Pentru a fi concludent, voi da un exemplu: amânarea la nesfârșit a procesului de aderare la zona euro, lucru care ne-ar fi asigurat intrarea în clubul select al celor care stau la masa din mijloc, nu la colț și nici la ușă, ci au în față tacâmuri spălate, șervete apretate și vinul e servit la pahar curat și neciobit.

(24 ianuarie 2021)

Profesorul Ion VĂDUVA de la Universitatea București

Ca tânăr în ale informaticii și ca doctorand, căutam să înțeleg lucrurile și să-mi scriu singur programele. În vremurile de demult nu era ușor lucru să găsești cartea care spune adevărul, adică, să fie acea carte scrisă de cineva care a înțeles despre ceea ce scria și lucru special, să aibă capacitatea de a explica pe înțelesul meu problema, ca să fiu eu în stare să merg mai departe. Una dintre cărțile, zic eu, de căpătâi pentru mine, a fost lucrarea de 262 pagini intitulată Analiza dispersională, avându-l ca autor pe Ion VĂDUVA, profesor

la Universitatea din București, apărută în anul 1970 în Editura Tehnică. Aveam nevoie de analiza calității datelor provenite din înregistrările făcute de un număr de 20 de studenți la CIPA RM. Vâlcea în anul 1976.

Aveam un munte de foi de programare cu date și trebuia să mă conving că acele date erau bune, adică reprezentau ceva.  Nu aveam cum să folosesc date incorecte, neomogene, necomparabile, în definirea unor parametri necesari simulării unui proces de producție la secția PCV de la CIPA. Am căutat mult și bine și Dumnezeu mi-a scos în cale, cu totul întâmplător, cartea de Analiză dispersională de Ion VĂDUVA. Acolo am găsit foarte clar explicat ce înseamnă analiză dispersională bifactorială cu număr de experiomente oarecare într-o celulă. A fost extraordinar. Solosind formultete și tehnica de analiză de acolo am scris un program FORTRAN, l-am folosit și a fost excelent, că aveam baza clară că datele culese sunt bune, nu sunt un gunoi. Peste ani, o generalizare a problemei a fost concretizată într-un program tot scris în limbajul FORTRAN, de către excelentul meu colaborator, fostul meu student, Sergiu COMAN.

Tot timpul am avut în atenție ca atunci când voi avea o problemă de rezolvat din zona matematicilor aplicate, să caut în primul rând să văd dacă profesorul Ion VĂDUVA are o carte scrisă pe acea zonă și cu ea să-mi încep documentația. rar se întâmplă să găsești exact cartea de care ai nevoie, pentru că și mai rari sunt cei care scriu astfel de cărți, izvotâte din dorința de a oferi ceva concret, util și clar.

(24 ianuarie 2021)

Informaticianul Neluțu TEODOR

L-am cunoscut pe Neluțu TEODOR în anii studenției. După terminarea facultății, ne-am revăzut în Centrul de calcul al ASE. Aveam birouri pe același etaj. El avea biroul la sala 2316, iar eu la sala 2320. Rar mi s-a întâmplat să văd un om de profunzimea și de limpezimea gândirii lui Neluțu TEODOR. În persoana lui Neluțu TEODOR găseai:

- analistul, care prin dialogul cu beneficiarul reușea să definească corect și complet problema,

- programatorul, care scrisa liniile sursă ale produsului ce rezolva problema cerută de beneficiar,

- utilizatorul, căci respectul pe care îl acorda celor ce foloseau produsul impunea testare completă,

- comunicatorul, care avea capacitatea de a explica cu calm pașii parcurși în soluționare.

Așa cum l-am cunoscut pe Neluțu TEODOR, mi-a permis să apreciez contribuțiile sale atât la unele contracte unde am lucrat, dar mai ales în ceea ce privește activitățile didactice pe care le-a coordonat și aici mă refer la lucrarea:

unde numele său apare în lista de autori,

Cercetătorul științific Neluțu TEODOR are rezultate dintre cele mai bune în munca lui. A publicat articole în revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică, a fost prezent cu lucrări la conferințe științifice. Meritul să excepțional este legat de calitatea sa de a fi membru activ în echipele cu care a lucrat, știind să asculte, știind să propună soluții și să evidențieze criteriile după care soluțiile trebuie să fie apreciate. El este exponentul școlii clasice de informatică economică, avându-i ca profesori pe unii dintre cei mai mari specialiști ai țării.

(21 ianuarie 2021)

BMI - body mass index și culturiștii

 Indicatorul de masă corporală BMI, este dat de formula:

BMI = M /(H*H)

unde:

M - masa corporală dată în kilograme,

H - înălțimea persoanei dată în metri.

O persoană are un nivel normal dacă BMI aparține intervalului (18,5; 25).

O persoană este supraponderală dacă BMI aparține intervalului (25; 30).

Pentru valori mai mari de 30 ale BMI, persoana este considerată obeză.

În cazul în care indicele BMI este mai mic de 18,5 se consideră că persoana este slabă, subponderală.

Pentru culturiști lucrurile stau cu totul altfel.

Arnold SCWARZENEGGER la o înălțime de 188 cm și o greutate de 107 kg are un BMI= 30

Dexter JACKSON la o înălțime de 168 cm și o greutate de 106 kg are un BMI= 37,6

Ronnie COLEMAN la o înălțime de 180 cm și o greutate de 135 kg are un BMI= 41,7

Phil HEATH  la o înălțime de 170 cm și o greutate de 97 kg are un BMI= 33,6

Steve REEVES  la o înălțime de 186 cm și o greutate de 98 kg are un BMI= 28,3

Sergio OLIVA  la o înălțime de 180 cm și o greutate de 109 kg are un BMI= 33,6

Frank ZANE  la o înălțime de 175 cm și o greutate de 84 kg are un BMI= 27,4Franco 

COLUMBU  la o înălțime de 165 cm și o greutate de 85 kg are un BMI= 1,2

Big RAMY  la o înălțime de 178 cm și o greutate de 130 kg are un BMI= 41

Brandon CURRY  la o înălțime de 170 cm și o greutate de 120 kg are un BMI= 39,2.

Dacă la începuturi prin performanță se înțelegea armonie, simetrie, definire și prezență, cu trecerea timpului culturiștii au introdus masa musculară, volumele și arta de a se prezenta, evidențiind diferențele de dezvoltare a categoriilor de mușchi, cu accent pe separarea clară a formelor acestora. De aceea, se observă o creștere a nivelului BMI, fără a conchide că sportivul este supraponderal în sensul acumulării de strat adipos, adică grăsime. Este o schimbare de optică din moment ce există acum posibilitatea de a măsura indicele de grăsime din organism cu suficientă precizie, folosind tehnicile din ziua de azi.

(23 ianuarie 2021)

De mâine

Noi avem un prost obicei. De fapt contrazicem proverbul nu lăsa pe mâine ce poți face azi. De aceea, ne promitem nouă înșine di=verse chestii.

De mâine mă las de fumat.

De mâine încep dieta.

De mâine mă apuc de sport.

De mâine 24 ianuarie 2021 încep să lucrez la proiectul de 10 pagini care are termen 30 decembrie 2021.

De mâine nu mai beau.

De mâine nu mai promit ceea ce nu sunt în stare să fac.

De mâine nu-i mai amân pe clienții mei.

De mâine mă fac om de treabă.

Este exact ceea ce fac cu nerușinare politicienii care amână totul punând verbele la viitor și tot promit și promit, pentru a nu se ține de cuvânt, ca să fure și din niște bugetari stupizi, cu salarii de tot râsul,  să devină milionari în euro.

(23 ianuarie 2021)

Care e moda la domnițele de pe Instagram?

Anul 2021 este anul crâncen al pandemiei. Numai că pandemia este pentru săraci. Bogații, vorba lui Mihail EMINESCU:

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă, 

Trec zilele voioase şi orele surâd. 

În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeaţă, 

Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă -

Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid.

Din Dubai, din Maldive, din Bali sau din Zanzibar, domnițele cu acces la domnii cu bani, oferă poze pe Instagram numai și numai cu posteriorul lor cel:

- lucrat,

- bronzat,

- bombat,

- operat,

- exersat.

Este moda anului 2021 să vedem șnururi care separă două sectoare ușor simetrice, bine reliefate prin bisturiu, piese de decor cu care posesoarele lor se mândresc nespus de mult.

De la o poză la alta diferă doar măiestria modelatorului, disponibilitatea financiară și zestrea genetică la o adică, pentru că 180 cm e ceva, iar 150 sunt altceva când este vorba de proporții, volume, simetrii și forme, dar mai ales de percepția ochiului exigent, atent și mai ales critic.

(22 ianuarie 2021)