Pe profesorul universitar doctor Emil SCARLAT, absolvent al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică, prima promoție a Secției de Cibernetică Economică, îl cunosc din anul 1968 pe vremea când am stat la același cămin de studenți, numit SAHIA, după strada unde se afla. Am fost colegi în cadrul Catedrei de Cibernetică Economică ani și ani. El a urcat rând pe rând toate treptele academice până la cea de profesor universitar, fiind și absolvent al Facultății de Matematică de la Universitatea București. A scris singur sau în colaborare numeroase cărți dintre care aici amintesc Metode si modele ale analizei economice structurale - 1979, Curs de cibernetica economica: teoria generala a sistemelor cibernetico-economice - 1993, Bazele ciberneticii economice - 2001, Dinamica economică - 2002, Cibernetica sistemelor macroeconomice - 2005, Cibernetica sistemelor economice - 2015 și multe altele. În contextul actual când se vorbește foarte mult despre prognoze, am considerat necesar să discut acest subiect cu unul dintre specialiștii din domeniul ciberneticii. M-am adresat profesorului Emil SCARLAT și a fost de acord să facem împreună acest interviu. Răspunsurile profesorului Emil SCARLAT sunt precedate de acronimul ES, iar întrebările pe care i le pun sunt precedate de acronimul II de la Ion IVAN.
II: Profesore Emil SCARLAT, eu am făcut o scurtă prezentare. Te rog să adaugi și alte elemente.
ES: Am aflat pentru prima oară că există această știință a ciberneticii în anul 1964, când am avut acces la un volum al Enciclopediei României care apăruse în acel an. Am fost atât de impresionat de cele citite încât, ani de zile, nu am visat decât să aflu cât mai multe despre ea, să reușesc să devin specialist în acest domeniu. În timpul liceului mi-a căzut în mână o lucrare denumită „Cibernetica în armată” pe care am citit-o de nenumărate ori, uimit fiind de aplicațiile acestei științe într-un domeniu în care începusem să mă pregătesc, urmând la acea dată liceul militar „Dimitrie Cantemir” de la Breaza. Amintesc acest lucru deoarece pot spune că studiile la acel liceu au constituit pentru mine o bază serioasă pentru tot ceea ce am putut să fac în continuare. Norocul a fost de partea mea și în continuare, reușind să devin student al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică în 1967 și terminând după cinci ani secția de Cibernetică Economică care se înființase între timp. Această perioadă a fost deosebit de fructuoasă, având nemaipomenita șansă să am drept profesori somități ale științei, din domeniul matematicii, ingineriei, științelor economice, calculului economic, ciberneticii economice etc. Nu pot să nu îmi amintesc de profesorii Ludovic Tovissi, care mi-a fost și conducător de doctorat, Nicolae Racoveanu, Edmond Nicolau, Virgil C. Negoiță, Gheorghe Dodescu, Dragoș Vaida, Afrodita Iorgulescu, Ionel Blaga ș.a. Deoarece în fața timpului trebuie să spunem întotdeauna adevărul, această echipă de profesori excepționali fusese reunită de profesorul Manea Mănescu, pe care eu îl consider, făcând abstracție de activitatea sa politică, drept adevăratul creator al școlii de cibernetică din țara noastră. Multele generații de specialiști în domeniul ciberneticii și informaticii formați la Academia de Studii Economice au fost posibile datorită inițiativei acestuia de a crea facultatea de cibernetică și a-i asigura condiții materiale foarte bune (clădiri, echipamente de calcul, profesori etc.) într-o perioadă foarte dificilă din punct de vedere politic.
II: Să abordăm câteva elemente ale modelării cibernetice.
ES: Modelarea cibernetică este principalul instrument utilizat în această știință pentru a reprezenta procese și fenomene capabile să se autoregleze în funcție de perturbații interne, dar și din mediul înconjurător. Mult timp s-a crezut că modelarea cibernetică este de natură matematică, ea încercând să reproducă prin relații matematice realitatea economică și socială. Dezvoltarea modelării a adus în atenție și alte tehnici și metode care sunt utilizate din ce în ce mai intens pentru a crea modele performante. Astfel că astăzi vorbim atât despre modelare bazată pe ecuații, cât și despre modelare bazată pe agenți. Cele două tehnici sunt complementare, în sensul că ceea ce nu poate să reprezinte una, reușește să surprindă cealaltă.
II: Care este acum starea cercetării în domeniul ciberneticii economice?
ES: Indiferent de fluctuațiile înregistrate de-a lungul timpului în știință, cercetarea în domeniul ciberneticii a continuat, reprezentând și astăzi o preocupare consistentă a colegilor mei de departament, însoțiți de generațiile de studenți, masteranzi și doctoranzi pe care îi formăm an de an.
O dovadă în acest sens este că revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică, ce apare de aproape cincizeci de ani în cadrul facultății noastre, este recunoscută pe plan internațional, fiind accesată de mii de specialiști din toată lumea. Publicarea unui articol în ediția în limba engleză a acestei reviste constituie un lucru de mare prestigiu în lumea științifică, iar multe dintre aceste articolele publicate se ocupă de problemele ciberneticii. Pe plan internațional, prin conferințe și congrese se răspândesc în fiecare an, noi și noi rezultate obținute de cercetători în diferite domenii desprinse din cibernetică cum ar fi: agenți și sisteme multi-agent, dinamica neliniară, analiza și diagnoza sistemelor, inteligența artificială, modelarea sistemelor, decizii colective, etc.
Ceea ce nu s-a înțeles pe deplin este faptul că această cercetare se face în foarte multe domenii desprinse din cibernetică sau trăgându-și rădăcinile din cercetările de bază din acest domeniu. Toate domeniile și disciplinele care au, în denumirea lor, prefixul cyber- se fondează, în cea mai mare parte, pe preocupările fondate de cibernetică, oricât ar vrea unii sau alții să le considere ca fiind independente de acestea. Toate aceste discipline se ocupă, în esență, de comunicare și transmiterea informației în diferite medii, naturale sau artificiale, iar definiția ciberneticii este aceea de „știința comenzii și comunicării la ființe și mașini”.
II: Se vorbește despre cibernetică la nivel macro. Se construiesc modele cibernetice? Se folosesc modelele cibernetice?
ES: Cred că limitarea ciberneticii doar la nivel macro se datorează perioadei de început a dezvoltării acesteia, când aplicațiile macroeconomice predominau. Lucrurile însă s-au schimbat mult între timp, astăzi întâlnind aplicații ale acesteia oriunde în economie, de la nivelul micro și până la cel macro. Modele cibernetice se întâlnesc oriunde de lucrează cu calculatorul pentru a rezolva diferite probleme complexe. Complexitatea fenomenelor economice este recunoscută, ea reprezentând, uneori, o barieră în a înțelege și rezolva diferite probleme decizionale care se întâlnesc frecvent în lumea reală. Abordarea acestor probleme complexe, rezolvarea problemei complexității la nivelul oricărui fenomen nu pot fi realizate fără modele și modelare cibernetică. În primele mele cursuri de bazele ciberneticii, eu le spuneam studenților că ei aplică modele cibernetice tot timpul, fără măcar să știe acest lucru. Atunci când pleacă de acasă către facultate, își construiesc în minte un model cibernetic, incluzând momentul plecării, traseul de urmat, momentul sosirii, scopul urmărit în funcție de care aplică diferite reglaje în funcție de aglomerația din oraș, de alte evenimente neprevăzute (de exemplu o întâlnire cu prietenii) astfel încât, în cele din urmă, să atingă o țintă, deci să ajungă la facultate. Nu știu cum se aplică modelele cibernetice în perioada aceasta, în care învățarea este livrată de la distanță, dar omul nu poate trăi fără o multitudine de modele cibernetice pe care le aplică în diferite momente ale existenței sale. Așa se întâmplă și cu celelalte sisteme economice, organizaționale, sociale etc.
II: Se vorbește mult despre optimizare. Chiar se aplică modelele de optimizare în economie?
ES: Optimizarea este, dacă vrei, o stare extremă, pe care rareori o putem realiza în sistemele economice și sociale. Uneori putem optimiza sisteme tehnice și acelea pe o perioadă scurtă de timp, deoarece condițiile în care se desfășoară orice fenomen sau proces complex se modifică rapid. Odată cu modificarea acestor condiții, optimul se modifică, deci trebuie să optimizăm din nou respectivul fenomen sau proces. Există și varianta optimizării dinamice, care ia în considerare variabila „timp”, dat astfel de probleme sunt dificil de aplicat datorită volumului mare de calcule necesare și existenței unor algoritmi destul de precari.
II: Ce ar trebui să se întâmple ca știința ciberneticii să fie efectiv folosită în economie acum?
ES: Nu trebuie să se întâmple ceva special pentru aceasta. Ca observator al fenomenelor economice în ultimii patruzeci – cincizeci de ani am putut să remarc dezvoltarea unor metode de conducere care, în esență, se bazează pe principiile ciberneticii. Aceste principii oferă o mai mare rigurozitate și ordine în adoptarea deciziilor la orice nivel, macro sau micoeconomic. Conducerea unor astfel de sisteme nu se poate realiza în afara gândirii sistemice și cibernetice. În cărțile pe care le-am scris și cursurile predate am încercat să fac să iasă cât mai mult în relief aceste principii și legități derivate din gândirea sistemică și cibernetică. Chiar și modelele elaborate de diferite școli de gândire economică, cum ar fi keynesism, monetarism ș.a., nu se aplică în starea lor inițială, ci sunt introduse în cadrul unor procese și sisteme de conducere cu specific cibernetic.
II: Se observă că multe decizii sunt bazate pe prognoze. Profesore Emil SCARLAT, să lămurim ce este aceea o prognoză? În ce condiții folosirea modelelor de prognoză este eficientă?
ES: Prognoza este o știință distinctă față de cibernetică, cu o vechime multimilenară. Oracolul de la Delphi este sursa tuturor prognozelor sau previziunilor făcute până în zilele noastre. Cel care ne-a vorbit pentru prima oară în facultate despre prognoze și rolul lor diferit față de planificare a fost profesorul Mihai C. Botez, un matematician cu o largă deschidere către economie. O bună perioadă de timp, profesorul M.C. Botez a condus un laborator de prognoză la Universitatea București. Nu era atunci, însă, timpul potrivit să se dezvolte o astfel de direcție de cercetare, anii 1970 – 1980 fiind dominați de tirania planificării. Nu vreau să micșorez importanța prognozelor, ele fiind utile în multe situații, deoarece duc la micșorarea incertitudinii inerente din sistemele economice sau sociale. Metodologiile de prognoză combinate, uneori, cu modelarea econometrică, reușesc să ofere o perspectivă asupra evoluției viitoare a unor fenomene. Cu toate acestea, nu cunosc nici o prognoză care să fi oferit rezultate certe pe o perioadă mai lungă de timp, de exemplu pe trei ani. S-au scris cărți, s-au organizat conferințe de futurologie, așa cum se mai numește această direcție de cercetare, dar rezultatele furnizate nu au convins.
II: Care este valoarea soluției unui model de prognoză?
ES: Personal, sunt sceptic asupra valorii soluțiilor oferite de modelele de prognoză. Mai recent, s-a încercat dezvoltarea unui domeniu denumit „foresight” care imaginează viitorul sub forma unor scenarii posibile și oferă, în acest context, diferite metode de rezolvare a problemelor. Știu că o echipă de cercetători a întreprins un astfel de demers destul de recent pentru a desluși viitorul învățământului superior din România. Scopul principal al acestui proiect, intitulat „Quality and Leadership for Romanian Higher Education” era să ajute Ministerul Educației să imagineze cum se va dezvolta în viitor învățământul superior și să ofere soluții pentru transformarea acestuia în așa fel încât să răspundă cât mai bine cerințelor secolului XXI.
II: Cine face prognoze?
ES: Prognoze facem toți care reușim să gândim logic. Omul este singura ființă de pe Terra care se gândește la viitor. De exemplu, fiind tineri, ne imaginăm cum va fi viața noastră în continuare, ne facem planuri de carieră pentru 3 sau 5 ani, căutăm să ne oferim șanse pentru a deveni în viitor mai buni, mai utili, mai dedicați familiei ș.a. Un mare profesor din domeniul științelor creierului, Antonio Damasio, a descoperit că omul are, încă de la naștere, o zonă a creierului care este capabilă să imagineze viitorul. Această insulă formată dintr-o mare mulțime de neuroni, anticipează într-o măsură mai mare sau mai mică, întâmplări din viitor. Uneori trăim evenimente pe care parcă le-am mai trăit în trecut. Numim acest lucru „deja vu” și el este rezultatul anticipațiilor realizate de insula lui Damasio. Cred că perspectivele deschise de această descoperire sunt fantastice și știu că astfel de aptitudini sunt intens cercetate în domeniul științelor cognitive sau al neuroeconomiei.
II: Cum trebuie să fie datele folosite în modelele de prognoză?
ES: Mă bucur că aduci vorba despre date. Trăim astăzi o perioadă în care datele disponibile sunt din ce în ce mai multe. Denumim acest lucru Big Data. Volumul imens de date produs de omenire în prezent permite să depășim acea barieră mai veche legată de absența datelor. Cine reușește să extragă din acest volum imens de date cât mai multă informație este un câștigător, indiferent de domeniul în care lucrează. Nu trebuie să uităm nici de progresul înregistrat de calculul cuantic, de apariția primelor calculatoare cuantice care vor schimba radical operarea cu date. Îmi amintesc că am citit într-o carte despre calculul cuantic faptul că dacă un model probabilistic oferă șansa de 50% ca rezultatul modelului să fie valid, modelul cuantic va furniza o soluție care va fi adevărată în proporție de 90%. Gândiți-vă numai ce va însemna acest lucru pentru prognozele meteo.
II: Modelele de prognoză se validează?
ES: Orice model, indiferent de tipul său, trebuie validat, iar această validare se face de către realitate. Întâlnim aici diferite situații, dar este clar că un model complet valid nu există. Soluțiile sale sunt mai mult sau mai puțin apropiate de realitate.
II: În cibernetică se lucrează cu serii de date. Ce înseamnă serii de date reprezentative?
ES: În cibernetică lucrăm cu trei entități: date, informații și cunoaștere. Ele formează o piramidă, având la bază datele. Cu cât acestea sunt mai multe, cu atât celelalte entități, informațiile și, în special, cunoașterea, sunt de o mai bună calitate. Seriile de date sunt date ordonate de variabila timp. Acestea au diferite caracteristici utile, mai ales în primele etape ale elaborării modelelor. De exemplu, determinarea tendințelor în evoluția acestor date poate ajuta pentru introducerea în modele a unor relații care să reprezinte aceste tendințe. Datele sunt reprezentative dacă seria de date reflectă tendințele reale ale proceselor care le-au generat. Există, pentru a verifica acest lucru, diferite teste statistice de semnificație care pot fi folosite. Nu vreau să devin prea tehnic în această direcție, un statistician fiind mult mai calificat decât mine pentru a se referi la acest aspect.
II: Modelele de prognoză folosesc serii de date. Cum trebuie să fie aceste serii de date?
ES: Ca să folosesc răspunsul precedent, ele trebuie să fie reprezentative. Ce înseamnă acest lucru pentru modelele utilizate depinde de domeniul în care folosești modelul respectiv. Să îți dau un exemplu. Să considerăm modele elaborate în două domenii: sistemele gri și sistemele haotice. Nu intru în prea multe amănunte acum. Dar pentru primul tip de modele sunt suficiente, în anumite condiții, trei puncte de date pentru a descrie complet o traiectorie, în timp ce pentru al doilea tip de modele am nevoie de zeci sau chiar sute de mii de puncte de date pentru a detecta haosul
II: Înainte erau restricții legate de prelucrarea datelor. Acum există produse software pentru orice tip de model de prognoză. Pentru modelele cibernetice tot așa stau lucrurile?
ES: În cibernetică nu există restricții de utilizare a datelor în afară de cele legale, date de LGBD. Evident că în aplicații trebuie să respecți și confidențialitatea sau secretul unor date oferite de beneficiari. În prezent, corporațiile sau companiile au baze de date constituite din care se pot extrage datele necesare pentru orice tip de model. Evident că operarea cu aceste date necesită produse software performante.
II: Întotdeauna s-a pus problema dimensiunii modelelor economico-matematice. Acum nu mai este nicio problemă să rezolvăm un model de programare liniară cu 4000 de variabile și 2000 de restricții. Pentru modelele cibernetice complexe cum stă problema dimensionării? De ce resurse avem nevoie pentru a da soluții în timp real?
ES: Fie că este vorba de un model de analiză cibernetică sau de simulare, rezolvarea lor se face cu ajutorul unor produse software specifice. De exemplu, în modelele de dinamică de sistem, avem pachete de programe care permit simularea acestor sisteme în diferite situații, cum sunt STELLA sau POWESIM. S-a extins foarte mult și utilizarea unor limbaje de programare generale, cum ar fi PYTHON sau R, care au biblioteci asociate, ce pot realiza diferite prelucrări specifice.
II: Profesore Emil SCARLAT ai lucrat în numeroase proiecte de cercetare. Detaliază te rog.
ES: Nu mi-am făcut, încă, un inventar al proiectelor de cercetare la care am contribuit. Am condus 8 proiecte de cercetare în cadrul ASE, dar am contribuit și la multe alte proiecte de cercetare, o vreme lucrând la o firmă de consultanță în domeniul managementului. Îmi amintesc de primul meu proiect adevărat, adică pe bani. Era vorba despre optimizarea producției în cadrul unei instalații de rafinare a petrolului din cadrul Combinatului petrochimic Brazi. Am fost foarte mândru de această realizare, deși efectele economice obținute nu au fost prea mari. Desigur că fiecare proiect rezolvat, pe lângă valoarea lui economică, aducea și noi cunoștințe pe care, frecvent, le-am utilizat în cursuri și seminare. La unele proiecte am asociat studenți sau doctoranzi, unele dintre tezele de doctorat conduse rezolvând părți din contractele respective.
II: De-a lungul anilor ai condus numeroase lucrări de licență, disertații, dar și teze de doctorat. Care au fost principalele teme abordate?
ES: Am căutat ca, de-a lungul timpului, lucrările conduse să fie apropiate de preocupările mele din acea perioadă. Realizam astfel o legătură mai strânsă între interesul studentului și preocupările mele din acea vreme. Principalele teme au fost cele legate de modelare și simulare cibernetică, sisteme dinamice în economie, modelul cibernetic viabil, ecosistemele de afaceri, modele ale întreprinderii extinse, întreprinderea inteligentă, rețele bancare, analiza de business etc. Sunt foarte multe deoarece, începând încă din epoca în care eram asistent stagiar, am coordonat sute de astfel de lucrări. Nu-mi mai amintesc despre fiecare, dar țin minte că prima lucrare coordonată autonom a fost a unei absolvente de la facultatea de finanțe care a avut ambiția să facă un model matematic al modului în care funcționează un serviciu financiar într-o întreprindere. Nu găsise pe nimeni în cadrul facultății ei să o ajute și a venit la facultatea noastră cu această rugăminte. Atunci nu existau restricțiile actuale privind alegerea conducătorului de lucrare de licență pe care, eu cel puțin, le găsesc exagerate. Ca să termin povestea, studenta a luat nota maximă și a făcut o carieră strălucită în domeniul bancar și în învățământ.
II: Se știe că studenții Secției de Cibernetică Economică au fost dintotdeauna în prima categorie dintre cei admiși la facultatea de Cibernetică. Deci absolvenții care au plecat în producție sunt specialiști valoroși. Cum aplică tehnicile și metodele cibernetice la locurile lor de muncă?
ES: Într-adevăr, studenții noștri, fără a cădea în elitism, reprezintă, prin pregătirea lor, o categorie de vârf în ASE. Terminând și plecând în diferite locuri de muncă, mulți au devenit specialiști recunoscuți, conducători străluciți, profesori foarte buni. Din păcate pentru economia noastră, mulți dintre ei au plecat în străinătate, unde au făcut, în cercetare sau producție, cariere remarcabile. Încă înainte de 1989, facultatea noastră era renumită, iar absolvenții ei, aceea care reușeau să plece, acceptați fără prea multe formalități în țările occidentale. Am prieteni și foști colegi care au făcut cariere impresionante în SUA, Canada, Israel, Franța ș.a La conferințe sau congrese internaționale m-am întâlnit frecvent cu foști studenți care, pot să spun că în unanimitate, mi-au vorbit de rolul foarte important pe care l-a avut facultatea noastră în pregătirea lor profesională. De asemenea, la întâlnirile după 20, 30 sau mai mulți ani de la absolvire, la care au venit frecvent și absolvenți care lucrează în străinătate, am auzit numai aprecieri asupra nivelului de pregătire asigurat de facultatea noastră, atât în domeniul ciberneticii, informaticii sau statisticii.
II: Ciberneticienii care lucrează acum în toate domeniile economiei din România și nu numai, au tot ce le trebuie să facă prognoze, să construiască modele cibernetice atât la nivel macro cât și la nivel micro. Se simte acest lucru în deciziile care se iau?
ES: Eu cred că aceștia au tot ce le trebuie, în special cunoștințele necesare, pentru a realiza modele, inclusiv prognoze pertinente. Ceea ce le lipsește, cred eu, este recunoașterea oficială a profesiei de cibernetician prin nomenclatorul ocupațiilor din România. Știu că s-au făcut cu destul de mult timp în urmă, încercări în această direcție, dar s-au soldat cu eșec. În orice caz, prezența ocupației de analist în acest nomenclator acoperă, oarecum, exigențele profesiei de cibernetician.
II: În vremuri normale știm cum stau lucrurile, dar să vedem cum stau lucrurile acum în timpul pandemiei. Mulți fac tot felul de prognoze. Ce spui despre prognozele privind numărul de infectați?
ES: Privesc și eu ceea ce se comunică zilnic și m-am informat asupra modelelor utilizate. Există o știință, denumită Epidemiologie, care studiază astfel de modele. Cred că din punct de vedere statistic sunt destul de interesante. Din păcate, modelele utilizate pentru a stabili modul în care evoluează epidemia sunt simple modele de regresie liniară, de fapt cele mai simple modele utilizate în prognoze. Ele depind de prea puține variabile, de regulă una simplă, pentru a calcula valorile unei variabile rezultative. În acest caz, este evident că ele includ erori sistematice. Mecanismul introdus de aceste prognoze sunt totuși de natură cibernetică. Se măsoară niște ieșiri ale procesului de infectare cu ajutorul câtorva indicatori (număr de infectați, număr de vindecați, număr de internați la ATI, decese), se reprezintă vizual, printr-o funcție de regresie, evoluția acestor indicatori, după care se iau anumite decizii după niște criterii deja fixate. Se urmărește apoi ceea ce se întâmplă în următoarele două săptămâni, dacă se obțin sau nu rezultatele scontate.
II: Să vorbim despre premisele unui model de prognoză în economie, de ipotezele de lucru ale acestuia.
ES: Metodologiile introduse pentru a elabora modele de prognoză, încă din timpul în care se încerca fondarea unei științe a viitorologiei sau cele utilizate de Clubul de la Roma în anii 70 ai secolului trecut nu au reușit să convingă. Metodele de prognoză ulterioare au mers mai mult pe ideea de a introduce gândirea sistemică, în așa fel încât să se ia în considerare cât mai mulți factori de influență în determinarea evoluțiilor viitoare a variabilelor rezultative. S-a ajuns astfel la un blocaj determinat de faptul că ar trebui să ținem cont de prea multe variabile interdependente, care exercită diferite influențe asupra fenomenelor, iar rezultatele acestor influențe sunt foarte greu de evaluat.
II: Despre credibilitatea rezultatelor modelului de prognoză din economie.
ES: Credibilitatea unor astfel de modele de prognoză este destul de redusă. Deși urmăresc cu consecvență cercetările din acest domeniu, publicate în reviste sau comunicate în conferințe, nu pot spune că s-a reușit să se dea rezultate care pot fi utilizate fără probleme în decizii strategice luate în economie.
II: Să translatăm modelele de prognoză spre fenomenele specifice pandemiei. Translatarea este una simplă?
ES: Translatarea unor modele de prognoză către fenomenele pandemice nu este deloc simplă, ele rămânând la stadiul unor modele liniară simple bazate pe metodele de regresie. Totuși, în acest domeniu, au apărut anumite speranțe, prin încercările intense care se fac pentru a utiliza inteligența artificială și metodele machine learning pentru a face prognoze și predicții mai bune.
II: Modelarea fenomenelor sociale este diferită de modelarea economică?
ES: Deși principiile modelării sunt aceleași în ambele categorii de modele, există destule diferențe, mai ales datorită metodelor diferite aplicate. De exemplu, în modelarea fenomenelor sociale se utilizează mai mult metode de natură calitativă, susținute, evident, și de date statistice referitoare la fenomenul social respectiv, în timp ce în modelarea economică predomină metodele de natură cantitativă, bazate pe măsurătorile cât mai precise întreprinse asupra unor astfel de fenomene.
II: Care sunt datele necesare pentru a avea un model de prognoză pentru un indicator de dinamică a pandemiei?
ES: Datele sunt cele care se comunică de o vreme în fiecare zi, adică număr de persoane infectate, număr de persoane vindecate, internați, internați la ATI, decedați. De asemenea avem comunicat numărul de persoane testate zilnic, distribuția îmbolnăvirilor pe județe ș.a. Eu spun că sunt suficiente date și informații, dar, ceea ce este evident, și au remarcat și alți specialiști, nu prea există o regularitate, datele nu prea se corelează între ele, deși fenomenul observat rămâne același. Ori pandemia actuală este total atipică, fie există anumite influențe din afară care lucrează asupra datelor comunicate. În statistică există anumiți indicatori care pot arăta în ce măsură datele sunt „aranjate”, așa cum se numește procesul prin care se modifică anumite date în raport cu anumite interese. Aplicând astfel de indicatori, de exemplu coeficientul de corelație simplă, se constată pe intervalele de timp studiate, valori negative. Semnificația ar fi aceea că datele din seriile comunicate nu sunt corelate unele cu altele decât pe intervale de timp destul de scurte și mai ales în prima parte a intervalului pandemic.
II: Există condiționări pentru a avea un minim de calitate pentru rezultatele modelului de prognoză pentru pandemie?
ES: Ar putea exista astfel de condiționări dacă am fi capabili să menținem permanent obiectivitatea privind valorile datelor comunicate și dacă am dispune de un model verificat pe care să îl aplicăm acestor observații. Eu nu cunosc, în afară de modelul regresiei simple, un alt model care s-ar aplica. Cei care se ocupă de observarea fenomenului ar trebui să fie independenți de cei care iau decizii în domeniu, lucru care nu prea se întâmplă. Iar comunicările făcute ar trebui asumate de un organism certificat științific și nu de un grup strategic anonim. Există mult amatorism în acest domeniu și prea multă interferență politică, observată de fapt de multă lume.
II: Este corect să se prezinte prognoza fără să se prezinte ipotezele de lucru, modelele și să se menționeze că soluția este probabilă și nu este certă.
ES: În orice model cât de cât serios este obligatoriu să cunoaștem ipotezele inițiale. Dar despre probabilitatea asociată cu soluția livrată, acest lucru este foarte greu de estimat. În modelele probabiliste, chiar dacă se fac multiple simulări, soluția va fi tot de natură probabilistă. Este imposibil să obțin un rezultat cert dintr-un model aleator.
II: Profesore Emil SCARLAT, cum vezi tu realizarea prognozelor legate de pandemie?
ES: În această perioadă încerc și eu să mă lămuresc cât mai mult în acest domeniu. Urmăresc fenomenul, adun date, citesc diferite materiale apărute pe plan internațional. Totuși, impresia mea este că pandemia reprezintă un fenomen de o extraordinară complexitate, cu multiple ramificații în diferite domenii, nu numai în cel medical și necesită constituirea unor colective de cercetare multidisciplinară pentru a putea afirma că avem o abordare științifică în domeniu. Numai atunci vom obține rezultate credibile, în funcție de care să se poată emite decizii valoroase și metode mai sigure de combatere a îmbolnăvirilor. Ceea ce se întâmplă acum seamănă cu un empirism jalnic. De aceea și înțeleg faptul că nu se comunică public numele oamenilor care fac parte din acel comitet de comunicare strategică. Efectele acestei pandemii vor persista mult timp de acum înainte și cred că o gândire de perspectivă în domeniu va fi foarte utilă pentru a pregăti specialiști capabili să ajute în procesul decizional în cazul în care, în viitor, vor apărea și alte epidemii sau pandemii.
II: Trebuie o metodologie?
ES: Evident că avem nevoie de o metodologie. Din păcate, în afară de metodologiile deja existente în epidemiologie nu cunosc vreo metodologie dedicată acestei categorii de modele de prognoză. Iar modelele puse la dispoziție de epidemiologie nu sunt prea explicite, fiind mult influențate de cunoștințele din domeniul virusologiei și microbiologiei, pe care nu orice creator de modele de prognoză le are. S-a creat astfel o falie între epidemiologi și specialiștii în modelare care nu poate fi foarte repede înlăturată, în condițiile actuale foarte dificile din punct de vedere medical.
II: Prognozele au limite. Care sunt acestea?
ES: Prognozele au multe limite și este curios că printre cele mai dificil de depășit sunt tocmai cele legate de orizontul de prognoză. Cu cât acest orizont se dorește să fie mai mare, mai extins, cu atât rezultatele care se obțin sunt mai neconcludente. Alte limite sunt cele legate de date. De exemplu, în actuala pandemie nu deținem prea multe date referitoare la alte pandemii care au avut loc în trecut. Cea mai apropiată din punct de vedere istoric este gripa spaniolă, care s-a manifestat la începutul secolului trecut, prin anul 1918. Au trecut, deci, peste o sută de ani de atunci și în afară de câteva lucrări de largă informare, nu cunosc vreun studiu bazat pe date asupra manifestărilor acesteia. Citind unele dintre aceste lucrări am aflat, de pildă, că unii medici consideră că această gripă spaniolă a fost determinată chiar de vaccinuri. Nu știu ce se va întâmpla cu vaccinurile pregătite în prezent, sper însă să nu aibă aceleași consecințe asupra pandemiei actuale ca și în cazul gripei spaniole. O altă pandemie cu efecte catastrofale poate fi considerată epidemia de ciumă din perioada 1790 – 1798. Despre aceasta există și mai puține informații în prezent. Pot spune că există mai multe opere literare inspirate de această maladie decât cărți științifice care să poată fi folosite cu succes pentru a putea obține un profil al acestor categorii de epidemii.
II: Crezi că trebuie dezvoltate cercetări ale ciberneticii în problematica pandemiei.
ES: Cibernetica este interesantă de orice fenomen sau proces din lumea reală și ar fi o greșeală ca specialiștii din acest domeniu să neglijeze aspectele legate de pandemie. Să nu uităm că o astfel de situație apare foarte rar, o dată la o sută de ani, după cum se afirmă. Deci dacă nu este temeinic studiat atunci când se produce, cu atât mai dificilă va fi abordarea acestuia peste zece sau douăzeci de ani. Deja am observat în revistele de specialitate și chiar la conferințele internaționale (organizate din ce în ce mai mult online) o creștere semnificativă a numărului lucrărilor care se ocupă de pandemie. Cred că acest lucru este de bun augur deoarece întreaga omenire, inclusiv oamenii de știință, specialiștii din diferite domenii trebuie să contribuie le victoria asupra acestei boli îngrozitoare. S-a spus că ce se întâmplă acum este un adevărat război, iar victoria în acest război este asigurată de efortul tuturor împotriva acestui dușman nevăzut.
II: Oricine are un computer, folosind seriile de date oferite de Grupul strategic de comunicare, prin metode oarecare generează alte serii de date pe care le prezintă ca prognoze. E suficient?
ES: Nu, nu este suficient. Pandemia ne-a luat cam pe nepregătite. Ar trebui înființat un institut de cercetare în domeniul îngrijirii sănătății, care să aibă și preocupări științifice serioase în domeniul statisticii medicale. Îmi amintesc că înainte de 1989 exista un astfel de institut care se ocupa de astfel de probleme dar, cum s-a întâmplat cu multe alte institute de cercetare, acesta a dispărut în neant.
II: Ca și în alte domenii și domeniul prognozei are diletanții săi zgomotoși. Cum este contracarată acțiunea lor nocivă?
ES: În domeniul prognozei, ca și în alte domenii ale științei nu prea au ce căuta astfel de personaje care încearcă să-și clădească o carieră sau un prestigiu emițând diferite ipoteze neștiințifice. Înainte de a crede ceea ce afirmă anumiți așa-ziși specialiști, aceștia trebuie întrebați, cu mare rigoare, câte cărți și articole au citit în respectivul domeniu. Acest criteriu al literaturii științifice însușite este, cred eu, imuabil. Îmi amintesc de multe ori ceea ce tu spuneai, evident glumind, că nu ai timp să citești ceea ce ai scris tu, dar să mai citești ceea ce au mai scris alții. Să știi că m-am gândit deseori la acest aforism, să-i spunem, de fiecare dată când am avut de-a face cu astfel de personaje zgomotoase.
II: Profesore Emil SCARLAT, s-au schimbat generațiile de ciberneticieni din mediul academic? Dacă faci o comparație, cum stau lucrurile acum?
ES: Schimbarea de generații în universități, în general, și în ASE în particular, este firească, naturală. Totul este ca noile generații să manifeste o cât mai mare dedicare, să pună ceva în plus față de cei dinaintea lor, dar să recunoască faptul că filiația lor științifică și profesională a fost definită de cei dinaintea lor. Nu poți deveni profesor, mai ales la nivel de universitate, fără să provii dintr-o fibră, rădăcină creată de cei dinaintea ta. Am fost amândoi studenți cam în același timp și încă persistă în memoria noastră amintirea unor profesori remarcabili pe care, spre norocul nostru, i-am avut. Chiar și exemplele negative, de profesori care nu au fost așa cum ne-am fi dorit, sunt utile deoarece arată cum nu ar trebui să fim. Din fericire, am avut mai mulți profesori care au fost pentru mine exemple pozitive, decât profesori care au fost exemple negative.
II: Sunt necesare eforturi pentru a fi în prima linie a științei. Ce trebuie făcut?
ES: Nu știu dacă am ajuns chiar în linia întâia a științei. Acest lucru se va constata în timp. Dar indiferent în ce linie te afli, știința necesită eforturi imense. Trebuie să fii foarte consecvent, să nu te descurajezi niciodată și, de multe ori, să o iei de la început. Pe lângă aceasta, trebuie să citești foarte mult, să fii permanent în contact cu tot ceea ce apare nou. Plecând de la exemplul unui profesor din facultate, extrem de informat, pe care l-am admirat amândoi, am căutat să-i urmez exemplul și să-mi creez o bibliotecă cu cărți științifice cât mai cuprinzătoare. Numai munca la această bibliotecă digitală, ca să folosim un termen la modă, îmi ia 2 – 3 ore pe zi.
II: Să vorbim și despre calitate. Care este calitatea studenților comparativ cu prima promoție de la Facultatea de Cibernetică?
ES: Prima promoție de studenți ciberneticieni, adică studenții de la specializarea cibernetică economică din perioada 1967 – 1972, a fost excepțională. Au fost și alte promoții deosebite, ceea ce a făcut ca, în timp, numele facultății de cibernetică să devină un adevărat brand. Și astăzi, după aproape cincizeci de ani, candidații care vin către această facultate provin din rândul celor mai buni absolvenți de liceu. An de an, mediile de admitere ale acestora sunt foarte mari. Colegii mei și cu mine ne-am străduit să susținem permanent acest prestigiu, clădit prin eforturile profesorilor noștri.
II: Ai fondat un masterat. Ce aduce nou în peisajul noilor tehnologii?
ES: În timp am contribuit și la înființarea altor masterate, dar ultimul masterat reprezintă pentru echipa cu care am lucrat și pentru mine un adevărat motiv de mândrie. Este vorba despre masteratul de „Analiza Afacerilor și Controlul Performanței Întreprinderilor”. Am vrut să oferim absolvenților de cibernetică, în primul rând, dar și altor categorii de absolvenți din alte domenii economice și tehnice, șansa de a se pregăti și a deveni specialiști într-unul dintre cele mai atractive domenii practice, cel de Analist de afaceri. Este o profesie extrem de atractivă, atât prin natura preocupărilor cât și al veniturilor care se pot realiza. În același timp, această profesie necesită cunoștințe oferite de disciplinele pe care studenții le-au învățat în ciclul de licență. Ca și profesie, aceasta reprezintă cea mai bună valorificare a cunoștințelor acumulate în decursul facultății. Vreau să spun că, până acum, masteratul se bucură de mult succes, atrăgând, an de an, pe cei mai buni absolvenți de cibernetică.
II: Lumea vorbește de piața muncii. Are această piață specialiști cu înaltă calificare?
ES: Eu cred că deja, piața muncii din țara noastră poate oferi companiilor, firmelor, altor organizații specialiști cu o foarte bună pregătire. După pandemie se vor crea imense oportunități pentru specialiști în digitalizare. Digitalizarea poate fi realizată extrem de bine de absolvenți având pregătirea oferită de Facultatea de cibernetică, statistică și informatică economică. Mă gândesc, deja, la un astfel de masterat, destinat pregătirii unor specialiști capabili să realizeze digitalizarea și robotizarea proceselor de afaceri.
II: Profesore Emil SCARLAT, mi-am dorit dintotdeauna ca Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică să aibă trei catedre, una de cibernetică, una de statistică și alta de informatică. Acum sunt doar două departamente. Cum vezi lucrurile în viitor?
ES: Acum, după atâția ani de când s-a luat această decizie de comasare într-un singur departament a catedrelor de cibernetică și de informatică economică, mă gândesc că efectele negative s-au mai estompat, deși a reprezentat un șoc major pentru mine și alți colegi. Am reușit, totuși, să supraviețuim și datorită faptului că conducerile noului departament, succedate în timp, s-au dovedit înțelepte, oferind celor care au intrat în noul departament șansa de a se afirma profesional, fără a face distincție de proveniență. Trebuie să spun, totuși, că au fost colegi care au preferat să plece la alte departamente. Nu cred că au luat chiar decizia cea mai bună.
II: Acum problematica de prognoză este asociată statisticii. Modelele cibernetice sunt folosite pentru prognoze complexe. Multe țări construiesc planuri și bugete multianuale folosind modelele cibernetice. La noi cum stau lucrurile?
ES: Situația de la noi a fost fluctuantă, în funcție de cei care conduceau economia. Unii s-au dovedit mai receptivi pentru astfel de metode, alții au fost mai opaci. Avem însă absolvenți peste tot în organismele de la nivel economic care se ocupă de conducerea economică și, din întâlnirile avute cu aceștia, am constatat că încearcă tot mai mult să utilizeze ceea ce au învățat în facultate, astfel încât să ia deciziile cele mai bune. La Comisia Națională de Prognoză, la Banca Națională, în diferite bănci comerciale, în ministere, chiar și la Secretariatului General al guvernului există astfel de absolvenți și cred că ei au un aport însemnat în luarea deciziilor în aceste organisme.
II: Cât de optimist ești în legătură cu viitorul cercetării economice în general și cu cercetarea în cibernetica economică în special?
ES: Nu pot spune decât că am, în această privință, un optimism moderat, pentru a fi în acord cu aprecierea ta asupra perioadei pe care o parcurgem în prezent.
În final, eu vreau să îți mulțumesc pentru această conversație și sper ca și alți colegi de-ai mei de departament să poată să-ți transmită opiniile lor asupra subiectelor pe care le-am discutat până acum. Este necesar să aflăm cât mai multe opinii și viziuni asupra diferitelor evenimente care au loc în agitata noastră realitate înconjurătoare.
Îi mulțumesc profesorului Emil SCARLAT pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor mele și sunt sigur că după citirea acestui interviu, vor fi aflate răspunsurile corecte la multe dintre problemele de azi pe care le traversăm cu optimism moderat, căci numai așa ne-am manifestat noi ca popor în cele mai grele și mai triste momente ale existenței noastre.
(12 decembrie 2020)
