Limitele globalismului și globalismul limitelor

Toată lumea vorbește despre globalism.Unii sunt adepții globalismului. Alții luptă cu toate forțele împotriva globalismului. Globalismul înseamnă:

- dispariția granițelor,

- uniformizarea populațiilor,

- pierderea specificității,

- dezvoltarea egală,

- optimizări în cascadă.

În opinia mea, globalismul este doar un deziderat, iar cei care s-au gândit la revoluția universală, guvernul mondial, economia planetară, au eșuat din start pentru că viziunea globalistă are premise greșite, fanteziste, insurmontabile și atroce. Modelele globaliste au la bază fie o funcție de maximizare, fie o funcție de minimizare, iar în cazul în care se vorbește despre optimizarea multicriterială, deja este acceptat amestecul care-i va nemulțumi pe toți, căci scoate gunoiul de sub preș, ascuns de sute și sute de ani.

Omenirea trebuie să fie conștientă că numai funcția de maximizare a profitului are caracter globalist, dar numai în condițiile în care niciuna dintre caracteristicile globalismului nu trebuie luată în considerație. Dacă acum capitalul migrează spre țările unde mâna de lucru calificată este foarte ieftină, nu mai știu eu ce profit spectaculos vor face investitorii dacă în cele 200 de țări ale lumii toți salariații au salariile ca în America să zicem, unde salariile sunt cele mai barosane.

Acum celor bogați le convine să vorbească de globalism, căci creșterile acolo unde este sărăcie se vor face folosind tehnologiile și utilajele din țările bogate, iar profiturile sunt imense. Pe măsură ce acele țări de dezvoltă, profiturile scad. Una este să faci o fabrică de telefoane mobile unde muncitorul primește 300$ pe lună, că profitul este mare și alta este ca aceeași fabrică să se facă unde salariații au 900$ pe lună. Profitul scade cu mult mai mult de 3 ori, se știe! Deci expansiunea globalismului are limitele lui.

Limitele în politică și în economie au globalismul lor. Să nu uităm exporturile de revoluții, care au eșuat lamentabil cam peste tot, chiar și pentru Cuba care a crezut că are resurse de a face export de revoluție, fără ca să fie bănuită că insurgenții din Africa nu sunt de-ai pământului. Să nu uităm nici revoluția portocalie sau revoluția arabă care au fost dezastre totale atât politic dar și economic, dar mai ales din punctul de vedere al comerțului cu arme.

Cine nu-și dă seama de limitele globalismului și de globalismul limitelor lansează teorii dintre cele mai neinteresante, fanteziste și abracadabrante. Se știe că toate reuniunile, inclusiv cea de la Davos sunt orientate spre globalismul profitului, iar circulația capitalurilor în condițiile inegalităților existente este singura sursă de profituri. Cei ce gândesc restricții cu caracter naționalist nu încap în optica globalismului pragmatic în care randamentul capitalului este singurul parametru de interes pentru promotorii acestui tip de globalism. Nu întâmplător GATE și SOROS sunt exponenți globalismului, din moment ce profiturile uriașe nu mai se fac nici din software și nici la bursă, căci ambele sunt ajunse la saturație. Globalismul accentuat aduce noi deschideri și crează oportunități, iar industria vaccinurilor e una dintre ele, căci mergând pe ideea că organul crează funcția, evidențiază ciclurile vizibile pe care globalismul le parcurge.

(01 decembrie 2020)