Interviu cu profesorul Manole VELICANU

Pe profesorul Manole VELICANU îl cunosc de peste 40 de ani de când lucra în Centrul de calcul al ASE și întotdeauna am apreciat la el profesionalismul și modul de a spune direct cum stau lucrurile, fără a da dovadă de acele elemente de reținere care îi caracterizează pe unii românii care se fac că nu văd lucruri, care cred că e mai bine să nu se implice și este și mai bine să nu aibă opinii, ca mai târziu să intre în rândul vitejilor tăcuți care zic că s-au luptat cu răul, dar ei doar au visat că fac acest lucru. Pe tânărul de atunci

Manole VELICANU l-am auzit spunând bancuri pentru care trebuia să ai mult curaj s-o faci. Era vremea când sindicatul Solidaritatea lupta pentru drepturile muncitorilor din Gdansk și Manole VELICANU a spus un banc scurt. Zicea că cineva l-a întrebat:

- Ai intrat în partid?

Iar el a făcu gestul acela stânjenitor uitându-se spre pantofi.

- În ce am călcat?

L-am văzut pe Manole VELICANU prezentând partea sa de produs software de la implementarea bazei de date a educației. L-am cunoscut și mai bine când m-a ajutat să ajung la mașina mea, un ARO 244D, rămas în pană pe traseul prezidențial pe la Arcul de Triumf. Anii au trecut, Manole VELICANU a devenit cadru didactic, membru al catedrei de Informatică Economică. El a urcat toate treptele până la cea de profesor universitar emerit. Manole VELICANU a răspuns afirmativ rugăminții mele de a da acest interviu. Răspunsurile lui sânt precedate de acronimul MV de la Manole VELICANU, iar întrebările mele sânt precedate de acronimul II de la Ion IVAN.

II.   Deci să începem abrupt, ca la Revoluție. Cine ești dumeneata, domnule Manole VELICANU?  

MV: Sânt un mocan de la Soveja, Vrancea, o zonă de munte deosebit de frumoasă și provin dintr-o familie cu trei copii, toți trei cu studii universitare pe profil real. Primii opt ani de școală i-am făcut în comuna natală, la școala care poartă numele savantului Simion Mehedinți, sovejan și el. Educația primită de la părinți și de la dascălii de acolo m-a determinat să apreciez câteva valori morale fundamentale: respectul pentru tot ceea ce ne înconjoară, cinstea, corectitudinea, dragostea pentru adevăr, plăcerea de a citi și de a învăța. Liceul real l-am făcut la Mărășești, unde am avut profesori buni, în special la matematică și fizică. Rezolvam în fiecare lună problemele din Gazeta Matematică cu mare plăcere și participam anual la olimpiadele de matematica și fizică. Am făcut liceul locuind la casa noastră de la Viile Noi (Mărășești), făcând zilnic drumul de 3 km până la școală și apoi înapoi cu bicicleta, indiferent de vreme. Casa era micuță, nu avea curent electric (foloseam lampa cu gaz) și era construită pe un lot primit de strămoșii mei în urma reformei agrare din 1921, fiind situată la 60 km de Soveja. Spre sfârșitul liceului mă hotărâsem să dau la construcții, fratele meu fiind student, în an terminal, acolo. Dar, la examenul de bacalaureat a fost șef de comisie un profesor de matematică de la București. Plăcându-i cum am răspuns, m-a chemat după examen și mi-a vorbit despre un domeniu nou, informatica. Era în 1971 și nu știam nimic despre acest domeniu, dar pentru că eu eram deja pregătit pentru matematică și fizică m-a convins. Am dat examen la cele două discipline, scris și oral, și am intrat cu bursă la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, secția de Informatică Economică. Cei cinci ani de facultate au fost foarte frumoși și utili pentru mine, cu profesori entuziaști și colegi buni. Am locuit la cămin, am acumulat cunoștiințe cu îndârjire și am încercat să fac cam tot ceea ce îmi oferea viața de student: excursii (am fost și ghid montan), tabere, cercuri studențești de diferite feluri (dansuri populare, judo, turism, cinema), discoteci, teatre, sport etc. Si toate acestea în condițiile în care aveam 42-44 de ore pe săptămână. În toți anii de studiu am avut bursă mare, iar pentru a face rost de bani suplimentari, mai munceam pe ici pe colo în perioade scurte și făceam fotografii la petreceri. Dar înainte de toate, învățam cu plăcere. Disciplinele de specialitate erau domenii absolut noi pentru mine și, în același timp, foarte interesante. Am descoperit ce era un calculator de tip main-frame, din generația a treia (IBM 370 și apoi FELIX C 1024), pe care se lucra stil loturi (batch processing), adică liniile sursă dintr-un program se perforau pe cartele (în cod EBCDIC), care se dădea la rulat la calculator. Răspunsul îl primeam a doua zi. Din acest motiv, mergeam noaptea în sala calculatorului și îmi rulam singur programele. Era o experiență bună pentru că vedeam pe viu construcția calculatorului, ba mai și reparam câte ceva. Așadar, disciplinele studiate mi-au asigurat noțiuni fundamentale despre: construcția calculatoarelor, sistemele de operare, structurile de date, programarea și limbajele de programare (Assembler, Cobol, Fortran) , teleprelucrarea, bazele de date (Socrate), sistemele informatice, suportul matematic (calculul numeric, cercetările operaționale, probabilitățile, programarea matematică) și altele. O serie de aspecte fundamentale pe care le-am învățat în facultate sânt valabile, în mare parte, și astăzi: algoritmii de sortare (Knuth), programarea structurată, fundamentele bazelor de date (concept, funcții, obiective, structurare etc.), structura arborescentă, structura rețea, arhitectura de calcul secvențială (von Neumann), sistemele de codificare, sistemele de numerație etc. În fiecare an, efectuam practica de specialitate în diferite Centre de Calcul din țară.

II.   După absolvirea facultății cum ți-ai început munca de informatician? 

MV: În 1976, la terminarea facultății, am fost repartizat la Oficiul de Calcul BATMMB (Baza de Aprovizionare Tehnico-Materială a Municipiului București), unde am fost încadrat ca analist-programator stagiar, și rulam programele la centrul de calcul al ministerului corespunzător. M-am acomodat rapid și ușor la activitatea practică, având acumulate toate cunoștiințele necesare. Am proiectat și realizat aplicații informatice (materiale, producție, aprovizionare, desfacere) și am programat în Assembler, Cobol, Fortran. Rulam pe calculatorul Felix C – 1024. Limbajul Cobol a fost cel mai utilizat în acea perioadă și ajunsesem să-l stăpânesc foarte bine. El a fost un precursor al sistemelor de gestiune a bazelor de date, pentru că nativ permitea: prelucrarea eficientă a șirurilor de caracter, lucrul cu toate tipurile de fișiere ca mod de organizare (secvențiale, indexate, dinamice), construcția rapidă de rapoarte complexe (generatorul de rapoarte s-a implementat pentru prima dată în Cobol), construcția și utilizarea unor sisteme de fișiere.

II.    Să vorbim puțin despre echipa din biroul de la etajul trei.

MV: În 1980 am venit prin concurs la Centrul de Calcul ASE în funcția de analist, în laboratorul de proiectare a sistemelor informatice, șef de laborator Vasile Ionescu. Biroul meu 302 era situat la etajul trei în clădirea centrului de calcul și aveam colegi pe Viorica Ștefănescu, Dorina Moanță (ambele au ajuns la catedra de matematică a facultății noastre) și Mircea Magda (un exceptional analist – programator care, dumnezeu să-l odihnească, a și murit de câțiva ani). Atmosfera era una amicală, de colaborare, eram ca o familie. La proiecte colaboram și cu alți colegi din laborator, în funcție de ceea ce era nevoie. Am colaborat intens în domeniul sistemelor de baze de date cu Gabriel Diaconescu, un cercetător cu multe idei inovatoare, de asemenea cu Radu Mârșanu, Ion Teodor, Emil Abăluță, Codrin Ionescu și alții. Făceam informatică adevărată,  făceam cercetare în informatică, colaboram cu cadrele didactice de la catedra de informatică (Ion Lungu, Gheorghe Sabău, Ion Roșca, Ion Ivan și alții), participam la seminarii științifice și publicam în reviste de specialitate. 

II.    Care au fost proiectele la care ai lucrat?

MV: Începând cu anul 1980 și până în 1993 (când am trecut, prin concurs, la catedra de informatică) am lucrat, ca membru sau ca șef de proiect, la analiza și proiectarea unor sisteme informatice  cu suport baze de date din domeniile: aprovizionare, vânzări, cercetare-proiectare, petrochimie, îmbunătățiri funciare (agricultură), învățământ, turism. În total, în acea perioadă am participat la 21 de proiecte de cercetare – proiectare. Activitatea de cercetare – proiectare în domeniul sistemelor de baze de date am început-o cu cele de tip rețea (DBMS, Socrate) și am continuat-o apoi cu cele de tip relațional (dBase, FoxPro, Oracle).  Socrate avea un limbaj propriu procedural, precum și pseudo-generatoare. dBase și FoxPro (evoluat mai târziu în versiuni Visual) aveau limbaj propriu procedural, nucleu de SQL și generatoare de diferite tipuri. Oracle avea inițial o versiune extinsă de SQL și din 1985 limbajul propriu procedural extins cu facilități SQL, denumit PL/SQL, și o mulțime de generatoare. Sistemul Oracle a evoluat continuu de la un SGBD pur relațional (conform regulilor lui Codd) la platforma cloud pentru baze de date actuală. L-am studiat și utilizat în toți acești ani. Sistemele de calcul pe care am lucrat au fost mai întâi cele de tip main-frame (IBM, Felix), apoi pe minicalculatoare (IBM AS-400, Coral, Independent), apoi pe microcalculatoare. Pe toate am dezvoltat sisteme, subsisteme și aplicații informatice cu baze de date. Pe lângă SGBD, am continat să programez în limbajele universale Cobol și diferite versiuni de C, pentru a construi interfețe, conversii sau produse program specializate pentru anumite domenii de activitate.

Împreună cu colegul G. Diaconescu, inițiatorul proiectului – a obținut și un brevet de invenție, dar și cu M. Magda, am realizat un pseudo-SGBD relațional, denumit MUSCEL. Pe acesta l-am  dezvoltat, în cea mai mare parte, în Assembler (am scris mii de linii sursă), folosea tehnica inversării pe caractere, cu un fișier de bază (cel în care se caută) și un fișier invers (cel cu ajutorul căruia se caută). Regăsirea se făcea pe baza perechilor atribut-valoare (ceva similar cu clauza Where din comanda Select din SQL), cu un timp de răspuns foarte mic. Actualizarea era mai greoaie (presupunea recrearea fișierului de bază) și de aceea sistemul se preta bine pentru bazele de date stabile (regăsirea documentară). Am folosit sistemul mai mulți ani pentru diferite aplicații ale ministerului care presupuneau obținerea unor situații statistice: admiterea, personalul, bibliotecile.

Am efectuat cercetări, tot împreună cu G. Diaconescu, în domeniul Inteligenței Artificiale, realizând câteva machete de sisteme expert ( cu programarea în limbajele specifice Prolog și Lisp), precum și un prototip de sistem expert în domeniul conversiei valutare (cu programarea în Prolog), pe care l-am finalizat în 1993 în teza mea de doctorat.

Lunar, dar și ori de câte ori era nevoie, în centrul de calcul se ținea un seminar științific. Acolo prezentam toate rezultatele obținute în activitatea mea de cercetare și proiectare în informatică.

II.    Cum era atmosfera din Centrul de calcul?

MV: Atmosfera era una de colaborare, dar și de competiție între laboratoare: cine are contracte mai bune, cine are rezultate aplicabile în practică, cine are idei novatoare, cine a creat produse informatice originale, cine a publicat mai mult. Din cei aproximativ 110 de angajați ai centrului de calcul, în jur de 60 erau specialiști de înaltă clasă. În general, se lucra relaxat cu timp suficient pentru cercetare și pentru realizarea aplicațiilor informatice contractate. Aveam la dispoziție documentație originală de la IBM și biblioteca de informatică de la etajul șapte din clădirea ciberneticii (erau cărți  de specialitate în română și engleză, reviste de specialitate). În timpul liber mergeam cu colegii în excursii, jucam tenis de câmp sau de masă de câteva ori pe săptămână, organizam petreceri cu diferite ocazii. Erau și perioade mai intense atunci când se cereau termene mai scurte sau campanii limitate de lucru. Atunci se stătea și noaptea și în week-end, fără nicio plată suplimentară.

II.    Să discutăm despre proiectul acela al bazei de date a educației.

MV: Au fost de fapt două proiecte cu Ministerul Educației: unul cu laboratorul nostru și altul cu laboratorul condus de Ștefan Mustățea (aici, cel mai implicat era Marcel Pătrulescu – un profesionist în informatică). Pentru cele două proiecte s-a colaborat mulți ani, dar responsabilitățile erau împărțite pe cele două laboratoare. Proiectul la care lucram eu, împreună cu Ion Teodor, Gabriel Diaconescu, Mircea Magda și alții, presupunea mai multe aplicații cu baze de date referitoare la resursele umane și la activitatea didactică. Cele mai importante rezultate se refereau la tot felul de situații statistice. Aplicațiile le rulam la început pe main-frame, iar apoi le-am trecut pe minicalculatoare și mai târziu pe microcalculatoare.

II.   A fost vorba de un software original. Care este descrierea acestui software? 

MV: Da, software era absolut original, toate aplicațiile le-am dezvoltat conform metodologiei IBM de proiectare a sistemelor informatice, parcurgând toate etapele: studiu, analiză, proiectare, implementare, dezvoltare. Nu am avut niciun fel de model de aplicație, dar s-a lucrat ca la carte. Pentru o parte din proiect am lucrat cu produsul nostru MUSCEL, despre care am spus câteva lucruri mai sus, iar rezultatele au fost foarte bune.

II.    Au fost făcute prezentări în conferințe?

MV: Între 1980 și 1993 după fiecare etapă parcursă pentru realizarea aplicațiilor informatice făceam o prezentare la seminarul științific de sector (laborator), iar la finalizarea unei aplicații făceam prezentarea la nivelul centrului de calcul. Atunci prezentam și ideile și soluțiile rezultate din cercetarea informatică pe care o făceam în timp ce dezvoltam produsele software. Erau niște prezentări deosebit de utile pentru că aveam reacția competentă a colegilor. Puteam astfel îmbunătăți sau dezvolta produsele informatice pe care le prezentam. Alte comunicări științifice le-am făcut la: Consfătuirile anuale ale Ministerului Învățământului (se organiza în diferite orașe universitare și se publica și un volum aferent), simpozionul anual Contribuții ale tinerilor informaticieni în aplicarea tehnicii de calcul (organizat de centrul de calcul al ministerului transporturilor), simpozionul anual Modelarea cibernetică a proceselor de producție (organizat în facultatea noastră, cu publicare în Buletinul realizărilor științifice din ASE), colocviul de Sisteme, modele, informatică și cibernetică (organizat în ASE și se publica un volum aferent), Conferința  națională de cibernetică (organizată anual în ASE și publicat  volum), Simpozionul  internațional de informatică economică (organizat anual în ASE și publicat volum). În total, în perioada specificată am susținut 30 de comunicări științifice, care au fost și publicate în volume.

II.    Au fost publicate articole?

MV: Așa cum am precizat mai sus, toate comunicările științifice susținute au fost publicate în volumele aferente. În plus, rezultatele mai importante ale cercetărilor, precum și ale realizărilor practice, le-am publicat în cele două revistele de specialitate ale facultății în engleză și în română (Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research și respectiv Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică), în Buletinul de sinteze ASE, în revista Teorie și practică economică,  În total, între 1980 și 1993 am publicat 20 de articole de specialitate.

II.    A fost și brevetat, nu?

MV: Da, au fost obținute brevete pentru ambele proiecte: laboratorul lui Șt. Mustățea pentru sistemul informatic realizat pentru ministerul învățământului (eu nu am făcut parte din echipă), iar laboratorul lui V. Ionescu pentru produsul software Muscel (când am venit eu în laborator se obținuse brevetul deja).  

II.    Cum s-a produs implementarea?

MV: Implementarea, în laboratorul meu, s-a făcut de jos în sus: s-au realizat aplicațiile pe rând, pe măsură ce erau necesare și s-au integrat într-un sistem, cu o bază de date comună. Baza de date cuprindea inițial personalul din Ministerul Educației. Ulterior, a fost adăugat personalul din ASE, apoi studenții străini, apoi baza materială a unităților școlare, apoi doctoranzii ASE, apoi statistica admiterii în ASE, 

II.    Cum a fost folosită efectiv acea bază de date?

MV: Baza de date a fost creată și exploatată cu produsul software Muscel, creat de noi. Ulterior, prin conversii am exportat date și pentru alte aplicații realizate și utilizate pentru minister și pentru ASE. Așa cum am mai precizat, informațiile conținute în baza de date erau relativ stabile. Pentru că actualizarea cerea resurse mari de timp și spațiu calculator, această operație (de fapt cele trei operații pe care le presupunea: adăugare, modificare, ștergere) se efectua în campanii, de două ori pe an universitar, la început de fiecare semestru. În schimb, regăsirea era foarte rapidă și cu  foarte bune rezultate și se făcea tot timpul anului.

II.    Care a fost primul SGBD cu care ai lucrat?

MV: Primul SGBD, pe care l-am învățat încă din facultate, cu care am lucrat a fost Socrate, bazat pe modelul de date rețea și realizat în Franța. Modelul rețea pentru baze de date era, în acel moment, cel mai complex și mai acoperitor pentru o gamă largă de aplicații informatice. Permitea descrierea atât a structurilor de date ierarhice (arborescente) cât și a celor complexe de tip rețea. Așa cum am arătat mai sus, avea un limbaj procedural propriu destul de puternic, dar, uneori, sistemul se bloca și ne dădea bătăi de cap. Rulam pe calculatoarele românești din gama Felix. Au fost mai multe inițiative în țară pentru dezvoltarea și îmbunătățirea sistemului Socrate, printre care una la centrul de calcul teritorial din Constanța. Într-o mică măsură, am contribuit și eu la această dezvoltare, participând la mai multe consfătuiri ale colectivelor ce se ocupau de așa ceva.

II.    Ce proiecte concrete au fost soluționate cu el?

MV: Am utilizat acest SGBD pentru o parte din aplicațiile informatice de la ministerul învățământului și pentru câteva aplicații din domeniul îmbunătățirilor funciare. Nu l-am utilizat pentru sisteme informatice majore pentru că între timp sistemele de calcul Felix au început să fie utilizate tot mai puțin, în detrimentul mini și micro calculatoarelor.

II.    Dar următorul SGBD? Sânt necesare detaliile pentru a se înțelege care a fost evoluția spre soluțiile de azi din domeniul bazelor de date.

MV: Între timp, apăruse modelul de date relațional pentru baze de date, care prin facilitățile sale a luat repede locul modelului de date rețea. Din 1984 compania Fox Software începe să producă un SGBD bazat pe modelul de date relațional denumit FoxPro (inițial FoxBase), care rapid a ajuns și la noi. S-a impus prin algoritmul de optimizare a resurselor de calcul, denumit Rushmore, foarte performant (cel mai bun la acea dată) și prin limbajul propriu procedural, deosebit de puternic. Avea implementat și un nucleu de SQL. Cam în același timp a păruns în țară la noi și un alt SGBD bazat pe modelul relațional, dBase, din aceeași clasă cu FoxPro. Le-am utilizat pe amândouă, dar mi-a plăcut mai mult FoxPro pe care l-am folosit mulți ani (inclusiv versiunile ulterioare de Visual de la Microsoft), pentru multe aplicații cu baze de date și pentru procesul didactic. Am publicat mai multe cărți și articole despre acest SGBD.

Tot în anii '80 a intrat în țară, la centrul de calcul CSP (Consiliul de Stat al Planificării) SGBD Oracle. Acolo lucrau o mulțime de informaticieni foarte buni, care țineau și ore la noi la facultate la disciplinele de baze de date și care colaborau cu noi, cei de la centrul de calcul ASE. Am fost și eu printre cei care au participat la această colaborare și am fost încântat de acest sistem complet relațional, care respecta toate cele 13 reguli ale lui Codd (doar regula șase referitoare la tabelele virtuale era respectată parțial). Cu acest SGBD am învățat temeinic sistemele relaționale și l-am utilizat, pentru aplicații cu baze de date și pentru procesul didactic, de atunci și până când am ieșit la pensie. Oracle a evoluat continuu de la un SGBD pur relațional inițial, la o platformă complexă și completă pentru baze de date în mediul cloud. Majoritatea dintre cele mai importante tehnologii informatice, pe măsură ce au apărut, au fost implementate, pentru prima dată la baze de date, de către Oracle (extensia orientată obiect, extensia Java, lucrul pe Internet, GC - Grid Computing, BI -Business Intelligence, SOA – Service Oriented Architecture, Big Data, Cloud Computing). Se spune că dacă o anumită tehnologie informatică nu este implementată în Oracle, nu mai trebuie căutată in alt SGBD. Toate aceste tehnologii le-am utilizat din Oracle atât pentru aplicații în scop didactic cât și pentru proiecte de cercetare.

Mai târziu, am utilizat în scop didactic MySQL ca SGBD utilizat pentru dezvoltarea unor baze de date pentru site-uri, împreună cu limbajele de script PHP și HTML.

II.    Ai avut ore în plata cu ora. Cum erau studenții înainte de 1989?

MV: Din 1981 și până acum trei ani am avut, în fiecare an ore la plata cu ora, la diferite discipline: baze de date, sisteme informatice, programare, inteligență artificială. În toată această perioadă, preponderent, orele au fost la baze de date. Am spus-o întotdeauna, atât înainte de 1989 cât și după acest an, proporțiile studenților au fost cam aceleași: 1/3 buni și foarte buni, 1/3 medii, 1/3 slabi. Variațiile proporțiilor de-a lungul anilor au fost minore, nesemnificative. Întotdeauna, la noi la informatică au intrat tineri bine pregătiți, capabili, care știau ce vreau, nu dintre cei care vin la o facultate la nimereală. Dar, o parte dintre ei, din diferite motive, pierd ritmul pregătirii, neglijează școala și atunci capotează, pentru că facultatea noastră este grea.

II.    Cum decurgeau seminariile în acele vremuri?

MV: Facultatea noastră a avut întotdeauna o bună dotare cu tehnică de calcul, pornind de calculatoru main-frame IBM 360 de la sfârșitul anilor 60 (printre primele din țară) și până la serverele și microcalculatoarele actuale. Până în 1993 un mare avantaj pentru facultate a fost existența tehnicii de calcul din centrul de calcul ASE, care era la dispoziția studenților. La seminarii se lucra practic, în concordanță cu aspectele fundamentale predate la curs. Am mai prins o scurtă perioadă cu lucrul tip batch processing, apoi s-a lucrat de la terminale grele conectate la minicalculator și apoi pe microcalculatoare conectate la servere. La seminarii se dădeau teste cu scrierea de cod sursă, se făceau examinări orale la tablă, dar tot cu scriere de cod sursă, se întocmeau proiecte semestriale pe aplicații informatice la alegerea studentului (uneori grupului de studenți). Cei mai buni studenți erau aleși pentru practică la centrul de calcul ASE, unde chiar ne ajutau la exploatarea sau dezvoltarea unor aplicații informatice.

II.  Ce însemna a fi specialist? Exista o scară a valorilor în Centrul de calcul?  

MV: Utilizatorii din informatică se împart în patru categorii:

- utilizatorii finali (end-user) sânt absolvenți de un alt profil decât informatică și utilizează ocazional calculatorul;

- utilizatorii intensivi absolvenți de un alt profil decât informatică și utilizează intens calculatorul;

- specialiștii sânt absolvenți de facultate cu profil informatic și crează produse informatice;

- cercetătorii sânt absolvenți de facultate cu profil informatic și crează concepte fundamentale noi și tehnologii noi în informatică.

Așadar, specialiști în informatică sânt cei din ultimele două categorii. În centrul de calcul ASE existau mulți specialiști în informatică, peste 60% din totalul angajaților. Restul erau din primele două categorii. Scara valorilor era, de multe ori, respectată prin stimulente sau prin posturile ocupate. Desigur că existau și excepții, uneori deranjant de multe. Astfel, unii se autoclasau pe o anumită poziție de specialist, alții ocupau posturi de analiști principal (III, II sau I) doar pentru că veneau din minister sau pentru că veneau cu nu știu ce pilă (nepotismul funcționa). De exemplu, eu pentru a ajunge analist principal III a trebuit să trec peste mai multe hopuri. Am participat la mai multe concursuri pe post de mască, adică la concurs trebuiau să fie cel puțin doi candidați, dintre care unul se știa că trebuie să câștige. Când am participat pentru prima dată, nu știam de aceste aranjamente. S-a dat o probă scrisă iar eu știam că am făcut lucrarea foarte bine, dar câștigător era celălalt concurent. M-am dus la șeful de comisie, care era directorul centrului de calcul, și i-am cerut să văd lucrarea concurentului, altfel fac valuri. Desigur, nu am putut să o văd, mi-a confirmat că eu am făcut lucrarea foarte bine și au hotărât să se dea și o probă orală pentru că, chipurile, cei doi candidați erau sensibil egali după proba scrisă. La oral a câștigat cine trebuia, iar eu nu am mai avut ce face. De atunci, întotdeauna s-a dat și probă orală. După acest concurs am aflat și eu cum stau lucrurile cu ocuparea posturilor mai mari. După aceea, am fost rugat să mai particip ca mască la un concurs pentru un post de asistent (șeful de comisie mi-a spus că trebuia să mai greșesc și eu câte ceva !) cu promisiunea că la următorul concurs voi fi analist III. Așa a fost.

II.    Ce a însemnat Revoluția din 1989 pentru Manole VELICANU?

MV: Revoluția a însemnat schimbări majore pentru mine. Am fost la baricada de la Intercontinental, am păzit câteva nopți clădirea veche ASE, am fost entuziasmat, am crezut multe. 

M-am înscris la doctorat cu o temă din domeniul sistemelor expert (conducător prof. Gheorghe Boldur) și l-am terminat în 1993 (susținearea în 1994 – formalitățile privind avizele).

Tot în 1993 am trecut la catedra de Informatică Economică, prin concurs, pe post de lector universitar la disciplinele baze de date și sisteme informatice.

Apăruseră universitățile particulare, care plăteau mult mai bine ca la stat, așa că în 1993 am luat și eu ore pe acolo, pe lângă cele de la ASE. A fost prima și ultima dată când s-a întâmplat așa ceva, pentru că, de atâta suprasolicitare, am făcut un anevrism gigant cerebral. Dumnezeu a fost cu mine pentru că m-a îndrumat spre singura persoană din țară care putea să mă salveze: prof.univ.dr. (azi academician) Leon Dănăilă. El împreună cu echipa lui de profesioniști, medicii Lidia Gheorghițescu și Ștefănescu, mi-au dat viață a doua oară. Respect și prețuire pentru niște oameni adevărați, pe care i-am vizitat în fiecare an, atât timp cât au fost activi, pentru a le mulțumi.

II.    Cum te-ai hotărât să treci cadru didactic cu norma întreagă la catedra de Informatică Economică?

MV: După 1990 centrul de calcul ASE a început să piardă din susținerea financiară, iar companiile nu prea mai foloseau bani pentru informatizare, adică contractele de cercetare – dezvoltare se reduceau de la an la an. Din acest motiv, informaticienii au început să plece în alte locuri de muncă. Mă înscrisesem la doctorat, eram destul de avansat cu lucrarea, când viitorii mei colegi de la catedra de Informatică Economică, Gheorghe Sabău și Ion Lungu, mi-au spus că se scoate la concurs un post de lector și dacă vreau să particip. Nu am stat prea mult pe gânduri, mai ales că soția mea m-a încurajat în acest sens.

II.    Cu cine ai colaborat dintre cadrele didactice?

MV: Colaborarea a fost bună de la început cu colegii din colectiv (în special cu Gh. Sabău și I. Lungu), dar am colaborat bine și cu alți colegi din facultate, unii din ei îmi fuseseră profesori. Amintesc doar câțiva dintre ei, cei cu care am colaborat mai mult la articole, cărți, cercetare, seminarii și cursuri: Ion Roșca, Ion Ivan, Ion Odăgescu, Gheorghe Dodescu, Radu Mârșanu, Adrian Vasilescu, Constantin Mitruț, Virgil Voineagu și alții.

II.    Cu ce SGBD-uri ai lucrat în anii următori?

MV: Am continuat să lucrez cu SGBD relaționale, atât dintre cele destinate IMM – Intreprinderilor Mici și Mijlocii (Visual FoxPro), cât și dintre cele destinate întreprinderilor mari și foarte mari (Oracle). Din anul 1998 catedra de informatică economică, prin colectivul meu (baze de date și sisteme informatice) a început o colaborare fructuoasă cu compania Oracle. Ei au creat în facultatea noastră primul Centru de Excelență Oracle universitar din România, centru care există și acum. Eu am fost directorul acestui centru de la înființare și până în 2010. În toți acești ani, ne-au pus la dispoziție gratis kit-uri Oracle de ultumă oră, documentație originală, sponsorizare pentru Conferința IE și pentru masteratul de Baze de Date – suport pentru afaceri. Studenții noștri au beneficiat de stagii de practică la compania Oracle, de diplome Oracle (pentru SQL, pentru PL/SQL, pentru masterat) și de facilități pentru atestate Oracle a cadrelor didactice și studenților.

II.    Care au fost disciplinele din norma didactică?

MV:  În norma didactică am avut întotdeauna discipline de baze de date atât la licență (Baze de date, SGBD), cât și la masterat (Sisteme de Baze de Date Evoluate, Depozite de date, Integrarea Bazelor de Date cu alte Tehnologii Informatice). Pe lângă acestea, uneori am avut în normă sau la plata cu ora și alte discipline: Proiectarea Sistemelor Informatice, Inteligența Artificială, Programare.

II.    Ai publicat articole?

MV: Începând cu anul 1984 și până acum am publicat în fiecare an mai multe articole în reviste de specialitate, în limba română și în limba engleză. În total am publicat 90 de astfel de articole, multe dintre ele postate în baze de date internaționale (în SSRN am fost de mai multe ori în top 10 după numărul descărcărilor pentru anumite articole ale mele) și câteva cotate ISI. Majoritatea covârșitoare a acestor articole au fost din domeniul bazelor din date.

Pe lângă articolele publicate în reviste de specialitate, am susținut, în total,  78 de comunicări științifice la diferite conferințe și simpozioane naționale și internaționale. Cele mai multe dintre aceste comunicări au fost publicate în volume dedicate, iar multe dintre ele au fost postate în baze de date internaționale.

II.    Ai publicat cărți?

MV: Începând cu anul 1993 am început să public cărți de specialitate. În total am publicat 22 de cărți de informatică la diferite edituri din țară, toate cu ISBN recunoscute de CNCSIS, majoritatea fiind din domeniul bazelor de date. Unele cărți le-am publicat singur, iar altele în colaborare cu alți colegi. Dintre aceste cărți, cea la care am lucrat cei mai mulți ani și la care țin este Dicționarul explicativ al sistemelor de baze de date. Ideea unei astfel de cărți mi-a încolțit din studenție, când simțeam nevoia explicațiilor suplimentare pentru terminologia de specialitate. Atunci când am început să predau și apoi să am studenți la doctorat care se pierdeau în terminologia bazelor de date, m-am apucat să scriu cartea.

II.    Ai fost lector, conferenția și profesor universitar. Ce a adus nou fiecare treaptă în evoluția specialistului Manole VELICANU?

MV: Lectorul a însemnat trecerea la Catedra de Informatică Economică în 1993 și începutul predării de cursuri universitare. Atunci, ponderea dintre lucrul la contracte și orele predate s-a schimbat în favoarea ultimelor. Perioada cât am fost lector a mai însemnat scrierea primei cărți (despre Cobol, care se preda atunci la informatică), în colaborare cu alți colegi din catedră. De asemenea, am scris primul curs de baze de date, cu exemplificare în FoxPro. A fost un manuscris, pe care îl am și acum (ca toate manuscrisele mele) la care am lucrat din primul an de predare a cursului de baze de date și pe care l-am îmbunătățit apoi an de an (am rescris cam 10 % în fiecare an). Tot în această perioadă am predat și am scris un curs de Inteligență artificială pentru Studii Aprofundate, care era o formă de învățământ după licență, strămoșul Masteratului de azi. Era valorificarea experienței mele de la doctoratul pe care l-am obținut în 1994 (îl terminasem în 1993, dar susținerea a avut loc în 1994). Am colaborat la diferite proiecte de cercetare ca membru.

Conferențiar am devenit, prin concurs, în anul 1996 și a coincis cu apariția unui nou curs intitulat Sisteme de gestiune a bazelor de date. Am scris acest curs, l-am predat mai întâi la anul cinci semestrul întâi, apoi la anul IV semestrul doi și am fost tot timpul titularul cursului. Cursul a fost orientat spre Oracle, dar s-a păstrat și Visual Foxpro. A început colaborarea noastră fructuoasă cu compania Oracle, eu fiind implicat de la început, devenind directorul Centrului de Excelență Oracle creat la noi în facultate. A fost amenajată sala 2017 în acest scop, cu sprijinul companiei Oracle. Am continuat să predau și cursul de Baze de date. Tot în acea perioadă am început să ținem mai multe cursuri postuniversitare la disciplinele Sisteme informatice și Baze de date. Am participat la mai multe proiecte de cercetare ca membru în echipă.

În anul 2000 am devenit profesor, prin concurs, continuând să predau cursurile de Baze de date și de Sisteme de gestiune a bazelor de date, care a devenit SGBD Oracle datorită orientării masive a cursului în această direcție. Am creat mai multe cursuri postuniversitare, împreună cu colegii mei, pentru care am scris materiale și am predat: Baze de date, Aplicații Oracle, SQL, PL/SQL, Visual FoxPro. În 2004 am fondat, împreună cu Ion Lungu, masteratul profesional Baze de date – suport pentru afaceri, pe care l-am și acreditat în 2007. Pentru acest masterat am scris trei cursuri pe care le-am și predat: Sisteme de baze de date evoluate - SBDE, Integrarea bazelor de date cu alte tehnologii informatice – IBDTI, Depozite de date – DD. La masteratul științific de Informatică Economică am scris și predat cursul Sisteme de baze de date. Am participat la mai multe proiecte de cercetare ca director de proiect sau ca membru în echipă.

Din anul 2017 sunt profesor universitar emerit, ca o recunoaștere pentru activitatea mea didactică și de cercetare în facultatea noastră.

II.    Ai coordonat lucrări de diplomă cum se zicea înainte de 1989 și lucrări de licență cum se zice acum? care sânt diferențele?

MV: Diferența a fost în ceea ce privesc temele pentru lucrări. Acestea s-au schimbat continuu, în pas cu evoluția informaticii. Cum această evoluție, așa cum știm, este într-o dinamică accentuată atunci și temele pentru lucrările de absolvire a facultății s-au schimbat. Anual, cam 10-15 % dintre teme le-am schimbat. Am avut în fiecare an între 10 și 15 studenți la îndrumare, pe care i-am selectat din rândul celor doritori. Nu am luat mai mulți studenți pentru că voiam să am calitate și nu cantitate. Ca mod de lucru nu s-au schimbat foarte mult: temele ca domenii tehnologice le propuneam eu, dar acceptam și teme propuse de studenți; le-am dat mai multe termene (cam la o lună – două) studenților privind întocmirea lucrării, pe parcursul anului terminal, astfel încât la sfârșitul anului lucrarea era terminată în proporție de 80-85%; lucrarea trebuia să conțină în jur de 30% suportul de concepte fundamentale pe care le vor utiliza în aplicație, restul fiind aplicația informatică cu baze de date, care a fost tot timpul obligatorie. Calitatea studenților nu s-a schimbat mult, am avut în fiecare an studenți buni și foarte buni. Cei care nu puteau ține ritmul cu ceea ce le ceream eu, abandonau pe parcurs.

Ceea ce s-a schimbat a fost modul de susținere al lucrării, de la planșe la proiector și laptop. De asemenea, dimensiunea lucrării a scăzut de la peste 100 de pagini la 40-50 de pagini, iar în ultimii ani lucrările au fost trecute printr-un program de antiplagiat, ceea ce a fost un lucru foarte bun. Tehnologiile informatice cu ajutorul cărora au dezvoltat aplicațiile din lucrare s-au schimbat continuu, ținând cont de ceea ce au învățat în facultate.

II.    Cum a fost cu conducerile de doctorat. Care au fost tematicile tezelor de doctorat coordonate?

MV: Pentru conducerea de doctorat trebuie să mulțumesc mai multor colegi care m-au îndemnat să-mi depun dosarul, printre care și profesorului Ion Ivan. Am obținut titlul de conducător de doctorat în anul 2002. Am condus, în total, 27 de doctoranzi, câțiva dintre ei abandonând stagiul fără să susțină teza finală. Toți au fost studenți buni (absolvenți de informatică cu media de la 8 în sus), pe care i-am selectat în fiecare an dintre concurenții admiși la programul de doctorat, dar unii au abandonat, fie din cauza serviciului, fie din motive personale. De obicei, eu propuneam principalele tehnologii informatice din care trebuiau să-și aleagă viitorii doctoranzi tema pentru realizarea tezei. Tema propriu-zisă o definitivam împreună cu doctorandul pornind de la una sau mai multe tehnologii informatice. Teza trebuia să aibă obligatoriu o aplicație informatică în care să utilizeze tehnologiile alese. Principalele tehnologii informatice pe care le-am propus pentru cercetarea doctorală au fost: baze de date evoluate, sisteme informatice moderne, grid computing, business intelligence, service oriented architecture, depozite de date, extragerea de date, cloud computing.

Cred că sânt câteva deficiențe majore ale doctoratului actual, ceea ce explică, cel puțin în parte, concurența scăzută din ultimii ani. Mai întâi este inadmisibil să primești la admitere la  doctorat un absolvent de facultate care nu a urmat o specilizare de informatică. Doctoratul este un nivel superior de specializare prin cercetare. Cum poți să îți construiești un nivel superior de specializare când nu ai baza necesară, nu ești specialist ?!. Apoi, ca să poți să faci cercetare în informatică trebuie să fii bine pregătit în acest domeniu și să îți placă acest domeniu, adică să fi fost un student bun și foarte bun. Acest lucru presupune ca media generală de absolvire a unei facultăți de profil informatic ar trebui să fie de la opt în sus. Aceste două anomalii nu existau cu mai mulți ani în urmă, ele au fost introduse de câtiva ani, nu știu din ce motive, dar le bănuiesc. Cele două anomalii s-ar elimina automat, în cea mai mare parte, dacă s-ar da un examen scris de specialitate la admiterea la doctorat, în locul interviului subiectiv actual.

II.    Niște nume de tineri care au obținut titlul de doctor și care au continuat să lucreze în domeniul în care au cercetat ai?

MV: Da, am avut doctoranzi foarte buni, absolvenți ai unei facultăți de informatică, care au urmat stagiul doctoral atât din pasiune pentru informatică cât și pentru avansare la companiile la care lucrau. Câteva nume, în ordinea absolvirii: Simona Ionescu, Monica Anghel, Gheorghe Matei, Iuliana Botha, Emanuil Rednic, Larisa Copcea, Daniela Lițan, Aura Mocanu, Florina Puican. Cu toți acești doctoranzi am colaborat foarte bine, am învățat unii de la alții, i-am antrenat în activitatea de cercetare și cea didactică. Toți acești doctori în informatică au lucrat și lucrează și acum ca foarte buni specialiști în domeniul IT.

II.    Cum vezi colectivul de baze de date de acum 20 de ani?

MV: Acum 20 de ani colectivul de baze de date era format, în cea mai mare parte,  din cadre didactice din generația mea, deci în jur de 50 de ani. Noi colaboram bine în activitatea didactică și de publicare a materialelor și eram dedicați activității didactice și de cercetare. Erau și câțiva asistenți care nu au rămas în colectiv pentru că salariile erau prea mici și tentația de a merge la marile companii, ca informaticieni, era mare, adică nu erau dedicați și nu iubeau activitatea didactică mai mult decât orice.

II.   Dar de  acum 10 ani?

MV:  Acum 10 ani, pe lângă cei din generația mea, aveam deja cinci preparatori și asistenți foarte buni, dedicați activității didactice și de cercetare din facultatea noastră, care au venit cu un suflu novator în colectiv. Toți au rămas în colectiv și sânt cei care duc acum activitatea mai departe. De asemenea, toți au fost studenții noștri, deci practic îi cunoșteam bine și am continuat colaborarea cu ei. Pot spune că a fost perioada de vârf a colectivului nostru atât didactic cât și în cercetare. Normele didactice erau la maxim, multe cursuri și seminarii, multe lucrări de licență și de masterat la coordonare, mulți doctoranzi, multe proiecte de cercetare. 

II.    Există și un masterat de baze de date. Ce ne spui despre el?

MV: Spuneam că masteratul a fost fondat de Ion Lungu și Manole Velicanu în anul 2004 cu denumirea Baze de date – suport pentru afaceri și a fost acreditat în 2007. Am fost co-director al acestui masterat de la înființare și apoi mulți ani. Îmi aduc aminte că am fost entuziasmați de acest masterat. Era ceva nou, unde puteam să ne valorificăm experiența didactică și de cercetare. Am realizat programa analitică cu discipline noi, care să conțină ultimele tehnologii informatice din acel moment. Am fost la mai multe universități din lume pentru documentare și schimb de experiență, privind programele de masterat. Am avut un sprijin consistent din partea companiei Oracle prin: Centrul de excelență Oracle (până în 2010 am fost eu director iar apoi colega Adela Bâra), suportul tehnic, documentare, sponsorizări, diplome Oracle pe care le decernam studenților. Masteratul a mers și merge și acum foarte bine, fiind unul dintre cele mai căutate de absolvenții de licență din facultatea noastră, dar și din alte universități.

II.    Să vorbim despre cărțile de baze de date publicate în Catedra de Informatică Economică.

MV: Majoritatea covârșitoare a cărților de baze de date publicate în catedra de Informatică au fost scrise de cadrele didactice din colectivul meu. Aceste cărți au fost în concordanță cu ceea se preda la curs și se studia la seminariile specifice, dar și ținând cont de ultimele tehnologii informatice. După ce am venit eu în colectivul de baze de date, am început să publicăm cărți despre versiuni de FoxPro, privind proiectarea și realizarea unor aplicații cu baze de date în acest SGBD. Am continuat în aceeași idee să scriem cărți despre SGBD Oracle și Visual FoxPro. Au fost mai multe cărți, unele de inițiere, altele avansate, altele cu teste și probleme. În total, am publicat 22 de cărți de informatică (singur sau ăn colaborare), dintre care 17 de baze de date, trei de sisteme informatice și două de bazele informaticii.  Chiar dacă în unele cărți am tratat aspectele fundamentale ale bazelor de date, întotdeuna aceste aspecte le-am exemplificat practic în cele două  SGBD utilizate în activitatea nostră.

II.    Despre cele două volume ale Tratatului de baze de date ce spui?

MV: Cele două volume conțin aspectele fundamentale privind cele două componente esențiale ale unui sistem de baze de date: organizarea și structurarea datelor (baza de date), software-ul specializat pentru crearea și manipularea datelor (SGBD). O bună parte din materialul din fiecare dintre cele două cărți a fost scris de mine, dar eu nu sânt în lista de autori.

II.    Există un laborator de baze de date la parterul clădirii din MACEDONSKI. Ce semnificație are?

MV: Așa cum am mai spus, la sfârșitul anilor 90, catedra de informatică, prin colectivul de baze de date, a început o colaborare foarte bună cu compania Oracle. Oracle avea atunci puțini angajați în România, dar ținând cont de experiența în domeniul bazelor de date, în general, și a sistemului Oracle, în particular, a colectivului din care făceam parte, compania a hotărât încheierea unui protocol de colaborare cu noi. În câțiva ani acest protocol s-a extins prin înființarea Centrului de excelență Oracle Academy, în sala 2017. Prin sponsorizarea companiei Oracle sala a fost dotată cu microcalculatoare de ultimă generație într-o rețea locală (LAN) cu server dedicat. De asemenea, ne-a fost furnizat suportul software Oracle pentru rețeaua respectivă, astfel sala a devenit dedicată sistemului Oracle. Mulți ani în acea sală nu s-a rulat decât produse Oracle. Ni s-a pus la dispoziție, gratis, câteva seturi de cărți de documentație originală, care era la dispoziția cadrelor didactice și studenților. Când apărea o nouă versiune de Oracle se actualiza gratis și suportul sotware și documentația. Am precizat gratis pentru că atunci atât produsele software cât și documentația erau pe bani. Studenții de la licență, de la informatică, dar și cei de la masteratul de baze de date (cei care îndeplineau câteva condiții de performanță) au primit în fiecare an diplome Oracle, valabile internațional. De la înființare și până în 2010 ani am fost directorul acestui Centru de Excelență, care a fost primul de acest fel din România, cu beneficii majore pentru cadre didactice și studenți. Acum acest centru funcționează la fel de bine, director fiind colega mea, Prof. Adela Bâra.

II.  Înainte facultatea se făcea în 5 ani. A urmat apoi să se facă în 4 ani. Acum studiile de licență se fac în 3 ani. Cum apreciezi această dinamică?  

MV: Eu am prins facultatea cu cinci ani și examen la matematică (algebră, analiză, trigonometrie) și fizică (electricitate și mecanică) și a fost foarte bine. Înțelegi foarte bine calculatorul dacă știi și principiile construcției lui (hardware), nu numai princiiile programării lui (software). Eu am acumulat astfel de cunoștințe fundamentale în facultate și mi-a fost foarte ușor să lucrez în informatică după terminarea facultății, eram bine pregătit. 

În anii 80, când s-a trecut la patru ani și în același timp combinată informatica cu planificarea (!?) a fost o decădere majoră. Doar studenții cei mai ambițioși și mai serioși au reușit să ajungă buni specialiști în informatică.

În anii 90 s-a revenit la cele trei secții ale facultății (informatică, cibernetică, statistică) și lucrurile au intrat încet, încet, pe un făgaș normal. În plus, a apărut programul de Studii Aprofundate cu o durată de un an și jumătate, după licență, ceea ce a completat bagajul de cunoștiințe fundamentale și practice ale absolvenților noștri.

Când s-a trecut la studiile de licență de trei ani, apoi masteratul de doi ani, cred că în anul 2005, a fost un pic de bulversare, mai ales că, în același timp, numărul de ore săptămânale a scăzut la în jur de 26. Ne-am adaptat și programele analitice (curicula) au devenit destul de complete pentru pregătirea studenților pe cele două cicluri, fiind eliminate unele discipline care nu mai corespundeau profilului de studiu. Cred că este necesar cel puțin un curs privind bazele constructive ale calculatoarelor, chiar dacă anumite elemente se regăsesc în cursurile actuale.

II.    Este suficient de bine pregătit absolventul secției de informatică economică în ceea ce privește cunoștințele de baze de date?

MV: Absolvenții de informatică care au  urmat doar licența au cunoștiințele fundamentale despre sistemele de baze de date. Și partea practică este destul de bine prezentă în pregătirea lor, mai ales în ceea ce privește lucrul cu un SGBD. Sistemul Oracle le oferă suport solid în acest sens atât pentru partea de programare (SQL, PL/SQL) cât și pentru partea de generatoare.

II.    E obligatoriu să facă și masterat pentru a fi un specialist complet? Care sânt argumentele?

MV: Desigur, masteratul este obligatoriu pentru absolventul de licență la informatică. Ei trebuie să urmeze și un masterat de profil informatic, eventual masteratul de Baze de date suport pentru afaceri, pentru a deveni un bun specialist în baze de date. In acest fel, va avea toate cunoștințele teoretice și practice necesare pentru a putea dezvolta aplicații cu baze de date singur sau, cel mai probabil, în echipă, utilizând ultimele tehnologii informatice apărute în lume. Oracle fiind acum o platformă pentru baze de date în mediul cloud oferă unui informatician tot ceea ce îi trebuie pentru a dezvolta aplicații cu baze de date complete și complexe pentru întreprinderi mari și foarte mari, adică limbaje, interfețe și instrumente deosebit de puternice, care implementează ultimele tehnologii informatice. 

II.    Să trecem să vedem ceva despre procesul de informatizare al societății.

MV: Se vorbește deja despre e-guvernare, e-societate și alți termeni de acest fel. Acum nu se mai poate concepe funcționarea unei societăți fără informatizare. Ea a pătreuns în toate domeniile de activitate, în toate sectoarele economiilor naționale, dar și la nivel mondial. Acest lucru a fost posibil datorită Internetului, dar și datorită bazelor de date, pentru că cine are informația stăpânește situația. Pe de altă parte, Internetul a evoluat mult și datorită mediilor de comunicație tot mai diversificate și mai performante. Tot ceea ce vrem să aflăm de pe Internet provine din una sau mai multe baze de date.

II.    Cum vezi aplicațiile cu caracter național care folosesc baze de date?

MV: Tradiția bazelor de date naționale este veche de zeci de ani. De exemplu, prin anii 80 exista și o bază de date națională, numită Sirues, care conținea denumirile și codurile pentru toate întreprinderile din țară, apoi codificarea localităților din țară și altele. În timp, alte baze de date la nivel de ministere sau naționale au fost construite. Să ne gândim la toate statisticile naționale, europene, mondiale care se folosesc zilnic de către milioane de persoane. Toate utilizează baze de date mari și foarte mari. Un alt domeniu dinamic care folosește aplicațiile cu  baze de date este comerțul electronic. Sunt magazine virtuale care oferă zeci sau chiar sute de mii de produse pentru milioane de clienți. Cum ar putea funcționa fără baze de date ?

II.    Baza de date a populației cum ți se pare?

MV: La o astfel de bază de date am lucrat și eu încă din anii 80, dar la nivel de ministerul învățământului. De mai mulți ani există baza de date a populației la nivel național, care evoluează continuu. Cred că funcționează bine, identificarea persoanelor făcându-se prin CNP la diferite instituții: poliție (carte de identitate, pașapoarte etc.), administrația financiară, primării, bănci, asigurări și multe altele. Fără o astfel de bază de date ar fi haos. Mai mult, populația este acum în evidența uniunii europene și a altor organisme și companii mondiale (globalizarea). Această situație are avantajele ei, dar se vorbește tot mai mult și de controlul individului de către diferite organizații. Nu știu unde se va ajunge, trebuie să existe un echilibru.

II.    O bază de date a absolveților cu examen de licență ar stăvili avalanșa de diplome false?

MV: Sunt pași făcuți în acest sens. Inițiativa a început în anul 2009 printr-un proiect de cercetare la care am participat și eu, denumit Registrul Matricol Unic – RMU. Eu am participat doar la faza de studiu – analiză și puțin la proiectare. Nu mai știu acum în ce stadiu este proiectul, dar este clar că el este absolut necesar. Această bază de date împreună cu programele de antiplagiat (care și ele folosesc baze de date foarte mari) vor limita foarte mult frauda.

II.    Sânt integrate bazele de date la ora actuală? Ce ar trebui ca lucrurile să meargă și mai bine?

MV: La nivelul multor companii (telefonie, bănci, asigurări, poliție etc.) și a multor organizații (ministere, universități, ONG etc.) mari sânt baze de date integrate, unele dintre ele funcționând chiar distribuit, mai ales pentru cele care funcționează la nivel internațional. Suportul de rețele de calculatoare, LAN – locale și WAN – globale, există și se dezvoltă continuu (capacitate, viteză, protecție etc.), iar sistemele Oracle și DB2 asigură suportul software complet pentru dezvoltarea unor baze de date distribuite. Prețul unor astfel de soluții este mare și de aceea nu oricine și-l permite. O soluție eficientă în acest sens a venit prin tehnologia cloud, care oferă de închiriat servicii informatice, la preț accesibil.

II.    Când privești în urmă, cum vezi trecutul și prezentul bazelor de date?

MV: Cu ani în urmă bazele de date erau privilegiul doar anumitor categorii de informaticieni, dedicați acestui domeniu. Atunci au fost puse fundamentele bazelor de date privind structurarea, organizarea și realizarea lor. Începând cu sistemele relaționale, bazele de date au progresat continuu, dar nu a mai fost o revoluție ci o evoluție. Modelul de date orientat obiect pentru baze de date (apărut la sfârșitul anilor 80) promitea o revoluție și înlocuirea modelului relațional. Nu a fost așa, aplicațiile cu baze de date relaționale sunt și acum majoritare în lume. Soluția a fost extinderea sistemelor relaționale cu facilități orientate obiect, lucrul valabil și în Oracle. În continuare, noile tehnologii informatice majore, pe măsură ce au apărut au fost integrate în SGBD evoluate. Despre aceste tehnologii am vorbit ceva mai înainte. Precizez că ani de zile, din totalul absolvenților de informatică de la facultatea noastră, peste 2/3 aveau soluții cu baze de date la lucrarea de absolvire, ceea ce spune mult despre situația actuală.

II.    Dar viitorul bazelor de date cum va fi?

MV:  Nu se poate concepe viitorul fără baze de date, de toate categoriile, de la cele mici până la cele uriașe. În contextul globalizării (cu avantajele și dezavantajele ei), volumul de date necesar sistemelor informatice este tot mai mare. De aceea, platformele pentru baze de date, gen Oracle și DB2, au integrat soluții eficiente pentru Depozitele de date și pentru Big Data în mediul cloud. De asemenea, există și soluții dedicate pentru Big Data, pentru a trata volume uriașe de date, cum ar fi MongoDB, Apache Hadoop, dar și altele.

II.    Campusul virtual are și el baze de date?

MV: Despre campusul virtual din facultatea noastră știu că funcționează acum destul de bine. El a fost îmbunătățit mereu, extinzându-se cu noi facilități. Activitățile studențești au baza lor de date privind datele despre studenți (identificare, burse, cazare, note etc.), profesorii au baza lor de date (identificare, notare, cercetare, publicații etc.), activitățile administrative au baza lor de date (clădiri, financiar-contabilitate, resursele materiale etc.). Contextul pandemic actual a grăbit realizarea suportului (hardware, software, date) tehnic pentru învățământul online.

II.    Bazele de date au securitatea lor. Lumea lucrează la a crește nivelul de securitate?

MV: Pentru baze de date sunt două aspecte: securitatea datelor – se referă la interzicerea accesului la date pentru utilizatorii neautorizați, integritatea datelor – se referă la corectitudinea datelor.  Cele două aspecte, împreună alcătuiesc conceptul de protecție a datelor. Sistemele mari, precum Oracle, DB2, au implementată protecția datelor foarte bine, pe mai multe nivele. În ultimele versiuni protecția datelor este asigurată automat (unele sunt specificate încă din faza de proiectare a bazei de date, iar sistemul ține cont de ele), de către sistem, dar sunt și facilități suplimentare puse la dispoziția administratorului de baze de date. Peste acest nivel de protecție a datelor asigurat de SGBD, se suprapun, de multe ori, alte niveluri de securitate asigurate de software-ul de rețea de calculatoare. O soluție bună pentru protecția datelor este o configurație de calcul dedicată bazelor de date. În acest sens, mașinile bază de date construite în ultimi 10 ani (Oracle Exadata, Teradata, Netezza) asigură suport hardware, software și date dedicat, ceea ce oferă performanță maximă, inclusiv protecției datelor. Aceste mașini sunt foarte scumpe, dar performanțele sunt maxime.

II.   Există și limite în zona bazelor de date? cam care sânt acestea în condițiile achizițiilor automate de date? 

MV: Din punctul de vedere al unei platfome complete pentru baze de date, așa cum este Oracle, limitările sunt date doar de configurația de calcul pe care se lucrează. Se spune că în Oracle nu sunt limitări privind dimensiunea bazei de date sau numărul de regăsiri sau numărul și tipul bazelor de date în sistem distribuit. Apar ceva probleme de timp de răspuns atunci când numărul de operatori relaționali care apar în cererea de regăsire (în Oracle nu sânt limitați) este foarte mare.

II.    Dacă ești optimist, explică te rog pe ce te bazezi.

MV: Da, sânt optimist din născare și din formare. Părinții mei, Dumnezeu să-i odihnească în pace,  erau foarte optimiști, altfel nu ar fi reușit ca în contextul dezastruos de după război (foamete, boli, bolșevicii în țară și instaurarea comunismului, torționari, confiscarea bunurilor, colectivizare etc.) să se căsătorească, să aibă trei copii pe care să-i crească și să-i dea la școală, să construiască o casă, să supraviețuiască ca niște mocani demni. Cu toate acestea, nu i-am auzit niciodată să se văicărească, să fie disperați, să abandoneze lupta. Am fost crescut în spirit de corectitudine, adevăr, tenacitate, respect pentru tot ceea ce ne înconjoară. Știu că Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă, așa că trebuie să muncim și să ne bucurăm de fiecare zi pe care o trăim.

Îi mulțumesc profesorului Manole VELICANU pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor mele și sânt sigur că acum este la dispoziția cititorilor acestui articol o imagine mult mai riguroasă a domeniului bazelor de date, căci profesorul Manole VELICANU a traversat principalele etape ale istoriei domeniului de pe poziția de specialist direct implicat în realizarea de aplicații informatice care au utilizat facilitățile puse la dispoziție de diferiste sisteme de gestiune a bazelor de date - SGBD.

(25 noiembrie 2020)