Am urmărit cu mare atenție activitatea competițională a profesorului Ioan Valentin PETRESCU-MAG și în câteva rânduri am scris despre rezultatele sale. Urmărindu-i postările pe rețeaua de socializare Facebook am remarcat la profesor unele abordări extrem de interesante și mi-am propus să realizez un interviu cu acesta pentru a le dezbate mai pe larg, iar el a fost de acord. În continuare, răspunsurile profesorului Ioan Valentin PETRESCU-MAG sunt precedate de acronimul IVPM, iar întrebările mele sunt precedate de acronimul II de la Ion IVAN.
II: Lumea sportului îl cunoaște foarte bine pe Ioan Valentin PETRESCU-MAG, dar lumea care nu se ocupă de sport trebuie să știe cine este Ioan Valentin PETRESCU-MAG. Va rog sa ne spuneți câteva lucruri despre cariera Dv universitară.
IVPM: Sunt absolvent de biologie al Univerității Babes-Bolyai (UBB), master în biotransformări celulare (UBB), doctor în zootehnie al USAMV Cluj, master în științele informării și documentării (UBB), cu postdoctorat în tehnică piscicolă la USAMV Iași și abilitare dobândită în Regatul Belgiei și România, momentan fiind conducător de doctorat al Universității din Oradea. Sunt directorul editurii Bioflux și editor fondator al mai multor reviste științifice internaționale.
Lucrări elaborate/publicate/sustinute/coordonate:
- Un numar total de 246 lucrari, cursuri, monografii, recenzii etc publicate/sustinute;
- 25 Lucrari cotate sau indexate ISI Core Collection; mai precis 13 articole in reviste cotate ISI (cu factor de impact in anul publicarii) si 11 lucrari de conferinta indexate ISI si 1 carte indexata ISI WoS Core Collection;
- 18 Cărţi, capitole, manuale: 6 de unic sau prim autor, 2 coordonator/editor, 10 coautor (3 in strainatate);
- Un nr de 142 lucrari in reviste indexate in baze de date internationale;
- 80 Din totalul lucrarilor fiind sustinute in cadrul unor simpozioane, sesiuni si conferinte (peste 50 in simpozioane internationale);
- 107 Lucrari/publicatii ca prim sau unic autor.
- 3 invenții publicate, 2 brevetate.
Alte competenţe, produse și activități academice:
Ø Creatorul principal al rasei Urias de Transilvania (prima rasa romaneasca de iepuri in istorie atestata ANARZ/ANZ, recunoscută in Europa - EE).
Ø Coautor la crearea Iepurelui de Cluj, o rasa atestata ANARZ/ANZ, recunoscută in Europa - EE.
Ø Coautor la crearea și consolidarea Iepurelui de Cluj, o rasa atestata ANARZ/ANZ, recunoscută in Europa - EE.
v Membru activ al Entente Européenne d’Aviculture et de Cuniculture (EE)
v Membru activ al Federatiei Asociatiilor Crescatorilor de Pasari de Curte si Animale Mici in Rasa Pura din Romania – F.A.C.P.C.A.M.R.P.R.
v Presedinte de onoare a Clubului Crescatorilor Urias de Transilvania din Romania
Dublu campion european în materie de cunicultură (la Leipzig și la Metz).
Numeroase titluri de campion național în cunicultură.
II: La revoluției aveai 10 ani. Ce-ți amintești de vremurile de dinainte?
IVPM: Imi amintesc cu nostalgie dar și cu tristețe de greutățile vremurilor de atunci legat de achiziția de hrană, însă nu pot să nu menționez că mancarea și băuturile păreau mult mai gustoase și mai apreciate în acele vremuri. Lumea știa să se bucure de fiecare mâncare deosebită, de fiecare clipă liberă, de fiecare sărbatoare. Acum, avem acces la hrană dar o mâncăm strict din necesitate, avem sărbători în zile libere pe care nu le sărbătorim, iar timpul fuge și parcă nu ne mai ajunge. Avem mijloace de transport rapide și telefoane performante prin care ne teleportăm virtual, instantaneu, și cu toate astea parcă nu reușim sa ne finalizăm programul la timp. În acele vremuri, oamenii se adunau să socializeze, însă acum suntem în continuu conectați virtual, parcă mai conectați cu cei îndepărtați, a căror existență este incertă, decât cu cei reali, de lângă noi. Acum avem o apropiere fizică în care mereu se așterne o tăcere adâncă. Cred că am uitat să mai trăim, iar asta îmi sună și mie, pentru că și eu m-am lăsat prins în capcana progresului tehnologic.
II: Ai prins un pic de școala vremurilor comuniste. Cum era școala atunci și cum este azi?
IVPM: nu se compară pretențiile acelor vremuri și seriozitatea actului educațional din vremea comunistă cu ce trăim în prezent, per ansamblu, deși tehnologia de astăzi ne servește cu absolut tot ce dorim prin internet și alte facilități. Cred că superficialitatea învățării s-a accentuat odată cu apariția informațiilor stufoase în bloc, care sunt citite pe diagonală. Raportul informație/timp disponibil este unul defavorabil dezvoltării atenției și seriozității maxime a elevului, studentului, doctorandului sau cercetătorului.
II: Ai un parcurs complet în derularea instruirii. Comparând perioade de 15-20 de ani, cum vezi evoluția școlii românești?
IVPM: Observ un regres cauzat de cele mai sus menționate, dar pe de altă parte observ și un regres cauzat de neluarea în considerare a meritocrației ca element de bază pentru selecția resurselor umane, sau de indisponibilitatea unei resurse umane foarte bine pregătite.
II: Cum a fost în liceu?
IVPM: Liceul a fost pentru mine începutul ascensiunii adevărate. Ca elev, până la liceu, am fost un elev mediocru și de ce să nu recunosc, destul de leneș. Sfârșitul clasei a 8-a a fost un moment în care am inceput să arăt ca doresc mai mult, rănit în orgoliu de subestimarea persoanei mele de către unii profesori, colegi și prieteni. În școala profesională și la final de liceu am demonstrat din nou că am capacități superioare celor aparente.
II: Ce a însemnat bacalaureatul? dar admiterea la facultate?
IVPM: La bacalaureat am fost șef de promoție, însă rezultatele admiterii la facultate mi-au fost afectate de recoltarea cartofilor la țară, unde aveam ceva petice de pământ. Am intrat, totuși, fară emoții prea mari, pe loc bugetat, dar nu bursier din start.
II: Învățământul bazat pe memorare este benefic?
IVPM: Este benefică învățarea bazată pe înțelegere, însumată cu memorarea. Niciuna fără cealaltă nu duce spre o carieră de succes.
II: Pe vremea mea facultatea era de 5 ani. Acum este de 3 ani? Care au fost consecințele?
IVPM: Nu toate facultățile sunt de 3 ani, însă avem multe facultăți de doar 3 ani. Nu aș fi de accord cu o facultate de 3 ani fără un masterat de 2 ani. Trei ani este prea puțin pentru un student care chiar și în timpul facultății este concentrat pe o posibilă slujbă paralelă cu studiile universitare.
II: Calitatea mă interesează. Care este calitatea instruirii? Care este calitatea absolvenților?
IVPM: Standardele instruirii și nivelul exigenței profesorului merg mână în mână cu nivelul elevilor din care recrutăm studenții. Asta nu este valabil pentru o anume universitate, este o regulă universal valabilă. Cu cât nivelul studenților recrutați este mai elevat, cu atât profesorul poate adapta cursurile unor cerințe mai pretențioase. Dacă liceele produc absolvenți insuficient sau superficial pregătiți, atunci facultățile trebuie să coboare ștacheta și să pornească de la ABC, ca apoi să poată preda elementele științelor de ramură. Oricum, pregătirea elevilor de astăzi este în scădere, iar generația pandemică va pleca din școli cu un nivel de pregătire evident mai scăzut decât ne-am obișnuit. Să nu mă înțelegeți greșit. Există profesori valoroși și, de asemenea, există elevi, respectiv studenți autodidacți, care vor depăși aceste dificultăți prin meritele personale, însă atunci când vorbim despre medii, va fi, cu siguranță, o scădere a nivelului pregătirii elevilor și studenților.
II: Aplică ei în producție ce învață pe băncile facultății?
IVPM: Noi avem în facultate foarte multe cazuri de studenți și oameni de success care au plecat de la noi și vă spun sincer, nu întotdeauna cei cu notele cele mai bune, ci de multe ori studenți bunicei, dar cu pasiune, cu sclipire și fel de a fi placut, sociabili și carismatici. Mulți dintre ei lucrează în profilul pregătirii lor, însă avem și cazuri de studenți care au valorificat alte oportunități.
II: După stagiul de licență se continuă cu masterat. Cât de util este masteratul?
IVPM: În contextual scurtării facultății dupa modelul Bologna, masteratul devine esențial.
II: Unii vorbesc despre doctorat ca un învățământ de masă. Așa se explică inflația de doctori?
IVPM: Inflația de doctori este cauzată de snobismul și importanța diplomelor în ierarhizarea sistemului românesc. Frustrarea nepriceperii unora găsește izbăvirea în obținerea unui titlu de doctor. Din păcate, candidații nu visează frumos cu pasiune culorile acelui doctorat. Eu, ca aspirant la doctorat, mă visam explicând științific fenomene, gene și culori la peștii pe care îi studiam. Mi se părea o lume academică fascinantă, a cunoașterii, dialogului și disputelor, din care să învăț și mai multe. Însă am fost surprins că uneori colegii mă lăsau să îmi spun povestea, fără întrebări și fără completări, ceea ce denotă plictiseală și dezinteres. Plictiseala și dezinteresul majorității (dar nu a tuturor) denotă o profesie făcută din inerție și nu din pasiune. Acest fenomen este vizibil în toate domeniile științifice la oameni care își puteau găsi alte profesii, mai puțin plictisitoare, unde nu este nevoie de prea multă știință și nici de titlul de doctor.
II: Aplică cei ce finalizează stagiile doctorale la locurile lor de muncă ceea ce au scris în teze?
IVPM: Da, dar nu întotdeauna. Științele, în marea lor majoritate, sunt dinamice, iar în câțiva ani studiile se dovedesc depășite. Oricum, un doctorat facut cu pasiune și sârg își lasă amprenta asupra priceperii cercetătorului din punct de vedere metodologic. Un doctorat te învață cum să abordezi o problemă, cum să o apuci și cum să o finalizezi. Mai mult de atât, în anii de doctorat îți dezvolți dibăcia scrisului.
II: După doctorat, urmează abilitarea. Care este semnificația acesteia?
IVPM: În România, abilitarea nu îți aduce prea multe decât respect, promovare ierarhică și posibilitatea de a îți dezvolta o echipă de cercetare.
II: Se vorbește acum de când cu pandemia foarte mult despre specialiști. Ce este un specialist? Mă refer la specialiștii adevărați, nu la specialiștii de carton.
IVPM: Specialistul, în opinia mea, este cel care oferă soluții la probleme complexe și dezvoltă noi perspective. Totul se rezumă la asta.
II: Am văzut că ai abordări interesante legate de ierarhizarea valorilor. Cum vine acest lucru?
IVPM: Sunt abordări arbitrare și diferite, dar necesare. Evaluările personalului și instituțiilor fac ca resursa umană să se dezvolte în direcțiile corecte. Lipsa acestor ierarhizări ar duce la o relaxare a resursei umane și auto-complacere în mediocritate. Ierarhizarea obligă, atâta cât poate, la meritocrație, la selecția corectă a resurselor umane și la evitarea nepotismelor.
II: Care sunt factorii care influențează negativ crearea unei scări corecte a valorilor?
IVPM: Nepotismele, orgoliile personale și corupția. Exact cum spuneam mai sus, lipsa acelor ierarhizări valorice a instituțiilor și acordarea de resurse financiare necondiționate permit acumularea de reziduu în resursa umană. Atunci când instituțiile primesc fonduri de la buget fără realizări concrete, sistemul începe să colcăie de angajati nepricepuți, aduși de unii și alții pentru că nu sunt doriți nicăieri. Condiționarea fondurilor de rezultate academice obligă pe patroni, lideri, președinți, directori, rectori, decani, profesori etc să faciliteze o selecție riguroasă a resursei umane din nevoia de fonduri.
II: Vorbim de o scară a valorilor în rândul muncitorilor. Vorbim de o scară de valori în rândul scriitorilor. Cum este cu scara de valori în rândul cercetătorilor științifici?
IVPM: La nivel academic, scara de valori este mult mai necesara decât oriunde, însă nu întotdeauna se ține cont de ea. Însă, în timp, și în România se va produce aceasta schimbare, daca nu s-a produs deja în cea mai mare parte. Liderii au nevoie și de oameni de “tracțiune”, atât în mediul privat cât și în cel de stat. Există niște indicatori specifici care fac diferența între cercetători.
II: Are legătură valoarea cercetării cu nivelul ei de finanțare?
IVPM: Firește. Nu ar trebui sa fie separate vreodată.
II: Se vorbește de un dinamism al scării valorilor. Sunt lucrurile bătute în cuie?
IVPM: Da, dinamismul se referă la organismele și standardele de evaluare, dar pe de altă parte dinamismul se referă la pretențiile în creștere față de indicatorii de rezultat.
II: Unii vorbesc despre meritocrație. Cât de îndreptățiți sunt politicienii să abordeze subiectul?
IVPM: Orice schimbare trebuie să pornească măcar de la vorbe, ca apoi să fie transpuse în realitate. Treptat, promisiunile electorale trebuie să sa concretizeze, altfel electoratul te taxează. Observați explozia celor două valuri de schimbare: USR 2016 și AUR 2020. Ele sunt rezultatul dorinței electoratului de a taxa nerespectarea unor promisiuni electorale. Cu timpul, meritocrația va trebui considerată tot mai mult pentru un success durabil.
II: Să fim mai concreți. Ai publicat articole. Cât timp îți ia să faci un articol bun și să-l și publici?
IVPM: Părerea mea este că un articol bun nu este întotdeauna echivalent cu un articol bine cotat scietometric la nivel de revistă. Insă, de cele mai multe ori, un articol indexat ISI sau Scopus este mai valoros decât unul publicat în literatura marginală. Un articol bun se scrie în 5 zile, până la 2 luni, iar cu revizuirile impuse se poate ajunge la o jumătate de an sau chiar un an dacă ținem cont de timpii morți din timpul evaluării lui.
II: Acum promovările în mediul academic au la bază și criterii cantitative. Cum influențează cantitatea producției științifice, nivelul calității cercetării autentice?
IVPM: Calitatea este importantă, însă, părerea mea este că este nevoie și de cantitate pentru a acoperi acele părți ale literaturii care nu prezintă interes scientometric, dar prezintă interes bibliografic.
II: Crezi că și criteriile de selecție au importanța lor în creșterea valorii specialiștilor?
IVPM: Absolut. Unii cercetători au pasiunea în sânge, alții trebuie împinși de la spate pentru a aduce rezultate.
II: Înainte existau scuze legate de inexistența bibliografiei. Internetul a rezolvat problema. Care sunt riscurile documentării online în activitarea de cercetare științifică?
IVPM: Riscurile sunt multe, însă nu pentru cercetător sau professor, ci pentru cei novice. Daca savantul se inspiră din surse credibile de documentare, cei novice se documentează din surse neavizate, or se știe: pe internet găsești tot ce există, dar și ceea ce nu există.
II: Acum postarea în online este mai puternică decât publicarea unei cărți. Realizarea de echipe virtuale de cercetare sau de elaborare tratate și studii este o realitate sau un deziderat?
IVPM: Cred că în timp internetul va înghiți orice formă de diseminare. Chiar și tratatele vor avea un correspondent în literature online.
II: Am văzut că acum tinerii au foarte multe domenii de interes, cu zecile chiar. Așa stau lucrurile? mai este vorba de aprofundare:
IVPM: Din păcate, în cercetarea românească (care mă cuprinde și pe mine) avem meteahna polivalenței excesive. Asta este cauzată de schimbarea frecventă a șefilor, preocupării, domeniilor prioritare de finanțare în cercetare, a locului de muncă etc. Este o problem care se va schimba în timp și vom devein mai statornici, însă pentru ca cercetătorul să fie mai puțin nomad se impune finanțarea tuturor domeniilor care pot aduce progres și informație utilă.
II: Dosarele unor candidați pentru ocuparea de poziții în mediul academic sunt extrem de bine garnisite, dar o analiză mai atentă scoate în evidență că există unele carențe în definirea condițiilor de acceptare la concursuri. Ce părere ai?
IVPM: Consider că subiectivismul bazat pe relații nu a dispărut încă. Unii candidați nu îndeplinesc toate criteriile însă se închid ochii, pe când alții le îndeplinesc și li se impute anumite pretexte sau cutume, adică criterii neprevăzute în lege sau regulament.
II: Pe vremea lui CEAUȘESCU politicul era omniprezent în viața academică, iar promovările depindeau strict de afilierea la partidul comunist. Acum cum este?
IVPM: Acum este exact la fel, cu diferența că dacă protestezi nu esti ridicat pe sus (încă, 2020! Asta dacă stânga globalistă nu va deveni recidiva stângii de odinioară).
II: S-a văzut cum puternici ai zilei au derulat stagii doctorale, au urcat vertiginos pentru a avea de unde se prăbuși. Au influențat astfel de evoluții mediul specific cercetării doctorale?
IVPM: Da. Din acele motive acum plagiatul capătă aceleașți conotații exagerate precum negrul lui Colțescu. Dacă înainte plagiatul era o temă hazlie, acum orice compilare cu citare de sursă capătă ridicola catalogare de text plagiat.
II: Înainte de 1989 nici nu se concepea să plagiezi, căci erau foarte puțini cei ce susțineau teze de doctorat. la un moment dat plagiatul deveniste sport național. Ce rol a avut acel software antiplagiat?
IVPM: Detectoarele antiplagiat au fost un pas inainte. Totusi, să nu cădem ăm extreme: legile, referințele bibliografice, termenii consacrați, protocoalele de lucru nu pot fi rescrise altfel decât apar în literature. Adesea aceste pasaje pot fi voluminoase, iar procentul aparent plagiat poate fi mare. Să nu cădem in capcana și judecata softului. Softul detectează, însă de gândit noi trebuie să gândim în locul softului.
II: În calitatea ta de conducător de doctorat cum asiguri, verifici și garantezi originalitatea soluțiilor pe care le includ doctoranzii tăi în tezele lor?
IVPM: Prin analiză complexă, citire, scanare antiplagiat, dialog/interviu, solicitarea părerii unor colegi pentru aspecte care mă depășesc etc.
II: Cum vezi perfecționarea învățământului liceal?
IVPM: Nu mă simt în stare să comentez învățământul liceal. E bine ca fiecare să se pronunțe pe sfera unde are competență. Probabil că dacă m-aș reîntoarece la învățământul liceal, dupa vreo 2 ani, aș putea să sugerez îmbunătățiri. Momentan mă depășește.
II: Cum vezi perfecționarea învățământului de la licență?
IVPM: Prin evoluția cadrului didactic și prin practicizarea disciplinelor în timp. Disciplinele trebuie să devină tot mai atractive, mai interesante și mai adaptate la realitatea din teren sau natură.
II: Cum vezi perfecționarea învățământului din stagiile de masterat?
IVPM: Cred că este aceeași problem ca și în cazul studiilor de licență.
II: Cum vezi perfecționarea doctoratului?
IVPM: Aici cred, e o părere personală, că transformarea recentă a stagiului doctoral într-o altă școală trage înapoi focusarea cercetătorului de la domeniul de interes. De multe ori parcurge o serie de materii doar de dragul obținerii creditelor și rotunjirii normelor unor profesori. În timpul respectiv ar putea să se dezvolte strict pe subiectul tezei. Meditațiile pot avea loc prin dialog, prin sfătuirea cu anumiti experți în statistică, metodologie experimentală sau alte probleme de interes imediat, utile studiului doctoral.
II: Mulți leagă ambiția de a avea un doctorat de sporul de la salariu din sistemul bugetar sau de echivalarea cu gradul didactic unu. Așa să fie?
IVPM: Uneori da, însă pentru unii este un orgoliu personal, oarecum justificat, dacă finalizează doctoratul prin meritele firești.
II: Cum ți se pare clasa noastră politică?
IVPM: Nu doresc să mă pronunț prin nominalizări sau referiri concrete la partide. Pot să spun că suntem în mare impas sau criză politică și că pare să apară primele scântei de schimbare. Eu sper să fie așa cum simt și să nu mă înșel. Politica trebuie să fie ca relația cu soția: sa stai cu ea că o iubești, să emane încredere și durabilitate. Minciuna are picioare scurte și lumea începe să o taxeze.
II: Cum ți se par persoanele publice care se poticnesc la vorbirea într-o limbă străină?
IVPM: Mi se pare că aceste persoane au ajuns acolo prea devreme. Toate la vremea lor, sau daca ești incapabil, mai bine niciodată. Ocupă-te cu altceva, activitate care să te facă demn.
II: Există meseria de politician?
IVPM: Se pare că da.
II: Există o corelație între a fi specialist, a avea o meserie adevărată și a fi politician?
IVPM: Nu cred. Succesul ca profesionist nu îți garantează succesul în toate celelalte domenii, sau nu chiar în toate. Schwarzenegger a fost sportiv, politician și om de afaceri de success și totuși, viața de familie a fost o mare minciună. O minciună mare cât o viață de om. Cel puțin, asta ne-a livrat presa despre viața sa.
II: Când specialistul devine vedetă?
IVPM: Atunci când rămâi în memoria celor din jurul tău.
II: Ce efecte are asupra specialistului încadrarea în categoria persoanelor publice cu notorietate?
IVPM: De multe ori notorietatea nu îți mai permite să fii tu însuți, iar dacă persiști în a fi tu însuți opinia publică te taxează, uneori justificat, alteori nejustificat. Notorietatea se platește, pentru că calitatea de formator de opinie te oblige la o decență exagerată.
II: Ce înseamnă acum să fi fondatorul unei școli într-un domeniu de cercetare?
IVPM: Nu înseamnă mare lucru pentru palmaresul propriu, însă înseamnă mult pentru cei care o valorifică. Eu sunt fondator de domeniu într-o școală doctorală și nu am așteptări să fiu recompensat prin pieptănare. Recompensa mea este însuși faptul că am onoarea să formez specialiști acolo.
II: Ai foști studenți cu care colaborezi?
IVPM: Din păcate, nu. Conduc doctoratul la Oradea, iar funcția de bază o am la Cluj. Deci, am pierdut resursa umană formată, datorită distanței.
II: Înainte scriitorii se văitau că nu au unde săși publice opera și toată lumea aștepta după 1989 literatura de sertar, care nu a apărut că nu a existat. În cercetare cum a fost?
IVPM: În cercetare toată lumea își valorifică la timp rezultatele. Altfel expiră.
II: Acum sunt create condiții pentru a publica în reviste mari. Lumea exersează această posibilitate?
IVPM: Da, și sunt forțați să o facă, după potențialul creativ al fiecăruia.
II: Există posibilitatea de a merge la conferințe. Este fructificată această oportunitate?
IVPM: Deja există o gamă prea largă de conferințe. Cee ace lipsește este conferința de nișă, unde ideile și preocupările participanților se intersectează puternic. Acesta este viitorul.
II: În mediul online există grupuri de interes unde se dezbat probleme de strictă specialitate. Cum vezi aceste grupuri ca modalitate de comunicare între specialiști?
IVPM: Excelentă!
II: Pandemia a schimbat multe. Pe tine cum te-a afectat?
IVPM: Pe mine personal nu. Dar o vom resimti cu totii la toate nivelele, curand.
II: Cum vezi mediul academic după atât de mult e-Learning:
IVPM: Artificial, ridicol.
II: dar cercetarea, căci chestia cu echipele virtuale are totuși unele limitări, nu?
IVPM: Firește, cercetarea nu se poate realiza online.
II: Cum te vezi peste 5 ani?
IVPM: Sper să mă văd atât de liber încât să pot allege activitățile prioritare. Doresc sa dezvolt latura didactică, mai mult decât palmaresul personal.
II: dar peste 10 ani?
IVPM: Peste zece ani îmi doresc să fiu destul de sănătos încât să valorific toată munca de peste ani, atât în plan personal cât și în cadrul echipei mele sau familiei mele. Va fi vremea când îmi voi permite să fac lucruri puține, foarte utile, foarte bine sau foarte bune.
Îi mulțumesc profesorului Ioan Valentin PETRESCU-MAG pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor mele și am credința că cititorii acestui material vor avea o imagine mult mai clară legată de construirea unei scări valorice corecte nu numai în mediul academic, lucru care trebuie să se reflecte în toate deciziile care se iau. Istoria noastră s-a bazat întotdeauna pe mari personalități care au avut contribuții majore în domeniile lor de activitate, fiind cele care au creat școli, care au dezvoltat generații și generații de specialiști respectați, ale căror soluții au făcut dovada puterii creatoare a poporului nostru.
(30 noiembrie 2020)
No comments:
Post a Comment