Se știe că doar la primul mandat prezidentul are posibilitatea de a-și încorda mușchii. La al doilea mandat practica arată că intervine neascultarea, căci nu mai există și un al treilea mandat. Cei care erau slugile credincioase în primul mandat încep să-și arate independența și să se manifeste ca atare, căutând să-l identifice pe noul învingător pentru a îcepe să-l curteze, pentru a-și conserva sau consolida pozițiile.
Ion ILIESCU la al doilea mandat era foarte detașat, dar a fost lăsat în pace, căci cei din anturajul său făceau ceea ce dorea prezidentul pe lângă celel ce le conveneau lor în principal. Emil CONSTANTINESCU nici nu s-a mai gândit la un al doilea mandat, căci năzbâtiile ce s-au întâmplat pe mandatul său nu-i mai permiteau să continue.
Traian BĂSESCU este modelul a ceea ce i se întâmplă unui prezident în al doilea mandat în general și în a treia parte a celui de-al doilea mandat. Să nu uităm de umilințele la care a fost supus chiar de sistemul pe care el însuși la creat cu intrarea în pușcărie a frățiorului său, cu târârea prin tribunale a fiicei celei mari dar și altele.
Dacă mă gândesc la un pic de geometrie, voi considera cercuri concentrice. Prezidentul este în centru. Cu cât mai depărtate sunt de centru, cu atât gradele de rudenie sunt mai slabe. După mintea mea, primul cerc concentric este cel al copiilor și soției. Al doilea cerc concentric include frații, surorile și părinții prezidentului. Următorul cerc concentric, ceva mai depărtat de centru, dar nu foarte mult, include nepoții din partea frașilor și surorilor prezidentului. Și tot așa se continuă cu cercurile concentrice.
În cazul prezidentului Traian BĂSESCU au fost atacate cercurile concentrice cele mai apropiate de centru, ceea ce arată o strategie de atac extrem de violentă a unor componente ale sistemului represiv al statului.
Nu cred că vreodată Traian BĂSESCU, cu experiența sa politică atât de vastă și-a pus problema că lucrurile vor evolua în direcția cea mai nepotrivită familiei sale. Am văzut exact acest comportament în mediul academic. Rectorul unei universități la al doilea mandat și decanul unei facultăți la al doilea mandat nu mai sunt ascultați, toată lumea motivând că oricum nu vor mai avea un al treilea mandat, căci și în UDSA doar președintele Franklin Delano ROOSEVELT, a avut al treilea mandat și acest lucru s-a întâmplat că erau vremuri de război. Toată lumea caută să-l identifice pe noul rector, respectiv, pe noul decan, pentru a veni cu închinări adecvate, anticipate și efective, pentru a le fi bine în viitorul ceva mai îndepărtat. Am văzut la o universitate un rector neinformatician, ceva mai dur, cu soție cadru didactic, bun, zic eu din cele ce am văzut pe la conferințele de informatică. După ce s-a intrat în ultimul an de mandat doamnei nu i s-a scos post de profesor universitar deși îndeplinea condițiile, cu toate consecințele nasoale. Toată lumea știa de unde vine conspirația și cum Marte era în conjuncție cu Jupiter, după zodiacul mayaș mizeriile au continuat.
În toate cazurile la nivelurile mici unde există limitarea la două mandate apar ciudățenii, inclusiv forțarea de a nu avea un birou și un scaun unde să se așeze fostul număr unu, datorită modului defectuos în care a derulat primul mandat și o bucățică din al doilea, căci restul s-a văzut pe față că lucrurile merg din rău în mai rău ca înțelegere, execuție, ascultare și colaborare. Se zice că mulți parafrazează Winston CHURCHILL spunând mai pe scurt că nasoliile din al doilea mandat unde nu mai există și altele după, reprezintă începutul sfârșitului.
(13 decembrie 2020)
No comments:
Post a Comment