Spiritul legionar

Se știe că regimul comunist i-a prigonit pe legionari. Mii și mii de legionari și-au lăsat tinerețea dar și oasele la canal sau la stuf, dar și în închisorile comuniste, iar numai în 1964 când Gheorghe GHEORGHIU-Dej a semnat decretul de amnistie a deținuților politici s-a terminat și calvarul lor. Nu mă apuc eu acum să analizez ceea ce au făcut legionarii, dar numai faptul că l-au asasinat pe Nicolae IORGA au trebuit și încă mai trebuie să dea socoteală în fața istoriei.

Altceva doream să punctez. Ziceam că regimul comunist i-a prigonit pe legionari și pedepsea drastic pe oricine ar fi încercat să propage idei și materiale de natură legionară. Numai purtarea de cămăși brune în spații publice îi ducea pe politruci cu gândul la legionarism și nu pregetau în a-i apostrofa pe cei care cumpărau astfel de haine, deși se vindeau în magazinele comerțului socialist, produse de fabrici de confecții socialiste, folosind mână de lucru formată din muncitori dintre care unii cu siguranță erau membri ai pcr. În contextul interzicerii totale a legionarismului, la cutremurul din 1977 când am mers alături de echipe de tineri să ajutăm pe cei sinistrați, undeva la un bloc în Piața Cosmonauților la un apartament un cetățean avea din ce mai recuperase din biblioteca sa imensă, teancuri de reviste și cărți legionare, dar și un portret mare cu geamul spart, dar cu o ramă superbă, al lui Corneliu ZELEA CODREANU, Căpitanul, cum îi ziceau legionarii lui. Trecuseră 32 de ani de la venirea pe tancuri a comuniștilor și de la prigoniorea legionarilor și totuși erau oameni care măstrau în suflete sentimente pentru mișcarea legionară. Dovadă că spiritul legionar nu a murit este faptul că după 22 Decembrie 1989 au apărut afișe și chiar ziare legionare. S-au publicat și cărți ale unor căpetenii ale mișcării.

Pe youtube se găsesc multe materiale despre legionari, iar Internetul este plin de texte și de intervenții ale unor persoane care nu sunt deloc niște bătrâni decrepiți, care trăiesc în trecut, ci din contră sunt tineri care văd prin aderarea la această mișcare modul lor de a atinge niște idealuri în care ei cred și pe care partidele mai vechi sau mai noi nu-i mulțumesc câtuși de puțin. Să nu se uite că mulți dintre deținuții politici legionari nu erau niște ființe brute, ci erau intelectuali de toate categoriile, proprietari de moșii și de fabrici, căci în teorie legionarismul enumera principii cu care reușise să fie atractiv. În practică însă, setul de rebeliuni, pogromurile și execuțiile de la Jilava și nu numai au evidențiat că diferența dintre teorie și practica violentă cu crime,  este mare, ca de la cer la pământ și ceea ce a urmat le-a fost total defavorabil.

Mitralierea unor colectivități strânse cu forța pe stadion este una dintre ideile vehiculate prin anii '90, care i-a făcut pe mulți să cadă pe gânduri și pe alții să treacă fiorii groazei, că vremuri crezute apuse revin. Să nu uităm călegionarii își scoteau morții din groapă, îi plimbau în procesiuni, iar peste ani tot niște morți au fost desgropați și mutați pentru a se șterge urme ale unei istorii nefericite, dar repetitive în felul ei.

(27 noiembrie 2020)