Spiritul comunist

 Comunismul s-a dorit a fi o societate a oamenilor ce muncesc, în care toți sunt egali și trăiesc fericiți. Realitatea a fost cu totul alta. Au apărut ilegaliștii cu privilegiile lor. Lipsa de eficiență caracterizată prin productivitate scăzută nu a permis creșterea nivelului de trai. Nici birocrația nu a fost controlată și a devenit excesivă.

Puterea comunistă nu a dus la egalitatea cetățenilor și nici la stimularea muncii, căci legea conform căreia fiecare contribuia după posibilități, dar beneficia după nevoi, a generat o discrepanță ridicol de mare între posibilități care scădeau permanent și nevoi care creșteau necontenit.

Spiritul comunist a fost caracterizat prin:

- neacceptarea realității,

- prezentarea în roz a realității,

- puterea imensă a muncitorimii,

- egalitarismul deșănțat,

- conștiința revoluționară,

- ura față de capitalism,

- formarea omului nou,

- lupta continuă cu credința.

Ceea ce este rău, se leagă de faptul că au trecut 70 de ani de comunism și nimic din ceea ce și-a propus acesta nimic nu s-a realizat, lupta comuniștilor fiind dusă în zadar, ceea ce-mi arată că cei 70 de ani au fost irosiți aiurea. Dacă măcar se făcea ceva aș fi zis că după 70 de ani am rămas cu ceva, oricât de mic, dar nu în uzine, nu în blocuri, nu în tractoare stă societatea, ci în oameni, iar în cei 70 de ani omul a rămas pe loc, chiar dacă a mers la școală, chiar dacă a citit cărți, căci omul se dezvoltă doar dacă este liber și comunismul nu i-a oferit libertate, ci i-a împuiat capul cu dogme care mai de care mai mincinoase.

(25 noiembrie 2020)