Tragedia de la Piatra Neamț unde au pierit 10 oameni la Spitalul Județean a acoperit toate emisiunile de știri ale canalelor Tv din Ro. În acest context, nu s-a zis niciun cuvânt despre demonstrația anticeaușistă a muncitorilor de la Brașov din toamna lui 1987.
În acele vremuri aveam un ARO 244D și era duminică 15 noiembrie 1987. Îmi propusesem să-i fac o vizită cu tot clanul unui foarte bun prieten, actualmente profesor la Universitatea Transilvania. Erau pregătite toate aspectele. Când să merg la mașină am avut surpriza că cineva încercase să-mi fure mașina. Numai că mașina nu a pornit, filtrul de motorină fiind îmbâcsit. Așa nu am ajuns eu la Brașov atunci căci la intrarea în Brașov sunt sigur că trebuia să dau explicații, securitatea ceaușistă fiind subtilă, cuprinzătoare și mai ales dură.
Aveam studenți cuare îmi povesteau ce pătimiseră părinții și rudele lor care participaseră la revoltă. Mulți au pierit în temnițele securității, lții au fost deportați, iar alții au murit în paturile lor cu organele interne sfărâmate de săculeții de nisip cu care fuseseră bătuți.
Nici nu mă miră că despre eroii din 15 noiembrie 1987 nu s-a zis o vorbă, căci suntem un popor care nu avem pic de recunoștință față de cei ce s-au jertfit sau au luptat pentru mai binele nostru. Știm doar să ne lăudăm unii pe alții și să spunem orice despre orice, dar nicio vorbă despre trecutul nostru măreț, care ne-ar arăta cât de mici și de nimic suntem.
(15 noiembrie 2020)
No comments:
Post a Comment