Îmi place la nebunie să-i văd pe politicienii dâmbovițeni cum vorbesc despre banii europeni spunând câți bani vor veni în spațiul nostru cel mioritic. Ei nu spun niciodată:
- câți bani românești pleacă anual spre Bruxelles în mod sigur,
- de câți bani avem noi dreptul,
- pentru câți bani am depus proiecte,
- câți bani au fost decontați de Bruxelles efectiv.
România a contribuit în anul 2019 la fondul UE cu 2004,08 miliarde euro. Au fost bani siguri. dacă în anii anteriori au fost depuse, aprobate, încheiate și s-au făcut plățile pentru proiecte din banii UE în valoare de fix 2004,08 miliarde de euro vom conchide că vorba băieților ălora Lavoisier-Lomonosov, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci totul se transformă, căci așa zice legea conservării materiei. Adică în raport cu UE am fost Tandea pe Mandea, adicătelea am fost chit. Numai banii ce depășesc 2004,08 miliarde de euro figurează ca bani atrași de la UE, căci acei bani sunt alții decât cei dați de statul român. Nu trebuie să considerăm că am făcut mare brânză că ne-am recuperat banii dați la fondul UE, căci ei trebuiau văzuți ca o investiție, iar profitul vine după ce s-a recuperat investiția.
Văd politicienii că se laudă cu stadii intermediare. Se laudă cât de mulți bani vor veni de la UE. Se laudă că au fost depuse proiecte cu valori foarte mari, fără să fi fost depășit momentul aprobării. Se laudă cu valoarea proiectelor în derulare, dar care nu au fost decontate după auditul final. Se știe că în industrie este valabil indicatorul Volumul Producției Marfă Vîndută și Încasată, căci el definește corect ciclul bani-marfă-bani, lucru pe care politicienii noștri nu l-au translatat și la proiectele finanțate din banii UE.
(14 noiembrie 2020)
No comments:
Post a Comment