Centralismul excesiv

Nicolae CEAUȘESCU, în cuvântările lui, multe, dese și foarte lungi, atingea și problema centralismului excesiv, dar niciodată nu și-a dorit în mod real descentralizarea, căci la începuturile lui încercase ceva și eșuase.

Nicolae CEAUȘESCU, țăranul din el, a crezută că fiecare director de întreprindere, asemeni țăranului de Scornicești care dacă avea un leu știa ce să facă cu el, dacă va avea bani va ști ce să facă cu ei spre binele întreprinderii. Așa că a descentralizat, dând câte un milion de lei fiecărei întreprinderi. În mod normal, directorii trebuiau:

- să cumpere utiliaje performante,

- să instruiască muncitorii,

- să crească productivitatea,

- să facă produse mai complexe.

În realitate, directorii cu milionul dați de Nicolae CEAUȘESCU:

- și-au mobilat birourile,

- au cumpărat covoare,

- au construit palate administrative,

- și-au făcut busturi,

- au achiziționat opere de artă,

- s-au premiat singuri.

A fost învățătură de minte pentru Nicolae CEAUȘESCU și a evitat să-i mai lase pe oameni să aibă idei năstrușnice și a centralizat investițiile și multe alte chestii, căci nimeni nu mai avea dreptul să facă vreo mișcare fără a avea aprobare de la centru. Acesta devenise un centralism excesiv, incomod pentru mulți și frână pentru mersul accelerat al proceselor, căci în acele vremuri nu exista e-mail, nu exista skype, ci telex, fax mai târziu, iar copiatoarele erau un lux.

Descentralizarea are efecte nocive dacă legislația nu responsabilizează pe cei ce primesc drepturi și lasă totul să pluească în aer, cum că sar înțelege de la sine.  A face lucrurile cu jumătate de măsură este mai rău decât nu le-ai face deloc. Acum cu pandemia s-a văzut cum descentralizarea a dus la situații nepermise, căci pe plan local, prin descentralizare s-a înțeles doar accesul la cașcaval, fără asumarea de responsabilități. A aștepta ca rata de infectare să depășească 10 la mie fără a lua măsuri ferme este deja dovada că a lipsit responsabilizarea funcțiilor locale. Nu înseamnă că este nevoie de centralizare, ci este nevoie de a pune acolo în plan local oameni competenți care să-și asume responsabilitățile din fișa postului și care să nu facă pipi în pantaloni sau în absorbant când este de luat o decizie.

Centralismul excesiv este nociv că la centru nu se cunoasc detaliile și este posibil ca deciziile să aibă efecte perverse, să facă mai mult rău decât bine, căci fiecare județ are specificul său, iar la centru se lucrează doar cu indicatori agregați.

(18 noiembrie 2020)