Cine spune că alegerile de dinainte de război erau lipsite de vilență, minte, mănâncă ce nu trebuie și vrea să manipuleze în cel mai ordinar mod. Atunci, ca și acum, la vot:
- se fura,
- se mințea,
- se mituia,
- se cânta,
- se blestema.
Erau cântece precum:
Cine n-o vota la cruce,
Paștele să nu-l apuce!
sau:
Cine-o vota secera,
Să cază cu burta-n ea!
sau:
Brătianu, lua-l-ar dracu,
Că el a scumpit bumbacu.
După venirea comuniștilor, să nu creadă cineva că alegerile au fost cinstite. Nu au fost cinstite pentru că:
- se admitea doar un candidat,
- numărarea voturilor o făcea securitatea,
- nu se numărau voturile cu înjurături.
Omul își schimbă părul, dar năravul, ba. Năravurile de la alegeri nu s-au schimbat și ceea ce s-a văzut de-a lungul timpului cu votul la 11 secunde de la Paris, cu mânărelile din sacii de la sectorul 1, arată că proverbul: nu pleacă niciun câine de la măcelărie, se adeverește și ceea ce este în spațiul mioritic se desfășoară pretutindeni, chiar și în așa-zisele democrații consolidate. Există în fiecare țară o altă scară la care se fraudează alegerile, căci și interesele sunt altele. dacă accesul la cașcaval este restricționat și aleșii chiar sunt slugile alegătorilor, este de la sine înțeles că interesul pentru fraudare este scăzut. Dacă însă banul public și corupția sunt mână-n mână, fraudarea alegerilor este la ea acasă. Altfef nu se explică zvonurile din piață că un post de parlamentar este un milion de euro. Înseamnă că cel ce investește un milion de euro, vorbind de o țară bananieră, investitorul trebuie musai să câștige un profit net de 4 milioane de euro cel puțin. Altfel nu se justifică efortul și riscul, desigur.
(04 noiembrie 2020)https://ionivan1947.blogspot.com/2020/11/anul-2020-pentru-culturisti.html
No comments:
Post a Comment