Imperfecțiunea indicatorilor statistici

 Orice manual de statistică pe prima pagină spune că indicatorii statistici:

- sunt convenții,

- devin instrumente

- nu sunt perfecți,

- se interpretează,

- folosesc sau nu.

Doi români și aici mă refer la academicianul Gheorghe PĂUN și la profesorul universitar Daniel PELE au demonstrat că nu există indicator perfect, adică să fie simultan senzitiv, necatastrofic și necompensatoriu. În acest context este clar că fiecare dintre noi dacă vrea, construiește mii și mii de indicatori, fără ca cineva să spună că nu are talent, nu trebuie s-o facă și mai ales să-l tragă de urechi că pierde timpul aiurea. Stă dovadă faptul că lumea în evoluția ei a schimbat indicatorii mai ceva ca pe șosete și indicatori la care ne uitam ca la sfintele moaște, aacum nu mai au nicio valoare.

Ca să fie cât de cât de luat în seamă, un indicator trebuie să fie adimensional, adică fiind de forma I = A/B, atât A cât și B să fie exprimați în aceeași unitate de măsură.

Mi se pare vulgar, pornografic și epic faptul că ieri 13 octombrie ISP și GSC au dat două cifre, știind că pentru numărul de infectați există o procedură de înregistrare, adică pentru A, ceea ce impune ca procedura să fie aceeași și pentru constituirea lui B. 

Ezitările metafizice manifestate ieri arată că nu existăproceduri clare și o chestie nasoală rău de tot că lipsește ordinea din bazele de date privind cetățenii, căci a nu ști acum în anul 2020 care este populația Ro bob numărat este deja de neînțeles, căci se știe în orice clipă câți s-au născut, câți au murit, câți au plecat, câți sunt și cu siguranță că dacă s-ar înregistra la cetățeni toate datele esențiale, inclusiv numărul de la pantofi, 2 Tb ar fi arhisuficienți pentru a avea totul stocat și pentru a da orice indicator la o interogare, eroarea fiind la un moment dat ZERO, dacă există validări exact cum apar la admiterile naționale.

(14 octombrie 2020)