Am asistat undeva prin anii '90 la o situație de-a dreptul penibilă în universitățile mioritice, prin evitarea populării departamentelor cu tineri valoroși. Știu că Nicolae CEAUȘESCU și tanti Lenuța lui, au avut o politică bizară de promovare pe posturi de profesor și conferențiar, dorind din răsputeri să refacă piramida funcțiilor, pe care comuniștii din anii '60 o răsturnaseră cu direct făcuții profesori pe puncte, din rândul muncitorimii tinere, revoluționare, ambițioase și mai ales neprofesioniste.
De câțiva ani încoace, același management tâmpit se manifestă în departamente, motivându-se că nu sunt ore pentru a fi organizate concursuri și să fie aduși tineri valoroși.
Legea învățământului impune condiții de-a dreptul bizare, căci se cere asistentului universitar să aibă titlul de doctor, deși eu știu dintre cei ce azi sunt profesori universitari cu vechime că peste 95% când au venit în învățământ nu aveau titlul de doctor. dar oamenii uită și aplică altora reguli pe care la b=vremea lor, ei nu le-ar fi îndeplinit în vecii-vecilor.
Să nu uităm că Emil BOC pe vremea când era premier a dat o chestie care interzicea venirea în învățământ chiar a lectorilor și asistenților, căci nu mai exista posibilitatea de a organiza concursuri, posturile fiind blocate. Nicolae CEAUȘESCU nu a blocat niciopdată intrarea asistenților prin concurs.
Acum vidul acesta de generații căci nu sunt încurajați tinerii să vină asistenți în departamente este datorat și lăcomioei bătrânilor care țin ore ca disperații sub diferite forme pentru a-și rotunji veniturile în lipsa contractelor și proiectelor de cercetare, căci plata cu ora este sigură. Acum există profesori de peste 60 de ani. Există profesori în jur de 50 de ani. Există profesori în jur de 40 de ani. Lipsesc profesorii care să umple intervalele căci nu s-au organizat concursuri din cauza unor viziuni înguste, apocaliptice, păguboase și iraționale, iar tinerii au fost descurajați să-și dorească să devină cadre universitare că salariile sunt mici, că e nasol în învățământ, deși din învățământ se pleacă ori cu picioarele înainte, ori cu cătușe, niciodată prin transfer sau demisie.
În vremea când eu am fost șef de catedră acest boloboc păgubos s-a spart și au venit tineri deosebiți de valoroși, doar prin calitățile lor și nu prin apartenența la grupuri și grupuscule predefinite, tineri care au evoluat excepțional și care duc făclia informaticii economice mai departe cu demnitate.
(17 iulie 2020)
No comments:
Post a Comment