În vremea copilăriei mele era o cântăreață de muzică ușoară cu numele Mara IANOLI care avea un cântec, de fapt o povestioară. Era vorba de o orchestră în care rând pe rând, fiecare instrument s-a trezit că este extraordinar de important și fiecare a luat-o pe drumul său, iar ceea ce a rezultat numai muzică nu mai era.
Într-o orchestră nu există vedetă.
Într-o orchestră nu există solist.
Într-o orchestră nu există toată lumea e egală.
Într-o orchestră nu există disciplina e fundamentală.
Într-o orchestră nu există ordinea o stabilește altcineva.
Într-o orchestră nu există instrumentiții formează o echipă.
Într-o orchestră nu există fiecare are locul și rolul său.
Într-o orchestră nu există colaborarea este esențială.
Într-o orchestră nu există cooperarea e necesară.
Într-o orchestră nu există coordonarea este la un centru unic.
Dacă lucruile ar fi altfel să ne amintim de trompeții din Marșul triumfal al operei Aida de Giuseppe VERDI, care dacă ar lipsi totul ar fi o varză de o monotonie respingătoare, neinteresantă și alarmantă. În opera Trubadurul al aceluiași Giuseppe VERDI la Corul țiganilor se aud bătăile într-o nicovală, ceea ce dă cu loare întregii muzici. Fără banala nicovală totul ar fi pustiu, liniar și stupid.
Am dat cele două exemple doar pentru a veni în sprijinul celor arătate ceva mai sus, că toate instrumentele sunt esențiale într-o orchestră cu condiția ca fiecare instrumentist să execute totul exact cum este făcută orchestrația bucății muzicale de către un specialist.
O orchestră este foarte bună dacă și numai dacă:
- este formată din instrumentiși foarte buni,
- are un dirijor exigent și ascultat,
- execută totul după indicații tehnice,
- exersează cu asiduitate mergând spre perfecțiune,
- capătă rezistență în a duce un concert de 3-4 ore,
- dispune de un repertoriu bogat și diversificat,
- se adaptează la interpreții pe care-i acompaniază.
Pe același principiu funcționează și un. departament din universitate, căci departamentul:
- este format numai din cadre didactice valoroase,
- include cadre didactice într-o structură bine definită,
- are ca obiectiv implementarea planului de învățământ,
- acordă aceeași importanță tuturor disciplinelor,
- urmărește nivelul de calitate ridicat al activităților,
- funcționează ca un angrenaj perfect,
- nu are loc de disfuncționalități și improvizații.
Într-un departament toți membrii săi sunt personalități bine definite cu nivel de performană foarte ridicat ceea ce dă garanția că prin colaborare, coordonare și cooperare, întregul angrenaj va funcționa perfect, asemenea unui ceas elvețian, cum se spune.
Asemeni instrumentiștilor dintr-o rchestră membrii unui departament dintr-o universitate trebuie să execute o partitură, fiecare având rolul său bine definit. Nu se exclude creativitatea, cum nici într-o orchestră nu se exclude creativitatea dirijorului sau a instrumentiștilor. În niciun caz nu va fi vorba de a ieși din partitura derulării proceselor didactice, exact cum nu se iese din partitură într-un concert. Se vorbește despre improvizații în muzica de jazz, dar trebuie știut că improvizația nu este la îndemâna oricui, ci numai niște maeștrii genialli au capacitatea de a improviza, obținând muzică de calitate și nu doar nițte sunete. Așa stau lucrurile și în departament, căci a improviza acolo înseamnă riscuri enorme legate de cursurile și seminariile care se derulează în fața unor studenți care nu sunt spectatori, ci au un rol activ în înțelegerea noțiunilor predate și a problemelor practice.
Așa cum într-o orcgestră nu există vedete, nu există soliști, nu există dive, tot așa într-un departament nu există vedete, nu există soliști și nu există nici dive, ci profesioniști care-și cunosc meseria și și-o exercită conform cewrințelor definite prin actele normative dn universitate, asigurând calitate, coerență, exigență și generând aprecieri și atractivitatea tinerilor către meseriile care se învață acolo.
Între orchestra simfonică și un departament din universitate nu există deosebiri esențiale de:
- temperament,
- management,
- atitudine,
- acțiune,
- implicare,
- disciplină,
- ordine,
- stabilitate,
- armonie,
- atmosferă,
- creativitate.
Așa cum o orchestră este caloroasă prin aprecierile publicului, tot așa și un departament este valoros prin aprecierile studenților și ale absolvenților. Și în cazul orchestrei și în cazul departamentului prestigiul se câștigă prin muncă grea, prin perseverență și prin exigență și în niciun caz prin activități în afara concertului, respectiv ale sălii de curs sau de seminar. Ce se află în spatele unui concert sau a unui curs sau seminar, câtă muncă, multitudinea de căutări, sunt lucruri pe care spectatorul, studentul și absolvenții doar le intuiesc, nu trebuie să le vadă puse în vitrină.
(17 iunie 2020)
No comments:
Post a Comment