Managementul de carieră definit de profesorul Cornel OLARIU

În vremurile de demult profesorul Cornel OLARIU, cel specializat în contabilitatea costurilor, l-a primit cu brațele deschise pe tânărul VB absolvent strălucitor de ASE și i-a spus că întreaga evoluție a sa depinde numai și numai de el și de nimeni altcineva. dacă face cutare și cutare, devine lector. dacă face cutare și cutare devine conferențiar. Dacă face cutare și cutare, devine profesor universitar. Așa arată un management de carieră adevărat nu cum procedează niște adunați în gloată și care se închipuie manageri și care:

- blochează tineretul în evoluție,

- invocă cerneala neuscată de pe promovarea precedentă,

- vorbesc despre graba nejustificată, deși ei era și mai grăbiți,

- dictează când și cum să promoveze cei ce îndeplinesc criteriile,

- pun tălpi în numele unor principii supreme, dar inexistente.

A invoca lipsa resurselor de promovare, adică a posturilor undeva unde peste 40% sunt posturi vacante este echivalentul lipsei rațiunii elementare și a jocului de-a ignoranța subtilă. De fapt este dorința de a ține oamenii sub papuc, pentru că oamenii cu cât sunt mai terorizați, cu atât sunt mai ușor de stpăpânit un timp, până când sare capacul oalei sub presiune. 

Am cunoscut așa-ziși manageri care credeau că au capaciltatea de a face ca soarele să nu răsară a doua zi sau care credeau că dispun de resursa prin care pământul rămâne în loc o oră, cât să le ajungă să retrăiască anumite clipe pe care ei le considerau memorabile, dar care în realitate erau doar niște porcării de doi bani. Ei:

- ridicau din umeri,

- aruncau priviri către cer,

- invocau forțe majore,

- dispăreau subtil,

atunci când trebuiau să justifice dacă o persoană bătea pasul pe loc, deși totul se datora lipsei capacității lor manageriale de a gestiona evoluția carierei celui care își arăta nedumerirea. Acum mai mult ca oricând acest management dezastros este specific nenumăratelor structuri din organizații mărețe, sublime și anchilozate, ceea ce dă nuanța forte a involuției acestora, căci fără viziune și speranță există stagnare, disperare, frustrări, dezinteres, tensiuni și dezintegrare.

(27 iunie 2020)