Tot ceea ce scriu aici este rezultatul unor observații ale mele efectuate de-a lungul anilor, căci am avut ocazia să fiu implicat direct în problemă și să iau decizii în consecință.
Prima greșeală constă în necunoașterea subalternilor de către directorii de departamente și decani, ceea ce duce la crearea unor decalaje nepermise între aspirațiile subalternilor și ofertele de promovare ale acestora, ceea ce duce în cel mai bun caz la blazarea celor nepromovați sau la plecarea acestora pur și simplu în industrie unde salariile sunt cu mult mai mari, șansele de promovare sunt altele, iar consumul nervos nu este nici pe departe cel impus de activitățile de predare și de seminarizare.
A doua greșeală constă în generarea unor ipoteze false fie legate de viitorul unor discipline, fie de numărul de studenți, cu implicații directe în excluderea scoaterii de posturi pentru concursuri prin care tinerii să vină cu forțe proaspete în catedre, ceea ce duce la îmbătrânirea colectivelor sau la crearea de discontinuități între generații, care se vor concretiza prin depopularea departamentelor prin ieșirea la pensie a unor grupuri masive de profesori.
A treia greșeală care se face este legată de numărul exagerat de mare al activităților didactice, cursuri și mai ales seminarii, atribuite unui cadru didactic, în plata cu ora, ceea ce dă senzația că nu sunt resurse pentru a fi create posturi de asistenți, care să fie scoase la concurs. Legea 1 a educației din 2011 avea restricții legate de numărul seminariilor și cursurilor în plata cu ora, restricții care au fost eliminate încet-încet, ajungându-se acum la situații de-a dreptul aberante, în care profesorul predă, ține și toate seminariile, neavând asistenți deloc.
A patra greșeală făcută de directorii de departamente, dar și de către alții constă în absența unei strategii pe termen lung care să vizeze managementul carierelor celor aflați în activitate, astfel încât evoluția fiecăruia să depindă 100% de el însuși, excluzând limitările absurde legate de fonduri sau de dinamica disciplinelor, știut fiind faptul că planurile de învățămând sunt pe cicluri cu mult mai lungi decât un semestru, ceea ce permite planificare pe termen mediu și lung a carierelor.
A cincea greșeală și cea mai gravă este legată de transformarea departamentului într-un fel de moșie pe care șeful se crede că leagă și dezleagă toate ițele, transformându-și colegii într-un fel de slugi, mai ales când acesta devine veșnic, ocupând nenumărate legislaturi și se înconjoară de servili, turnători, intriganți și profitori. Abordarea discreționară, lipsită de criterii valorice a problemelor de promovare are efecte dintre cele mai nefericite, căci îi îndepărtează pe toți cei care muncesc cu adevărat, publică, desfășoară activitate de cercetare și care se văd în acest fel pe o scară rulantă care coboară, iar ei doresc să urce.
A șasea greșeală este generată de dispariția unor discipline dominate de o persoană, în urma plecării acesteia, situație în care nu există un colectiv, nu există un curs tipărit și nu este creată o școală, datorită tolerării activității cu iz de monopol, în care orice tentativă de a se face ceva la acea disciplină a fost privită ca atac nepermis la o moșie a cuiva, asemeni unui viol științific.
Toate acestea se datorează faptului că toți cei puși să conducă destinele departamentului nu au urmat un curs de management al resurselor umane, care să le dea posibilitatea ca parnind de la o situație dată să construiască un plan multianual privind evoluția carierelor, asigurând în acest fel parcursuri optime, nerestricționate artificial și ireversibil sau crearea de decalaje prin neaplicarea de criterii valorice în mod transparent și prin funcționarea impulsurilor oculte.
(03 iunie 2020)
No comments:
Post a Comment