Cine crede că schimbarea unei puteri este însoțită de lucruri bune pentru popor, va avea cea mai cruntă dezamăgire. După definția clasică a partidului, orice partid este înființat să ia la un moment dat puerea. Cestiile cu doctrina, cu principiile, cu programele, cu meritocrația sau alte stupizenii pe aceeași temă, sunt dooar praf în ochi pentru fraieri, adică o categorie inferioară proștilor.
Noi avem o vorbă:
Place-ai nosti, vin ai noștri,
Noi rămânem tot ca proștii.
Dacă lucrurile ar sta altfel, ar curge numai lapte și piere pe străzile orașelor românești, iar săracii nu ar mai fi săracci, iar bătrânii nu ar mai fi bătrâni.
Schimbarea unei puteri se face doar ca flămânzii din opoziție să-i dea la oparte de pe scaunele plătite gras pe cei care le-au ocupat și atât. Opoziția este parte din popor. Nu sunt selectați acolo numai cei speciali, cei care au idealuri nobile și care și-ar da viața pentru popor, pentru obiective care se referă la bunăstarea generală, la prosperitate și la fericire.
După cum s-a văzut din noiembrie încoace, noua putere a făcut lucruri mărețe dintre care amintesc:
- dat jos secretaris de stat și puși cet de-ai lor, căci sunt îmbibați de meritocrație,
- înlocuire prefecți, cu oamenii lor, căci sunt înzestrați cu calități excepționale,
- schimbări de persoane în funcții deconducere cu oameni ai puterii, deșteptți din născare.
Se spunea ceva mai de demult că până și postul de portar se negociază la partid, căci dacă poporul are 5% genii, tot % genii se regasesc în orice partid. Dacă poporul are în structura lui 40% analfabeți funcționali și în partid se găsesc tot 40% analfabeți fncționali. Rezultă cu claritate maximă, căci schimbarea unei puteri cu alta atrage schimbarea unor mediocri cu alți mediocri, a unor superficiali cu alți supergiciali, a unor bețivi cu alți bețivi, a unor hoți cu alți hoți. Numai că prin schimbările realizate nu mai ocupa funcții amantele lor, ci amantele noastre, nu mai ajung la cașcaval curvele lor, ci curvele noastre, nu mai stau la masa pliă cu bucate hoții lor, ci hoții noștri. Se știe cu claritate că oamenii deosebiți, oamenii de cultură autentici scriu cărți fundamentale, fac cercetări, descoperă lucruri de maximă importanță, construiesc mașini, clădiri, fac educație de top, nu stau să-și piardă timpul cu gloata celor fără căpătâi, aciuați în partide, care așteaptă momentu oportun să se așeze pe un loc călduț. Vreau să fiu contrazis. Din 1.000 de indivizi din politică bântuiți de microbul obținerii de titluri academice, s-a văzut că 999 sunt:
- plagiatori,
- agramați,
- impostori,
- ariviști.
În acest context, rămâne valabilă teza conform căreia schimbarea unei puteri se face doar pentru a înlocui niște leșinați cu alți leșinați, căci adevărații specialiști o duc bine în orice regim, căci performanța nu ține seamă de carnetul de partid, ci de nevoile sociale, nevoi independente de un regim sau de altul.
(11 ianuarie 2020)
No comments:
Post a Comment