Am fost contemporan cu Ion DOLANESCU

Eram in America atunci cand urmarind pe Antena3 am vazut ca Ion DOLANESCU a murit. Am intrat si pe alte televiziuni si chiar am vazut inmormantarea acestuia cu serviciul funerar de la Atheneul Roman. Drept vorbind, mie Ion DOLANESCU mi-a placut, dar nu iesit din comun, din mai multe motive si le enumer:
- purta camasi exagerat de inflorate,
- avea un repertoriu cu cantece facute, nu culese,
- avea o privire, asa de sus in spectacole,
- cant prea des despre despartirea de Maria in concerte,
- se lasa greu la bis, desi lumea cadea in spagat dupa el.
Mi s-a parut interesant cum dupa multi ani, fiul lui Ionut a reusit sa-l convinga sa treaca peste marele hop si sa accepte, chestie si de marketing, sa cante la Cerbul de Aur de la Brasov intr-un spectacol cu Maria CIOBANU. Am mai vazut reconcilieri din acestea si mi se par interesante pana la un punct, caci timpul vindeca tot felul de rani chiar daca lasa cicatrice.
Pe Internet sunt multe cantece cantate de Ion DOLANESCU, unele mai bune, altele mai slabute, dar oricum, cine vrea sa vada interpretul trebuie sa le asculte pe toate, caci vocea conteaza pentru analiza si mai putin textele, care uneori sunt facile, fara metafora si prefabricate, necizelate asa cum sunt cantecele din folclorul autentic.
Ma deranjeaza ca fiii lui se balacaresc in public, fara sa pastreze un pic de decenta si apar arnd pe arnd si se acuza, desi sunt sigur ca taticul lor n-ar fi crezut ca o asemenea abordare a lor este si reala, desi este total nepotrivita. In loc sa faca din casa aia un sanctuar si in loc sa dea drept de folosire libera a materialelor lasate de Ion DOLANESCU, copiii lui se judeca si nici nu-l lasa de batranul DOLANESCU sa se odihneasca dupa atat zbucium si suferinta.


(05 ianuarie 2020)