Sondaje mioritice

Există teoria sondajelor, care este o teorie matematică.

Există metodologii foarte bine puse la punct legate de sondaje.

Există proceduri verificate care trebuie doar urmate cu strictețe.

Nu există explicații rezonabile la marile variații ale rezultatelor pe care le dau casele de sondare. Teoria este bine pusă la punct, practica, de asemenea. Trebuie doar folosită cu decență și onestitate, lucru discutabil dacă vedem care sunt realitățile. Teoria are formulă pentru stabilirea dimensiunii eșantionului, în funcție de marja de eroare. Teoria vorbește despre reprezentativitate. Este numai obligația casei de sondare a opiniei publice să instruiască operatorii care să aplice mecanismele de selecție a respondenților și să consemneze cu obiectivitate ceea ce respondenții spun.

Se pare că undeva se rupe filmul, numai că sondajele:

- costă mult,

- necesită efort,

- au încărcătură,

căci de multe ori se spune și ceea ce vrea să audă cel ce a plătit, caz în care nici teoria și nici cerințele bunelor practici nu mai au nicio valabilitate. Mergând pe principiul minte-mă frumos să mă bucur, evident, umflarea unor procente echivalează cu exact ceea ce spun vrăjitoarele, căci de știință exactă nu mai este vorba.
Nimeni nu spune ca mai multe sondaje făcute pentru același obiectiv să fie trase la indigo. Ele diferă în funcție de intervalul de timp când au fost culese datele, în funcție de marja de eroare acceptată și în funcție de calitatea celor care realizează culegerea de date. Micile variații aduse de acești factori, în mod normal ar trebui să dea mici variații ale valorilor pentru procente, cum ar fi și normal. În realitate, nu se întâmplă așa ceva, dacă intervin elemente oculte după efectuarea calculelor riguroase folosind metodele științifice, astfel încât există rezultatele corecte și rezultatele perturbate, adică mincinoase, fardate și manipulatoare.

(12 noiembrie 2019)