Salile de culturism de pe vremuri

Cine nu a apucat sa vada cum arata o sala de culturism pe vremuri, ar fi bine sa inchida ochii si sa-si imagineze ceva parca desprins din filmele triste, cu iz de Ev Mediu, caci acele sali erau:

- reci,

- primitive,

- sarace,

- austere,

- largi,

- inalte,

- vii,

prin cei care le ) frecventau, de regula tineri cu multa ambi'ie, dornici sa se autodepaseasca. Echipamentele din salile de demult nu erau nici pe departe:

- divers,

- silentiopase,

- adaptabile,

- accesibile,

- sigure,

asa cum sunt cele din salile de antrenaqmente din ziua de azi.

Multe dintre sali erau amenajate pe la subsoluri de cladiri, de catre oameni inimosi, dornici de performanta intr-un sport neagreat de regimul comunist, doar pentru ca avea origini occidentale, adica americane si comunistii nu-i iubeau pe imperialisti.

Sa vorbim un pic despre gantere.

Ganterele erau in acele vremuri constructii rigide, construite doar pe cateva categorii de greutati si abia se vedeau cig=frele in kg stantate pe ele. De multe ori forma ganterelor nu se potrivea cu dorinta sportivului de a lucra confortabil, tijele fiind cam lungi, iar la capete erau sfere si nu discuri. Exista si un rastel pe care erau dispuse ganterele, dar numai exigenta celui care cdonducea sala facea ca aceste gantere sa nu fie amestecate. Cand numarul perechilor de gantere era foarte mic, sportivii trebuiau sa stea cu ochii atintiti spre cei ce lucrau ca sa vada cand termina si sa intre in posesia unei perechi.

Halterele erau si mai restrictive, caci numarul lor era si mai mic. Cat priveste varietatea de discuri, deja era marea problema.  ceea ce vedem azi cu bancuta, cu suport de sprijin reglabil, deja atunci era doaqr ceva desprins fie din filme, fie din reviste. bancutele erau detul de rigide si de tari, iar posibilitatea de a regla era foarte mult limitata, caci nu era vorba nici de a cumpara din import ca azi, ci doar de a produc e, undeva, candva, din proprie initiativa, asem,eni oricarei economii autarhice.

Spalierele care acum sunt destul de rare in salile de culturism, erau des intalnite, caci toate salile de sport din scoli le aveau. Erau folosite intens, caci literatura de specialitate le enumera frecvent in derularea programelor specifice antrenamentelor de calitate.

Improvizatiile erau numeroase, caci imaginatia antrenorilor dar sia sportivilor aducea elemente inedite, care la un moment dat faceau diferenta in pregatirea culturistilor, caci exista o arta in a pune in miscare categorii de muschi prin noi exercitii, despre care alte cluburi nu aveau cunostinta. Bancile, scaunele, curelele, extensoarele, barele fixe, formau acel arsenal care punea in miscare imaginatia culturistilor, iar rezultatele nu intarzaiau sa apara.

Trebuie sa privim cu nostalgie acele vremuri si sa ne intrebam de ce nu sunt rezultatele de azi proportionale cu stadiul de dotare al salilor de culturism, caci un Nicu GIURGI, dar si un Gheorghe HUMA sau Mircea SIBICEANU si Florin UCEANU in astfel de sali s-au pregatit de au devenit mari campioni, adevarate legende ale culturismului romanesc. Probabil, unii dintre culturistii de odinioara mai au fotografii de la antrenamentele de atunci, pe care daca le vor face publice, multi se vor intreba cum au fost posibile in acele conditii rudimentare rezultate asa de bune, dar trebuie luate in calcul ambitia, efortul simai ales dorinta de a fi cei mai buni, ca singurele motoare ale performantelor din acele vremuri in care culturismul era legat de federatia de haltere

(28 noiembrie 2019