Viktor BOKOV dixit

Un tip numit Viktor BOKOV a previzionat ca fiind sigur cutremurul ce ne va zgấlțâi,serios pentru 13 septembrie 2020.

Se stie ca  ceea ce nu se previzioneaza in niciun fel sunt cutremurele. Omenirea nu a ajuns la performanta de a face preziuni asa cum face pentru vreme si pentru cutremure.

Mai vine cate un nene asa cum este si acest nene Viktor BOKOV care s-a trezit si el vorbind. Am mai auzit si pe altii, care aveau priviri tulburi si pe care i-am catalogast ca fiind demni de a se trata la glumeti, care tot asa au vorbit de cutremure tot prin septembrie, dar cu ani in urma, cutremure care nu s-au produs, dar care au panicat lumea.

Crewd ca ar fi normal ca toata lumea sa-si indreptre atentia pe pregatirea populatiei in caz de cutremur si mai ales pe consolidarea cladirilor cu risc seismic ridicat.

(30 noiembrie 2019)

Nu PSD a gresit, ci Orlando

Daca Orlando TEODOROVICI nu flutura chestia cu impozitatea pensiilor speciale si nazi PSD era la putere. Oricine face pasul necugetat de a se lega de pensiile speciale, va avea soarta PSD-ului caci nu oricine are pensii speciale, ca de aceea sunt speciale, caci se acorda oamenilor speciali. Oamenii speciali au puteri nebanuite, ca de4 aceea sunt speciali.

Exista o singura cale, simpla de altfel de a face ordine in sistemul de pensii, folosind un indicator de tipul I=A/B si unde trebuie jonglat cu A sau cu B, dar pentru asta trebuie creier, nu baliga.

Este in managementul politic o regula simpla, la mintea cocosului, prin care se stabileste ca niciun drept castigat nu trebuie diminuat. Trebuie lucrat la drepturile celorlalti pentru a le creste astfel incat diferentele sa se atenueze. Cine nu face asa ceva, va avea soarta PSD-ului, caci una este sa impozitezi cu 10% om pensie de sub 2.000 de lei la niste oameni oarecare si cu totul altfel satau lucrurile cu o reducere la 10% a unor pensii de  oameni speciali, unde acel 10% reprezinta 2.000 de lei. Luat un leu de la un milionar in euro si veti vedea cat plange dupa el. Luati un leu de la un salariat cu 1.500 lei salariu si veti vedea ca il va considera pomana data pentru mortii sai si va merge mai departe.

Va veni vremea cand pernsiile speciale nu vor depasi 5.000 lei, caci cei ce vor bate cu pumnul in masa in niciun caz nu vor fi politicienii damboviteni care nu sunt in stare de lucruri marete, precum a face autostrazi, ci doar se tanguie pe colo si pe colo, caci Inaltele Porti s-au plictisit deja de ei si le rade in nas cu superioritate.
Concluzie: ORLANDO este numele unei strazi pe linia 300 intre Piata Victoriei si Piata Romana.

(30 noiembrie 2019)

Nu mai aven nici ciuma rosie....

Pana mai ieri aveam catre cine arata cu degetul. Acum ca ciuma rosie nu mai exista pe prima scena a politicii mioritice, spatiul a ramas gol. 

Ciuma rosie a marit salariile profesorilor, primii care au iesit in Piata Victoriei s-o conteste au fost profesorii.

Ciuma rosie a marit salariile in administratia publica, au iesit functionarii tare nemuntumiti s-o conteste cu elan proletar.

Am auzit pe unii care considerau natural ca ciuma rosie sa le mareasca salariile, fara sa se gandeasca la cine a facut marirea, caci ei considerau ca li se cuvin acele mariri.

Desi eram pe crestere economica, acele mariri de salarii erau in gura opozitiei:

- nesanatoase,

- esuate,

- fortate,

- pomeni,

- nenecesare,

- ionflationiste,

- antieconomice,

- prostesti,

dar nimeni nu le-a refuzat, ci le-a acceptat infruptandu-se din efectele lor, caci se adresau in egala masura si demnitarilor ;i celor care erau doar bugetari de lux, ca sa zic asa.

Acum trebuie privit cu obiectivitate si trebuie repusa economia pe baze economice, nu hazlii cum a facut ciuma rosie, drept care:

- sa se armonizeze salariile la prodctivitatea de la noi, adica sa scada de 3 ori,

- sa se armonizeze pensiile cu sustenabilitatea economiei secatuite, adiva sa ajunga la 20%,

- sa se introduca ciorba populara ca modalitate prin care poporul se va solidariza,

- sa nu se mai importe gaze si temperatura in case sa fie ca inainte de 1989.

Numai dupa ce totul va fi reasezat pe baze rea-economice, nu dupa fantasmele unor politicieni agramati, tot pe baze economice sa inceapa:

- sa creasca productivitatea,

- sa creasca dupa aceea productia,

- apoi sa creasca salariile, fara a genera inflatie,

- in final sa creasca pensiile.

Cam in 50 de ani de aici inainte vom atinge nivelul Germaniei de azi si ne vom apropia de Bulgaria care are deja o economie in proportie de 60% sanatoasa, nu ca economia noastra care este numai 10% sanatoasa prin cresterile absurde de salarii, pensii si tot felul de alte venituri, mai ales nebazate pe munca.

Oricine procedeaza altfel va determina o interventie brutala a UE in economie, exacty asa cum s-a intamplat cu Grecia acum cativa ani. Se pare ca PNL este partidul de sacrificiu pentru acest mare pas, desi il asteapta doua randuri de alegeri si-i va fi foarte greu sa reziste tentatiei de a ramane la putere, amanand adevaratele masuri, pe care marele economist Florin CATU doar le-a enuntat in vremea cand era in opozitie si toti l-au catalogat ca fiind un glumet.

(30 noiembrie 2019)

Parlamentele lumii

Este interesant de vazut cam cati parlamentari au tarile lumii la un milion. de locuitori, pentru a analiza cum stam noi in spatiul nostru cel mioritic.

R. P. Chineza la o populatie de .1386 milioane de locuitori are 2980 parlamentari, adica 2,15 parlamenari la un milion de locuitori.

Federatia Rusa la o populatie de 144 milioane de locuitori are 616 parlamentari., adica 4,27 parlamenari la un milion de locuitori

India la o populatie de .1339 milioane de locuitori are 250 parlamentari, adica 0,18 parlamenari la un milion de locuitori .

Germania la o populatie de 82 milioane de locuitori are 709 parlamentari adica 8,64 parlamenari la un milion de locuitori.

Franta  la o populatie de 67 milioane de locuitori are 925 parlamentari adica 13,8 parlamenari la un milion de locuitori.

Italia  la o populatie de 60 milioane de locuitori are 951 de parlamentari adica 15,85 parlamenari la un milion de locuitori.

Spania  la o populatie de 46 milioane de locuitori  are 616 parlamentari adica 13,3 parlamenari la un milion de locuitori.

Mexic  la o populatie de 129 milioane de locuitori are 500 parlamentari adica 3,87 parlamenari la un milion de locuitori.

Poland la o populatie de 38 milioane de locuitori are 560 parlamentari adica 14,7 parlamenari la un milion de locuitori.

Ramania  la o populatie de 19 milioane de locuitori 465 parlamentari adica 24,4 parlamenari la un milion de locuitori.

Ungaria la o populatie de 10 milioane de locuitori 199 parlamentari adica 19,9 parlamenari la un milion de locuitori

Bulgaria la o populatie de 7 milioane  de locuitori are 240 parlamentari adica 34,2 parlamenari la un milion de locuitori.

Canada  la o populatie de 37 milioane  de locuitori are 443 parlamentari 11,9 parlamenari la un milion de locuitori

USA  la o populatie de 326 milioane de locuitori are 535 parlamentari adica 1,64 parlamenari la un milion de locuitori.

Anglia la o populatie de 66 milioane de locuitori 1443 parlamentari adica 21,86 parlamenari la un milion de locuitori. Egiptul la o populatie de 97 de milioane de locuitori, are 597 parlamentari, adica 6,15 parlamenari la un milion de locuitori.

Concluzii: 

- ideea referendumului din 2009 referitor la reducerea numarului de parlamentari nu a fost rea, dar a avut caracter manipulatoriu pentru un al doilea mandat al prezidentului de atunci,

- desi suntem suficienti de saraci, stam cu coada pe sus, cheltuind banii fara rost, din moment ce legile date de cei 465 de parlamentari damboviteni n=sunt mediocre, incomplete si ambigue,

- construim elemente asa de alambicate incat de dam cu stangul in dreptu si nu facem acele miscari esentiale pentru a deveni mai buni, asa cum ar fi alegerile anticipate.

Daca am avea 300 parlamentari, la ce populatie avem, ar reveni 15,7 parlamentari la un milion de locuitori, ceea ce ne-ar face si pe noi mai asezati printre natiunile lumii, caci in niciun caz 465 parlamentari nu aduc acel spor de calitate asteptat la cat de putina gramar=tica stiu acestia.

(29 noiembrie 2019)

Dezbaterile democratilor americani

Democratii americani, aliniati ca niste scolari in fata clasei, se prezinta la dezbateri si raspund la intrebari, fiecare cautand sa atraga voturi, sa se apropie de a obtine investitura Partidului Democrat pentru alegerile din 2020 la postul de presedinte al USA.

S-au aliniat la start in octombrie urmatorii:

Joe BAIDEN

Peter BUTTIGIEG

Bernard SANDERS

Elizabeth WARREN

Kamala HARRIS

Cory BOOKER

Tulsi GABBARD

Amy KLOBUCHAR

Andrew YANG

Tom STEYER

Joaquin CASTRO

Robert O'ROURKE.

Si-au pus intrebari fara se se crute cumva, caci de intrebari, dar mai ales de raspunsuri depinde calificarea in rundele urmatoare. Se fac ierarhizari foarte precise dupa fiecare dezbatere, iar invingatorii si pierzatorii din dezbatere sunt cunoscuti, lucru care atarna greu in desemnarea celui care se va intalni cu reprezentantul republicanilor in lupta electorala.

Se masoara minutele in care a vorbit fiecare dintre candidatii care au intrat in lupta. daca Elizabeth WARREN a vorbit 23,1 minute, fiind prima, Tom STEYER este clasat ultimul cu doar 7,2 minute vorbite pe durata celor trei ore. Fostul vicepresedinte Joe BAIDEN s-a clasat al doilea cu 16,6 minute vorbite. Postul de televiziune care a difuzat dezbaterea a oferit acel prilej de care noi nu am avut parte, ca toti cei care sunt aspirantii la fotoliul de la Casa Alba, sa arate de ce sunt in stare, ca poporul sa voteze in cunostinta de cauza, adica folosindu-si creierul.
Acolo este ca in sport. Fie ca esti campion, fie ca esti debutant, te aliniezi la start cu aceleasi conditii de participare, neexistand niciun pole position ca la raliuri de formula 1. Pe Dambovita guverneaza alte principii, unii fiind mai egali dacat altii, ceea ce da masura dispretului, arogantei si micimii cu care sunt abordate problemele, cetateanul votant, fiind doar o abexa oarecare.

(28 noiembrie 2019)

Robert Francis "Beto" O'Rourke 

Peter Paul Montgomery Buttigieg 

Bernard Sanders 

Elizabeth Ann Warren

Kamala Devi Harris 

Cory Anthony Booker

Tulsi Gabbard 

Joaquin Castro 

Amy Klobuchar:

Andrew Yang

Salile de culturism de pe vremuri

Cine nu a apucat sa vada cum arata o sala de culturism pe vremuri, ar fi bine sa inchida ochii si sa-si imagineze ceva parca desprins din filmele triste, cu iz de Ev Mediu, caci acele sali erau:

- reci,

- primitive,

- sarace,

- austere,

- largi,

- inalte,

- vii,

prin cei care le ) frecventau, de regula tineri cu multa ambi'ie, dornici sa se autodepaseasca. Echipamentele din salile de demult nu erau nici pe departe:

- divers,

- silentiopase,

- adaptabile,

- accesibile,

- sigure,

asa cum sunt cele din salile de antrenaqmente din ziua de azi.

Multe dintre sali erau amenajate pe la subsoluri de cladiri, de catre oameni inimosi, dornici de performanta intr-un sport neagreat de regimul comunist, doar pentru ca avea origini occidentale, adica americane si comunistii nu-i iubeau pe imperialisti.

Sa vorbim un pic despre gantere.

Ganterele erau in acele vremuri constructii rigide, construite doar pe cateva categorii de greutati si abia se vedeau cig=frele in kg stantate pe ele. De multe ori forma ganterelor nu se potrivea cu dorinta sportivului de a lucra confortabil, tijele fiind cam lungi, iar la capete erau sfere si nu discuri. Exista si un rastel pe care erau dispuse ganterele, dar numai exigenta celui care cdonducea sala facea ca aceste gantere sa nu fie amestecate. Cand numarul perechilor de gantere era foarte mic, sportivii trebuiau sa stea cu ochii atintiti spre cei ce lucrau ca sa vada cand termina si sa intre in posesia unei perechi.

Halterele erau si mai restrictive, caci numarul lor era si mai mic. Cat priveste varietatea de discuri, deja era marea problema.  ceea ce vedem azi cu bancuta, cu suport de sprijin reglabil, deja atunci era doaqr ceva desprins fie din filme, fie din reviste. bancutele erau detul de rigide si de tari, iar posibilitatea de a regla era foarte mult limitata, caci nu era vorba nici de a cumpara din import ca azi, ci doar de a produc e, undeva, candva, din proprie initiativa, asem,eni oricarei economii autarhice.

Spalierele care acum sunt destul de rare in salile de culturism, erau des intalnite, caci toate salile de sport din scoli le aveau. Erau folosite intens, caci literatura de specialitate le enumera frecvent in derularea programelor specifice antrenamentelor de calitate.

Improvizatiile erau numeroase, caci imaginatia antrenorilor dar sia sportivilor aducea elemente inedite, care la un moment dat faceau diferenta in pregatirea culturistilor, caci exista o arta in a pune in miscare categorii de muschi prin noi exercitii, despre care alte cluburi nu aveau cunostinta. Bancile, scaunele, curelele, extensoarele, barele fixe, formau acel arsenal care punea in miscare imaginatia culturistilor, iar rezultatele nu intarzaiau sa apara.

Trebuie sa privim cu nostalgie acele vremuri si sa ne intrebam de ce nu sunt rezultatele de azi proportionale cu stadiul de dotare al salilor de culturism, caci un Nicu GIURGI, dar si un Gheorghe HUMA sau Mircea SIBICEANU si Florin UCEANU in astfel de sali s-au pregatit de au devenit mari campioni, adevarate legende ale culturismului romanesc. Probabil, unii dintre culturistii de odinioara mai au fotografii de la antrenamentele de atunci, pe care daca le vor face publice, multi se vor intreba cum au fost posibile in acele conditii rudimentare rezultate asa de bune, dar trebuie luate in calcul ambitia, efortul simai ales dorinta de a fi cei mai buni, ca singurele motoare ale performantelor din acele vremuri in care culturismul era legat de federatia de haltere

(28 noiembrie 2019

Un calcul gresit

PSD si-a facut calculele pentru a sta la putere doua cicluri electorale, prin etapizarea maririi salariilor in 207, in 2019, in 2020 si in 2021. N-a fost sa fie.

Ca toate calculele sa fi fost corecte trebuiaU:

- facute investitii majore,

- modificata legea achizitiilor publice,

- stopate abuzurile din justitie,

- incuratati cei ce muncesc,

- dezvoltat pe bune mediul privat,

- limitarea nemuncii,

- stimularea muncii corecte.

Lucrul cu jumatatile de masura i-a dus pe PSD-isti la pierzaqnie, caci au crezut ca dupa decembrie 2016 chiar au dreptul sa faca orice. Au facut, dar au facut prostii. Chestia cu trei guverne, a fost o mare prostie. Chestia cu FIREA a fost o si mai mare prostie, caci s-a creat senzatia ca femeia chiar are calitati de a urni muntii din loc dar nu este lasata.

Este o vorba: fosta-i lele, cat ai fost...

Dar nasicul vede pasarica finei o data, la botez, a doua oara, nu. Oricum, am mai zis ca politicienii de la noi nu au notiuni elementare de management polotoc si cu fiecare zi se vede asta, nu cu pula si nici cu ochiul liber, ci de la un kilometru.

(28 noiembrie 2019)

Rău e cu rău, dar mai rău e fără rău

Stiu de la o ruda apropiata acceso proverb. I se potrivea de minune, caci pera rau isi barfise barbatul, a carui lipsa o simtea dupa ce acesta plecase in lumea celor drepti.

Acum PSD-ul a plecat de la putere. Deficitul de 3% din PIB a devenit o amintire. Dezechilibrele macroeconomice vor zburda durdulii si nimeni nu se va sinchisi de consecintele dramatice pe care le vor genera. Raul absolut nu mai este, dar un alt rau trebuie inventat caci noi ca poor nu avem alta preocupare in afara aceleia de a gasi tinta spre care sa aratam cu degetul, ca fiind cauza tuturor relelor noastre.

Nu va trece multas timp si ne vom Gandhi la proverbul acesta ca rau e cu rau, dar mai rau e fara rau. Daca in 2016 aplicarea prin vot a avut identificarea salvatorului, asa cum stau lucrurile cu disolutia PSD, am mari temeri ca in 2020 sau in 2021 va mai apare acel deus in machina pe pozitie de salvator.

Oricum, nori negri se anunta pe cer, caci in loc sa arate cat sunt ei de buni, ne toaca la cap cat de rai au fost predecesorii. Este exact ca in casual meseriasului nepriceput cheat sa faca o lucrare, care mai initia de a arata cat de bun e el, critica pe cel care a lucrat cu ceva timp in urma pentru a face sau pentru a remedia.

Tare as area sa vad diplomele si folie matricole pe Internet ale celor care ahi se dau rotunzi. Eu am o teorie: un elev de cinci, serie o compunere de cinci, ia o decizie de cinci, merge pe strada de cinci, arunca o piatra de cinci, saruta de cinci si treaba aia tot de cinci o face. Tot asa este si cu elevul de sase sau de sapte sau de opt sau de noua, dar nu si cu cel  de zece care de multe ori se comporta ca unul de patru.

Rau e cu rau, dar mai rau e fara rau

Știu de la o rudă apropiată acest proverb. I se potrivea de minune, căci pera rău își bârfise bărbatul, a cărui lipsa o simțea după ce acesta plecase în lumea celor drepți.

Acum PSD-ul a plecat de la putere deficitul de 3% din PIB a devenit o amintire. Dezechilibrele macroeconomice vor zburda durdulii și nimeni nu se va sinchisi de consecințele dramatice pe care le vor genera. Răul absolut nu mai este, dar un alt rău trebuie inventat căci noi ca popor nu avem altă preocupare în afară aceleia de a găsi o țintă spre care să arătăm cu degetul, că fiind cauza tuturor relelor noastre.

Nu va trece mult  timp și ne vom gandi la proverbul acesta că rău e cu rău, dar mai rău e fără rău. Dacă în 2016 aplicarea prin vot a avut obiectiv identificarea salvatorului, așa cum stau lucrurile cu disoluția PSD, am mari temeri că în 2020 sau în 2021 va mai apare acel deus în machina pe poziție de salvator. Nici unificatorul stângii nu s-a inventat până acum.

Oricum, nori negri se anunță pe cer, căci în loc să arate cât sunt ei de buni, ne toacă la cap cât de răi au fost predecesorii. Este exact că în cazul meseriasului nepriceput chemat să facă o lucrare,  mai întâi se a laudă cât de bun e el, critică pe cel care a lucrat cu ceva timp în urmă pentru a face ceva de la zerosau pentru a remedia.

Tare aș area să văd diplomele și foile matricole pe Internet ale celor care azi se dau rotunzi. Eu am o teorie: un elev de cinci, serie o compunere de cinci, ia o decizie de cinci, merge pe stradă de cinci, aruncă o piatră de cinci, sărută de cinci și treaba aia tot de cinci o face. Tot așa este și cu elevul de șase sau de șapte sau de opt sau de nouă, dar nu și cu cel  de zece care de multe ori se comportă că unul de patru.

(28 noiembrie 2019)

Avortonul a grait

Avortonul a luat iar in deradere pe bugetari, desi el insusi este un bugetar. Spune gurita lui ca bugetarii castiga dublu decat in privat. O fi adevarat, dar decat sa gandeasca pozitiv cum sa se faca la privati sa creasca salariile, el zice ca trebuie reduse salariile la bugetari. Sa moara capra vecinului si o data cu ea, sa moara si vecinul, nu?

Mi se pare normal ca primele masuri ce trebuie luate sa fie:

- salariile demnitarilor sa dispara, devenind salarii de bugetari oarecare,

- cine foloseste masina sa-si plateasca benzina,

- calatoriile cu avionul doar la economic,

- diurna zilnica exact ca la price budgeter,

- chiriile sa fie cele din sistemul privat,

- nice facilitate la nimeni ca sa fim cu adevarat egali.

Sa vedem cum un ministru ar trai doar cu 4.000 lei, fara nimic in plus. Sa vedem noi cum parlamentarii s-ar descurca cu 3.500 lei, ca tot prea muta branza nu fac si trag mata de coada. Numai in acaste conditii consider ca abordarea este serioasa. Sa se ia exemplul presedintei Sloveniei si abia dupa aceea sa ma vorbim. Se spune ca mediul privat face si drege. Dar trebuie sa fie clar, ca mediul privat trebuie sa aiba conditii reale de dezvoltare, ceea ce aici nu prea exista si de aceea acolo se bate pasul pe loc si salariile sunt mici. Statul trebuie sa umble la ceea ce dezvolta motoarele sectorului privat, nu sa loverasca in bugetari. Asa cum stau lucrurile si peste 100 de ani sectorul privat tot dependent de buget va fi si nu va exista nimic care sa-l dezolte.

(27 noiembrie 2019)

Ban la ban trage si paduche la paduche

Un nefericit din BNR s-a Landsat in a zice ca este mai profitabil sa concediezi 60.000 de bugetari necat sa umbli la pensiile speciale.

La cat de Prost s-a lucre in BNR, as propane ca salariile de acolo:

- sa fie cel muet jumatate din salariul unui conferentiar universitar,

- pensile sa fie nu mai mari de 2.000 lei si sa nu creusa nesimtit de multiples,

- nice facilitate sa nu le mai fie acordata.

In aceste conditii sunt sigur ca nefericitul ar vedea ce inseamna sa fii bugetar, caci bugetar este si el la BNR, ca doar acolo pe strada Doamnei nu cresc rosii si porumb si nici tractoare nu se fabrica pentru a emite ei pretentia ca niu sunt bugetari. Si ei misca hartii ca orice contopist mai mult sau mai putin stupid. Si ei se fac ca fac ceva, dar nu se vede sa fi facut lucruri marete, din moment ce:

- nu am trecut la euro,

- nu train mai bine,

- batem pasul pe loc,

- nu avem soluto de dezvoltare,

- suntan de rascal Europei.

Ce ar fi daca s-ar produce o restructurare de personal in BNR si s-ar insjumatati personalia, caci sunt Sigur ca si acolo sunt unii care taie frunza la caini si nici nu stir pentru ce iau banii. Zicea o fauta blonda ca sunt locuri unde sunt angajati copii de barosani, amante de politicieni. Cred ca este momentul sa se devoaleze totul si sa se ridice cortina de pe acel musuroi de naparci din BNR.

(27 noiembrie 2019)

Unde nu-i cap, vai de picioare

Exista lucruri care se fac si mai ales lucruri care nu se fac. Un partid mare cum este PSD se conduce de oameni cu experienta, nu de amatori, copii sau imaturi asa cum s-a intamplat dupa Adrian NASTASE, caci experienta este esentiala in a lucra cu mase foarte largi si mai ales cu muncitorii.

Partidul a mers sub forta inertiei sub GEOANA, PONTA si a ajuns sa intre in degringolada sub DRAGNEA si DANCILA. Va urma un congres care nu va rezolva mai nimic, pentru ca nu este conturat niciun lider incontestabil, asa cum a fost Ion ILIESCU in anii '90. Cei de care am mai auzit noi pe la colturi au limite atat de mari incat este greu de presupus ca vor aduce acel suflu de innoire de care are atat de multa nevoie PSD-ul.

Remarc un lucru cu totul special si anume, ca dupa pierderea alegerilor, Viorica DANCILA a fost primul sef de partid care si-a dat demisia a treia zi de la aflarea rezultatelor. 

Ion ILIESCU n-a avut tarih sa demisioneze a doua zi de la pierderea alegerilor in 1996.

Adrian NASTASE n-a avut tarih sa demisioneze a doua zi de la pierderea alegerilor in 2004.

Mircea GEOANA n-a avut tarih sa demisioneze a doua zi de la pierderea alegerilor in 2009.

Victor PONTA n-a avut tarih sa demisioneze a doua zi de la pierderea alegerilor in 2014.

A trebuit sa apara o femeie, adica Viorica DANCILA sa serveasca tuturor o lectie de verticalitate. 

Nu ma apace eu sa fac o analiza a ceea ce s-a intamplat in PSD, dar un lucro este clar si asume, unde nu-i cap, vai de picioare.

Sa nu-mi sauna mie ca USL-ul a vost o constructie cu cap, din moment ce a fort transfer de notorietate 100% pentru un partid.

Sa nu-mi sauna mie cineva cele doua  schimbari de premieri de dupa 2016 au fost chiar solutii logice, destepte, gandite si mai ales eficiente, ci mai degraba niste improvizatii, made in Teleorman.

Chiar alierea cu  Calin POPESCU-TARICEANU nu a depasit stadiul  de transfer de notorietate, ceea ce explica balbaielile mastodontului numit PSD la solicitarile unui partid balama, aflat in disolutie.

Sunt sigur ca acum Victor PONTA va dori sa pozze in unificatorul stangii, lucru care nu-i va iesi, pentru ca a facut prea multe erori ca sa iasa din categoria epuizatilor politic. Cat priveste Gabriela FIREA, cu aspiratii politice foarte inalte, dar fara rezultate, alegerea sa in fruntea partidului n-ar duce decat la falimentarea acestuia, exact cum isi doreste presedintele Klaus IOHANNIS.

Iata este grec si nu este loc de dans. Cineva spunea ca pentri a se face un salt in economie trebuie ca sojajul sa depaseasca 20%. Pentru un partid ca PSD, saltul calitativ se va inregistra numai atunci cand cutitul le va ajunge la os tuturor veleitarilor si se vor da laoparte, lasand persoane adevarate PSD-iste ca se aseze sa recostruiasca partidul de la zero.

Cred ca in 2-4 ani PSD va fi un partid stralucitor care va matura dreapta pentru multi ani, caci asa cum s-a inceput, lucrurile nu vor merge deloc bine, nu pentru ca nu exista bune intentii, ci pentru ca nici in PNL meritocratia reala nu s-a dezvoltat. Cu persoane care declama chestia cu generalul, cu persdoane care vorbesc despre unsul lui Dumnezeu, cu persoane care vorbesc de 400.000 de disponibilizati sau cu persoane care spun ca oamenii se trezesc a doua zi morti, numai de meritocratie nu este vorba.

Un scriitor zicea ca timpul nu a mai avut rabdare. Asa o fi, dar recuperarea anilor PSD-isti considerati ca fiind ani pierduti presupune o anumita abordare, lipsita de fripturism, ezitari si mai ales lipsita de mediocritate. Voi fi fericit sa vad saltul calitativ, pe care l-am asteptat din 2007 de la intrarea in UE, salt care a intarzaiat si care are probabilitate spre zero sa se produca.

(26 noiembrie 2019)

Lipsuri in managementul succesului

Scriu acest articol doar pentru a arata ce inseamna lipsa unui management specific succesului, caci istoria PSD de dupa 6 decembrie 2016 trebuie sa fie lectie pentru toti cei care iau puterea, dupa care se cred vesnici la butoane, asemeni predecesorilor lor.

Cand nu aveau puterea, PSD-istii erau:

- uniti,

- umili,

- modesti,

- ascultatori,

- umani,

- buni,

- tacuti,

- intelegatori.

Dupa alegerile din 6 decembrie si mai ales dupa scorul ametitor, PSD-istii au crezut ca: 

- lumea este a lor, 

- promisiunile nu mai conteaza,

- votantii au fost niste fraieri,

- ei sunt buricul pamantului,

- daca vor, fac orice,

-puterea lor este vesnica.

Au inceput sa faca prostii, unele mai mici, altele mai mari si prostiile au devenit mai mari, tot mai mari, umflandu-se ca o gogoasa infuriata, pana a aceasta a explodat si la motiunea de cenzura din noiembrie au pierdut guvernarea.

Management succesului este o treaba grea, chiar foarte grea si cei implicati  trebuie:

- sa nu fie luati de val,

- sa nu uite ceea ce au promis,

- sa nu se imbete cu apa rece,

- sa respecte valorise autentice,

- sa impuna meritocratia,

- sa fie necrutatori cu abaterile de la program cu care au castigat,

- sa rate cat de buni sun ei si nu cat de rai sunt adversarii,

- sa nu se balacareasca in public,

- sa nu se divida in curente,

- sa nu faca lucrurile pe jumatate,

- sa nu temporisez niais in idem ca timpul le resolve pe toate,

- sa nu se mocirleasca impacand si capra si varza,

- sa construiasca, demonstrand ca sunt eficienti,

- sa evite conjugarla verbelor la viitor, ci sa arate concret ceea ce au facut,

- sa bifeze ceea ce au finalizat palpabil, nu stadii intermediare.

Cine are radar, va vedea ca PSD-istii au facut lucrurile pe dos. Mai mult s-au certat, mai mult au facut lucrurile din vorbe si nu din fapte, iar populatia s-a saturat de promisiuni desarte. Marirea de salarii nu a fost suficienta. Lumea a asteptat proiecte, a asteptat autostrazi, a asteptat spitalele regionale, a asteptat metroul Drumul Taberei, a asteptat centura Bucurestiului. Pierzandu-se in nimicuri, PSD-istii guvernanti n-au manageriat propriul succes, iar opozitia a speculat totul si rezultatul s-a vazut pe 26 mai 2019 dar si pe 24 noiembrie 2019.

(26 noiembrie 2019)

Barometrul numit diaspora

Se zice in targ ca diaspora a contribuit cu 10% la procentele lui Klaus IOHANNIS, ceea ce inseamna ca diaspora joaca un rol major in viata politica de la noi, ceea ce este perfect normal, din moment ce acei oameni nu de bine au plecat de aici.

Este superb faptul ca ponderea covarsitoare din cele 10% s-au dus la candidatul dreptei, adica la Klaus IOHANNIS, numai ca asteptarile diasporei sunt foarte mari, iar cel ce le va onora va primi in continuare cele 10%, dar in caz contrar se transforma in bumerang, adica se vor duce spre o alta directie, nu neaparat spre stanga, cum ar crede unii sau altii.

Eu stiu ce inseamna diaspora din moment ce doi copii am si amandoi sunt in pribegie. Daca patria mea ar fi fost generoasa cu ei, cu siguranta ar fi ramas aici, dar n-a fost sa fie, caci statul pe loc si ineficienta mioritica i-a facut si pe ei ca si pe ceilalti care formeaza cele partu milioane, sa-si ia bocceluta la spinare si sa mearga pe alte meleaguri spre o viata mai buna.

Painea printre straini nu este deloc dulce, iar ziua de munca se incheie greu, cu dureri in suflet si cu speranta ca va veni o zi cand si acasa va fi bine. 

Acum este guvern de dreapta, este presedinte de dreapta, toti facand parte din marea familie a PPE, iar asteptarile sunt mari. Sunt atat de mari incat se va pune sub lupa tot ce face guvernul, tot ce zic ministri si toate miscarile presedintelui. Se vor produce acumulari, iar populatia care a votat consolidarea, caci schimbarea s-a votat pe 26 mai 2019, este nerabdatoare sa vada rezultate si nu orice fel de rezultate, ci acele rezultate care sa arate ca tara nu mai este corupta, ca lumea munceste cinstit, ca business-ul este business pe bune.

Sa nu Hiram ca ceilidh's part milioane care sunt plecati au lasat aici parinti, copii, casa, catel si purcel si stiu exact cum se m=vor misca lucrurile in tara. Ei sunt barometrul real, caci de la distanta ei vad copacii distinct de padure, nu ca noi, care din cauza padurii, nu vedem copacii si-i taiem fara mila, crezand ca fara padure, in sfarsit se vor vedea copacii.

(24 noiembrie 2019)

Nevoia de dictatura

La intervale nu prea mari de timp, pe meleagurile noastre mioritice se simte nevoia de dictadura si de dictator care:

- sa restranga drepturile si libertatile oamenilor,

- sa interzica alte partide decat cel al dictatorului,

- sa dezvolte corul de laudatori si de profitori,

- sa exacerbeze cultul personalitatii,

- sa iste masuri arbitrare laude in numele dicatorului,

- sa creeze o realitate falsa pentru a masca esecurile,

- sa glasuiasca dans indicatii pretioase peste tot,

- sa joace rolul de tatuc orcrotitor al natiunii,

- sa astepte sa fie judecat si impuscat la momentul potrivit.

Sa nu uitam niciodata ca dictatorii romani au fost:

- alesi,

- aclamati,

- linsi,

- apreciati,

- laudati,

- adulati,

- aplaudati,

- aniversati,

- intronati,

de catre intelectuali, dar si de catre ceilalti, caci fiecare a cautat sa ia de la dictatura un oarece profit. Ceea ce trebuie remarcat se leaga de faptul ca fiecare dictatura a sfarsit cu un fas penibil, dar faptul ca cei vinovati de perpetuarea ei nu au patit nimic, desi la noi trasul in teapa, spanzuratoarea, arsul pe rug, ghilotinarea, torturile cele mai teribile au fost exersate cu mare placere si cu larga participare a unor gura-casca, dornici de spectacol. Despre reeducare sa nu mai vorbim, caci ea are acum forme mult mai rafinate in care manipularea se dovedeste cu mult mai eficienta, iar dictatorilor le plac:

- aplauzele fe=renetice,

- stadioanele pline,

- odele inchinate lor,

- comparative cele mai transite,

- baile de multime,

- omniprezenta in locuri regizate,

- predctibilitatea asigurata,

- lips surprizelor neplacute.

Viata surge lin si dupa 30 de ani de dezordine browniana se smite nevoia uni schimbari de atitudine, ceea ce va aduce acel suflu atat de drag noua, celor care am trait cei 25 de ani de CEAUSESCU cu epoca lui de aur, epoca dovedita a fi de tinichea.

(24 noiembrie 2019)

Ne-am inters de unde am plecat

Dupa 30 de ani de la Revolution din Decembrie 1989 ne-am intors de unde am plecat, adica la:

- cultul  personalitatii,

- dictatorul odios,

- lupta de clasa,

- laudatorii de serviciu,

- infierarea adversarului,

- agramatii bine pusi,

- festivismul conventional,

- formalismul  bolnavicios,

- personajul plin de sine,

- tristetea de pe chipuri,

- deznadejdea oamenilor,

- lipsa de orizont,

- armata lingailor,

- bancurile suculente.

Mai trebuie sa reapara:

- frigul in case,

- penuria de alimente,

- televiziunea de doua ore,

- minciunile din telejurnale,

- cenaclul din noaptea de Inviere,

- pionierii, UTC-istii,

- sedintele de partid,

- invatamaltul ideologic,

apoi totul este exact cum a fost, caci asa ne place noua sa traim, libertatea nefiindu-ne caracteristica esentiala. Despre pluripartidism nu mai spun nimic, pentru ca toate au programe trase la inigo, numai ca fiecare face cum zic Inaltele Porti. Am scris toate acestea gandindu-ma la ceea ce a zis Robert Sighiartău, incercand si el saracutul sa se remarce prin ceva, slobozind zicerea: ”Un om a cărui destin este scris de Dumnezeu, actualul și viitor președinte Iohannis”, presarata si cu doua greseli de gramatica specifice unor analfabeti nefunctionali, cum i-ar fi pe plac laudatului sa aprecieze.

Dela Dan Dutescu n-am mai auzit asemenea ciudatenie, caci alti lingai o taiau altcumva, mai pe finete, mai cu dibacie, nu asa cu clabuci.

(23 noiembrie 2019)

Engleza lui Ludovic ORBAN

Ludovic ORBAN este un bărbat tânăr. La Revoluție în 1989 avea 26 de ani, adică suficienti ca să - și dea seama că o limba străină trebuie știută la perfecție. N-a fost să fie. Zilele trecute s-a prezentat cu o engleză execrabilă, ceva mai rea decât a concetățenilor noștri aterizați la Londra pentru a sta cu mâna-ntinsă. Mi -am adus amine de străineza lui Crin ANTONESCU din vremurile când sălăsuia la Cotroceni că surogat al lui Traian BĂSESCU. Liberalii sunt de regulă considerați că fiind oameni fini, cu educație, care sunt cu un cap peste noi, vulgul. Numai că exemplele care ne defilează prin fața ochilor contrazic în totalitate cele afirmate anterior de unii și de alții, căci zicerile lui Raluca TURCAN, ale lui Crin ANTONESCU și acum ale lui Ludovic ORBAN ne arată că bugetari fiind la viața lor, sunt o apă și un pământ cu coi cei care nu avem nici sânge albastru, nici origini nobiliare, adică venim de la coada vacii. Am suficientă răbdare să aștept și alte ieșiri la rampă ale noului premier, care are și darul de a trinite spre eternitate porumbei lămuritori ai evenimentelor de la noi, căci 10 la 10 legat de comisari mă duce cu gândul că unii nu precupețesc niciun efori pentru a satisface cerințele celor ale căror slugi sunt.

(22 noiembrie 2019)

Ratangii de la TESLA

Am asistat la lansarea de către TESLA ,  a un ceva foarte modern la sub 40.000 USD. După ce s-a venit cu lumini, cu fum și a apărut arătarea , s-a început prezentarea virtuților legate de:
- rezistența la loviri cu corpora dure, să zicem un baros, a caroseriei,
- rezistența geamurilor cu o mostră de geam din metal transparent,
- capacitatea de a transporta persoane, viteza și autonomia.
După ce am rămas cu gura căscată la testul cu bila aruncată de la diferite înălțimi pe sticla din metal transparent, a venit un nene și a aruncat cu bilă în geamurile mașinii , care geamuri s-au făcut praf sub privirile derutate ale prezentatorului dar și ale mele, să zicem. Se întâmplă și la case mari , când nu se fac teste la coate componentele și se merge la sigur, deși procedurale arată că mimic nu merge și așa ca pe Dâmbovița . Impresia lasată a fost neplăcută , caci creedeam după ce am vizirat fabrica TESLA că totul este perfect acolo, că acolo se lucrează ca la carte și nimic nasol nu are cum să se întâmple , căci totul este sub control, mergând pas cu pas după proceduri, fiecare pas fiind bifat ca executat cu succes.

(22 noiembrie 2019)

Marea surpriză

Am scris cu mult înainte de 24 noiembrie 2019 că această zi ne va furniza o foarte mare surpriză . Se va întâmpla ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată pe meleagurile noastre cele mioritice. Totul a fost pregătit cu mare grijă și în cele mai mici detalii. Începerea campaniei electorale cu un an și jumătate înainte de data calendaristică stabilită de BEC, în curtea acelui liceu din Sibiu a însemnat foarte mult. Unii au mizat pe senzația de saturație și au crezut că în luna de campanie electorală oficială lumea va fi plictisită . N-a fost să fie așa . Sondajele de opinie pe care eu nu dau doi bani pentru că :
- nu respectă procedurile matematice,
- sunt făcute neprofesional,
- au subiectivism cât cuprinde,
- fac pe plac celui ce plătește , f
urnizează acum niște rezultate caricaturale, care nu țin seama de factorul emoțional, căci formulele de azi folosite în sondaje nu sunt actualizate de nicio sămânță . Să nu uităm o clipă că aducerea în discuție în ianuarie a fiului înfiat și pisălogeala cu cele șase case, au creat o anume emoție, legată de tragedia de la Timișoara unde și-au pierdut viața doi copilași, duc spre o schimbare de atitudine a votanților, care atitudine este decontată cu siguranță .

(22 noiembrie 2019)

Arta de a fi penibil

A fi penibil este o artă pe care nu oricine este în stare s-o exerseze. Ne dăm seama cu diferite prilejuri că sunt numai niște aleși care dau cu stângul în dreptu, devenind din persoane respectabile niște anoști penibili, seci, predictibili, plictisitori și mai ales grobieni. Să mergi ungeva pentru a face ceea ce bunicii noștri ziceau când elefantul a născut un purice, este de-a dreptul exemplu de slugărnicie dusă la extrem, probabil în speranța unui post călduț la Cotroceni, căci postul de purtător de cuvânt este posibil să devină vacant prin promovare sau să se înființeze un post de adjunct de purtător de cuvânt, căci întrebarea aceea cu cât e de grea muncă de prezident a fost exact ceea ce nu- mi bubuia capul că vreun jurnalist are puțînătatea de talent în a construi oasemenea bizarerie. Mai sunt și al ții tot la fel de penibili prin importantă pe care și-o atribuie din moment ce nu dau curs invitațiilor venite de cel mai înalt nivel, că semn al aprecierii față de talentul și profesionalismul de care cel ce face refuzul a fost apreciat că necesar la un moment dat , pe persoană fizică. Știam că  Jean-Paul SARTRE a refuzat premiul NOBEL cândva, dar nu oricine de pe Dâmbovița este SARTRE să se expună la refuzuri, căci și Al . VLAHUȚă a refuzat să între în Academia Română, numai că scrisoarea să este un soi de text care nu se preda niciunde. Î mi place să văd penibili de tot soul , căci nu este de colea să veni cum unii care au râs de tanti Veorica, se fac ei acum de c-c-t prim zicerile lor de doi bani , greșite, ilogice și de neînțeles.

(21 noiembrie 2019)

Dreapta romaneasca

Am mai scris despre dreapta romaneasca si mi-am exprimat nemultumirea ca aceasta nu are capacitatea de a se uni. De fapt nu exista un lider autentic inzestrat cu capacitatea de a uni partiduletele deja prea multe care se numesc de dreapta si mai ales care sunt afiliate la PPE, desi marele PPE si-ar dori un singur partid care sa apartina familiei si care sa vina din Ro si nu nenumarate partidulete care se perinda cu presedinti orgoliosi, care doresc sa iasa si ei in poza de familie, ca fiind printre cei alesi.

Se incearca acum punerea tarii pe liniile de cale ferata specifice unei majoritati de dreapta, iar socialistii europeni se vede treaba ca vor iesi pe usa din dos de la noi, exact cum s-a produs acum multi ani in Franta. Spre deosebire de Franta, la noi>

- populatia care traieste sub limita de supravietuire este mult prea mare,

- miliardarii romani nu s-au imbulzit sa faca productie, ci rostogolesc banii,

- mariim lideri ai dreptei sunt bugetari, unii milionari in euro din salarii doar,

- class de mijloc este ca si inexistenta, caci statul a franat dezvoltarea ei,

- economia noastra nu este decat o economie de piata controlata excesiv,

- coruptia endemica a frana orice initiativa autentica a capitalului autohton.

Exista o tentativa acum pentru a se face o tara unde dreapta a pus stapanire pe tot si pe toate, ceea ce inseamna ca criteriile economice vor fi dominante, totul fiind bazat pe performanta care trebuie sa preceada orice masura economica benefica in cresterea de pensii, ajutoare sociale si salarii. Unii sunt optimisti, altii sunt pesimisti. Eu fac parte dintre cei care cred ca vom ramane pe o linie intre si intre, caci nu se face un asemenea salt intr-un an, nefiind definite conditiile pentru o economie de piata reala.

(21 noiembrie 2019)