Rareș BOGDAN de la moderator la orator

Rareș BOGDAN este realizator de emisiuni Tv. Acum ca liberal a devenit locomotivă a partidului, face transfer de notorietate pozitivă la greu către ceilalți membri ai partidului, așa cum a fpcut acum 5 ani Klaus IOHANNIS tot pentru liberali.

Văd că a pornit în forță omul și are timp suficient de a-și impune stilul din televiziune, unde lumea asculta de el. Acolo el invita anumiți politicieni și jurnaliști. La partid e un pic altfel. Acolo vin oamenii la grămadă, neselectați, unii impuși, dar cei mai mulți cu notorietatea care nu aduce voturi.

Rareș BOGDAN este omul de care totți liberalii vor trage ca de elastic. Totul este ca el să aibă rezistența necesară să facă față ritmului impus de o campanie dură, căci trecerea de la 20% la 30% presupune nu numai un singur salt calitativ, ci cel puțin două salturi extraordinar de grele.

Totul este ca Rareș BOGDAN să fie bine consiliat, ca verbul său să fie exact cel așteptat de grupul țintă. Să nu uităm că mulți dintre vorbitorii din PNL nu au auduiență și deci nu atrag voturi. El este locomotivă și PNL-iștii trebuie să accepte că noul venit este găina loc care face ouă de aur. Dacă vor crede altfel și vor dori  să iasă ei ca vechi liberali în față, vor pierde și cele 30% se vor depărta rapid, iar munca lui Rareș BOGDAN va fi în van. Cred că prezidentul este cel care îi va tempera pe vașnicii liberali, căci disciplina lucrului bine făcut este cel care va fi dominanta acestei campanii de la europarlamentare. Ca fapt divers: să nu apară în niciun material electoral cei care au votat acea rezoluție care a pus la zid nu pe guvernul X, ci țara, căci altfel va fi o problemă.

(01 aprilie 2019)

Suspecta, apoi învinuita Laura Codruța KÖVESI

Lumea procurorilor este o lume specială. multă lume vorbește și se uită cu invidie exact la salariile acestora, salarii care nu sunt deloc mici. De invidie, mulți oameni sunt în pragul apoplexiei, iar analizând casa procurorului care a dat un interviu unui jurnalist bulgar, foarte mulți chiar îți doreau ca respectivul să trăiască într-un bordei sub pământ, căci așa ne place nouă, să vedem oameni săraci, flămânzi și necăjiți.

Într-un timp foarte scurt, adică un an, Laura Codruța KÖVESI a traversat momente dintre cele mai variate, trecând de la procuror șef la DNA, la procuror în Parchetul General, ca în ultimele săptămâni să fie mai întâi suspectă, iar de o săptămână învinuită sub control judiciar.

eu am făcut o serie de afirmații legat de cum se face justiție, despre profesionalism. niciodată nu am spus că în acea zonă există perfecțiunea întruchipată. nu am zis nici că aceste fluctuații au un fundament real. ceea ce i se întâmplă lui Laura Codruța KÖVESI este exact cum se manifestă românul, indiferent de domeniul în care acesta își duce activitatea.

Să ne amintim cât se lamentează lumea despre moștenirea trecutului. să nu uităm că la fiecare 4 ani totul este reluat de la zero căci noii veniți cred că tot ceea ce a realizat vechea putere este rău și fără valoare. Așa suntem noi. Ceea ce se întâmplă lui Laura Codruța KÖVESI nu mă miră câtuși de puțin, mai ales că cei care scriu despre cum a condus aceasta DNA este tras la indigo cu ceea ce spuneau cei din CC al PCR despre Elena și despre Nicolae, care până cu două zile înainte erau catalogați ca eroi, ca genii, ca stejari, ctitori, cârmaci, ca două zile mai târziu să fie dictatori, inculți, criminali și tot tacâmul. Fiecare caută să-și scape pielea și să cadă în picioare, arâtând cu degetul, dar fără a fi necesar, la momentul în care ar fi avut posibilitatea să spună ceva, au aprobat, din comoditate și din dorința de a nu supăra pe șef sau de a-i face pe plac șefului, adică șefei.

Laura Codruța KÖVESI a făcut greșeala fundamentală că nu a știut să-și aleagă colaboratorii. Eu știu pe un tip care avea arta alegerii celor mai buni colaboratori, a unor persoane care știau că au valoare și nu se sfiau să vorbească, să vină cu soluții. Laura Codruța KÖVESI a ales drept colaboratori oameni slabi și comozi, care nu aveau soluții, care nu aveau argumente și care acceptau cu siiciune tot ceea ce șefa lor zicea.

Sunt sigur că Laura Codruța KÖVESI nu a fost zbir, că nu ar fi acceptat variante de soluții. Cum oamenii lipsiți de performanță cer tot timpul aprobarea de la șefi, Laura Codruța KÖVESI ar fi trebuit să știe să ceară idei, inițiative și mai ales să responsabilizeze.

Acum,  se va zice despre Laura Codruța KÖVESI tot felul de legende și va fi foarte greu să fie demontate. Dacă aceleași lucruri sunt spuse de mai multe persoane, este clar că adevărul începe să fie altfel.

Eu le spuneam studenților mei: dacă faceți un program excepțional, dar dacă utilizatorii voștri pe care i-ați tratat de sus, spun în totalitate că programul scris de voi este prost, așa va merge vorba despre el, adică este un program prost, iar voi ca programtori sunteți slabi.

Va fi foarte greu pentru Laura Codruța KÖVESI să explice că lucrurile nu au stat așa cum sunt prezentate de alții. Sunt sigur că dacă Laura Codruța KÖVESI ar fi învățat câteva cursuri de management politic, alta ar fi fost situația ei acum. Oricum, nu este târziu, dacă ne gândim că până în octombrie mai sunt 7 luni bune.

Cred că s-a observat că biata Laura Codruța KÖVESI a slăbit mult și suferă. Va veni soare și pe strada ei.

(01 aprilie 2019) 

Zina DUMITRESCU

De morți, numai de bine. Când am aflat că Zina DUMITRESCU, doamna modei românești a plecat în lumea celor drepți, m-am gândit cât de trecător este omul.

A fost o emisiune Tv în care a apărut marea creatoare de modă. Era o tristețe a omului ajuns în acea parte a vieții sale, când știe că bucuriile sale sunt mărunte, iar singurătatea gândurilor este un tovarăș de nădejde.

Prea, avidă de lucruri senzaționale, căuta să răscolească acolo ceea ce de fapt nu exista. Zina DUMITRESCU a trăit intens și a fost creatoare de școală. Ea a fost o prezență cu totul specială, deși vremurile i-au fost potrivnice.

Eu credeam că tinerii pe care ea i-a fosmat sunt în stare să scrie o carte despre:

- activitatea artistei,

- realizările ei în lumea modei,

- școala pe care a fosmat-o,

- tendințele pe care le-a imprimat.

Era foarte bine ca acum doi ani, la împlinirea unei frumoase vârste, ca un omagiu adus lui Zina DUMITRESCU, acei tineri, acum maturi, să fi venit acolo unde artista trăia cu acel volum. mă așteptam ca undeva, în sferele înalte, să i se acorde o decorație, căci Zina DUMITRESCU are mertite incontestabile în domeniul modei.

Oamenii  prinși în vârtejurile vieții cotidiene au uitat de maestra lor și acum în ceas de maximă tristețe, lacrimile lor nu-i aduc bucurii, deși probabil ea, de acolo de sus le zâmbește cu înțelepciune și discreție.

(01 aprilie 2019)

CHIRILĂ T. și-a făcut dreptate singur

Toate televiziunile au vorbit azi despre un incident petrecut pe o tereasă unde CHIRILĂ solistul și juratul de pa PRP Tv a avut o dicuție bărbătească cu un nene.

Mi-l și imaginez pe musculosul de CHIRILĂ T. încordându-se spre a ieși în evidență față de damele care se uitau galeș să-i vadă venele umflânu-se pe sub un tricol oarecum multa.

Mi-l și imaginez pe CHIRILĂ T, stând prin tribunale vreo 12 ani judecându-se pentru hărțuirea de către un necunoscut, căci după alți 5 ani și uită despre ce este vorba.

lucrurile nu sunt la noi nici clatre și nici dinamice. Este trist, mai ales că CHIRILĂ T. nu este singurul care-și face singur dreptate. ar trebui ca tribunalele să judece în regim de urgență anumite cauze și să-i descurajeze pe toți care-și bat joc de semeni lor.

Am fost în California și când mergeam spre 24 HOURS am văzut poliție care ridica un sac negru, căci cineva se autoapărase la el în curte, ceea ce la noi capătă cu totul alte semnificații din moment ce societatea este prea îngăduitoare față de cei certați cu legea. Acolo nici nu ai voie să atingi pe cineva. Dacă o faci din greșeală, e obligatoriu să-ți ceri scuze rapid, altfel există mai surprize, căci oamenii știu să se apere direct și la obiect.

Eram într-un autobuz în Canyon. Am și eu o vârstă, dar niciodată nu am simit să stau jos. Eu fac sport și încă mă simt bine să nu solicit să stau jos în autobuz. Acolo tinerii m-au obligat să stau jos. Acolo tinerii nu stau jos decât dacă cei mai vârstnici au ocupat în totalitate locurile. Sunt legi bine definite și oamenii știu cum să se poarte. Acolo nu ar fi existat un caz CHIRILĂ pentru că nici CHIRILĂ nu ar fi ripostat, nici cetățeanul nu s-ar fi apropiat de CHIRILĂ T.. Fiecare și-ar fi știut limitele și mai ales consecințele directe ale actului deliberat făcut. Trebuie multe clarificate și procesele în regim de urgență ar rezolva multe, mai ales dacă sancțiunile ar fi exemplare, fără să însemne pușcărie și cătușe, ci amenzi uriașe și confiscări pe măsură. Atunci, ca la croitor: mai întâi omul ar gândi și după aceea s-ar risca în a face nelegiuiri.

(27 martie 2019)

Listele pentru europarlamentare

Partidele semnificative și-au definitivat listele cu cei care candidează.

Ceea ce este sigur se leagă de faptul că 1 candidat = 3% voturi obținute de partid, cu condiția ca partidul respectiv să treacă pragul de 5%.

Cum stau acum lucrurile, nu sunt așa de încurajatoare, atât timp cât politica dâmbocvițeană este exact cea de Ev Mediu, în care vocile sunt foarte diverse și există mai multe Înalte Porți, iar oamenii chiar cred că lasă o impresie bună dacă se duc să se toarne unii pe ceilalți.

Noi, avem o vorbă: ferește-mă de prieteni, Doamne, că de dușmani mă feresc singur. Funcționează de minune această gândire.

Îmi aduc aminte cum acum mulți ani, într-un context am discutat trei persoane despre o problemă foarte importantă, unde trebuia discreție totală. Toți am convenit că așa vor sta lucrurile. A doua zi, am avut surpriza că documentul despre care ziceam că va fi discret până la o discuție cu factori interesați, se lăfăia într-un cotidian central.

I-am dat telefon celui pe care îl consideram cel mai serios. Omul a rămas siderat, cum siderat eram și eu. El a discutat cu al treilea, care cu o seninătate demnă de altceva, a zis că era normal să dea documentul mai departe. Morala a fost pentru mine că insul era o javră și că la un moment dat nici umbra nu mai reprezintă tovarășul meu mut. Va trebui să mă tem de umbra mea, căci nu ar fi exclus să se apuce să vorbească și va fi vai și amar de mine.

Aici am legat de cei care vor pleca la Parlamentul European, căci nu am nicio așteptare, atât timp cât coreul de 31 cântă pe 31 de voci, nu dictate de conștiință, ci de interese meschine, pe care istoria nu le va consemna nici măcar la și altele.

Se pare că joi este termenul limită de depunere a listelor. Abia aștept să le văd confirmate de BEC.

26 martie 2019)

Viorico, ce făcuși, fato?

Avem în fiecare zi surpriză peste surpriză. Ieri 24 martie 2019 Viorica DĂNCILĂ a vorbit în fața unui numeros public într-o conferință, mai precis,  AIPAC Policy Conference în Statele Unite, unde a făcut afirmații care au trezit acolo entuziasm, iar la București, îngrijorări.

Cu foarte mulți ani în urmă, în timp ce toți sateliții Moscovei nu aveau relații diplomatice cu Israelul, numai România a stabilit relații diplomatice cu acest stat, căci conducătorii comuniști de la acea vreme aveau o voce a lor, voce care le-a permis să navigheze pe mări involburate, cu mare succes.

Nicolae CEAUȘESCU avea foarte mulți prieteni în Orientul Mijlociu. Se zice că un președinte american a făcut o vizită la București pentru a se conslta cu Nicolae CEAUȘESCU pe o problemă importantă, căci CEAUȘESCU era prieten și cu poporul chinez.

Acum, după foarte mulți ani, vocea unei femei a răsunat în fața unui auditoriu numeros și chiar a fost aplaudată. Este vorba de Viorica DĂNCILĂ, care a dat asigurări că se va muta ambasada României la Ierusalim, așa cum a făcut USA.

Furia celor de la București este foarte mare, căci sunt argumente care pledează în favoarea rămânerii în așteptare, fără a se învolbura apele. Există și o altă tabără care vede ca fiind benefică mutarea ambasadei. Eu am foarte mulți prieteni care au plecat din Ro și locuiesc în Israel și i-am înțeles cât de mult țin la țara lor și îi înțeleg ce sentimente nutresc față de țara de unde au plecat și unde au învățat primele litere ale alfabetului.

Ce urmează acum este deja cunoscut. Va fi acuzată Viorica de înaltă trădare. Va fi  tunsă în cap cu foarfeca. Va fi îmbrăcată în pânză de sac. Va fi pusă într-o cușcă făcută din bețe de lemn legate cu sfoară. Va fi purtată într-o căruță și publicul dornic de spectacol îi va adresa ocări și va fi lovită cu pietre și cu ouă clocite. În centrul pieții va fi urcată pe rug. I se va citi sentința. Un popă o va spovedi și după aceea va fi legată de un stâlp. Unul dintre dușmanii ei va aprinde o torță. Ea va fi arsă pe rug în ovațiile publicului de secol 21, un Ev Mediu împietrit de Dâmbovița.

Sunt sigur că prin anul 2130 se va redeschide procesul Vioricăi și sunt și mai sigur că va fi declarată nevinovată. Să mai așteptăm 111 ani, că timpul nu ne grăbește.

Este în exercițiul nostru de popor civilizat, european, să procedăm așa, căci așa s-a procedat cu Ion ANTONESCU, cu Nicolae CEAUȘESCU, dar și cu opozanții comunismului, cărora li s-au sfărâmat oasele în temnițele societății multilateral dezvoltate.

@5 martie 2019

Duelul referendumurilor

Ziua de 26 mai 2019 se anunță foarte bogată în evenimente. Deși recomandarea de la UE ca în ziua alegerilor pentru Parlamentul European să nu existe alte manifestăti care să le perturbe, au apărut deja discuții legate de organizarea a cel puțin două referendumuri. Prezidentul se gândește să propună un referendum. A doua zi, PSD se gândește să facă și el o altă propunere de referendum.

Deși nu sunt deloc ieftine, referendumurile noastre nu au dus la nimic. Doar referndumul chinuit din anul 2001 pentru validarea Constituției a avut efect. Toate celelalte au fost doar jocuri de imagine, căci vorba românului, s-au născut moarte. Azi nu avem parlament unicameral cu 300 de deputați, prezidentul nu a fost demis, familia tradițională a rămas cum am stabilit. ca acțiune, merită referendumuri, căci la un moment dat poporul se va maturiza și chiar va vota, iar deciziile sale nu vor mai fi trecute la și altele.

(22 martie 2019)

Argumente subțiri rău de tot

Vineri 8 martie 2019 mi-a fost dat să aud o serie de ziceri legate de buget, din care se vedea clar că vorbitorul ori nu credea ce spune, ori nu știa ce spune, ori nici una, nici alta. Rar mi-a fost dat să aud niște lucruri aproximative, însăilate la întâmplare, cu folosirea unor concepte și a unei terminologii din care se vedea clar că vorbitorul:

- nu are practică în zona financiară,

- este străin de metodele cantitative,

- încurcă lucrurile legate de ipoteze,

- justifică forțat niște valori lipsă.

Oricum, am schimbat rapid din plictis postul, numai că pe toate televiziunile era aceeași chestie, ca în vremea lui Ceașcă, atunci când și fierul de călcat cuvânta despre societatea socialistă multilateral dezvoltată. Voi fi foarte curios, dacă vorbitorul va include textul de vineri 8 martie 2019 într-o culegere de lucrări, cu care să se și mândrească, mai ales dacă o va face undeva prin septembrie. Dacă o va face la anul, va ajusta textul, exact cum a făcut un critic literar cu reevaluarea lui Zaharia STANCU după ce acesta a murit, atunci când criticul a reeditat primul volum din cele trei ale operei sale.

Nu am dat nume pentru că nu fac publicitate nimănui, nici măcare instituției unde insul lucrează permanent și unde eu am foarte mulți foști studenți ciberneticieni de la care ar avea de învățat.
Mă așteptam va vineri să mi se spună:
- folosesc modelul de prognoză creat de echipa mea, pe care l-am validat în ultimii 5 ani,
- ipotezele lor de lucru sunt cutare, cutare și cutare,
- folosind datele corespunzătoare, prognozele sunt cutare, cutare și cutare,
- diferențele arată că sunt erorile în buget cutate, cutare și cutare.
Ceea ce am auzit vineri a fost ca trăznaia zisă de un nefericit care a luat un caz particular al descreșterii populației zicând că țărișoara noastră va ajunge până în anul 2150 la sub 10 milioane de locuitori. Sărăcuții nu spun clar care sunt ipotezele și care sunt metodele. Scot date din burtă.

(12 martie 2019)

Abramburica nu se desminte, lovește din nou

Ministerul Educației este în suferință. Se produc schimbări scandaloase. În loc să se umble la lucrurile de substanță se fac numai lucruri de fațadă, care nu aduc nimic calitativ în educația tinerilor. Îmi aduc aminte de vremurile de dinainte de 1989 când lumea era la coadă la carne în Amzei. Trecând pe acolo Elena CEAUȘESCU a întrebat de ce e lumea la acolo. I s-a explicat ceva, nu legat de alimente. A doua zi au apărut băncuțe, ca lumea să se relaxeze. Decă, ca și atunci când trebuia adusă carne în magazine, acum se pun băncuțe, sub forma unor simulări inutile. Ar fi mult mai util dacă ministreasa ar veni cu un plan coerent avizat de toate partidele , cu măsuri de reducere a suplinitorilor cu 20% în fiecare an, căci calitatea procesului educațional de acolo se trage, din noncalitatea unor dascăli suplinitori, care sunt prea mulți.

(12 martie 2019)

O problemă foarte, foarte simplă

Eu am mers duminica trecută și am cumpărat 5 găini.

Luni, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbătă voi cumăra zi de zi câte 3 găini. Duminica viitoare voi cumpăra 7 găini.

Câte găini voi avea în curte luni dimineața?

Atenția! Problema nu este deloc simplă.

(12 martie 2019)

Liniște! Se fac listele...

Pe 26 mai 2019 vor fi alegerile pentru Parlamentul European. Partidele se pregătesc intens. Acum se clădesc listele cu candidații. Dacă data trecută președinții de partide își puneau pe locuri eligibile nevestele, sunt tare curios să vedem dacă acum apar pe liste atât neveste cât și amante, căci e de actrualitate.

Se zice că partidele pregătesc:

- surprize cu personalități din afara lor,

- recunoașteri valorice,

- ierarhizări după rezultatele muncii în partid.

Se știe cu exactitate că a fi europarlamentar înseamnă mulți bani, căci noua nomenklatură trebuie să se deosebească prin ceva și ea, dacă prin rezultate spectaculoase în beneficiul țării nu se vede deloc. Unii dintre foștii europarlamentari s-au caracterizat prin faptul că au devenit mai zgomotoși sau mai șetrși, căci dacă este de luat în calcule, nu preau știu ce performanțe i-au recomandat.

Se zice că important este primul nume de pe listă, căci el joacă roul unei locomotive așa cum era și când alegerile prezidențiale se țineau simultan cu cele de la parlament.

Deocandată, în PNL se vehiculează numele următorilor:

Adina VĂLEAN   

Mircea HAVA 

Siegfried MUREȘAN  

Vasile BLAGA 

Cristian BUȘOI

Daniel BUDA 

Gheorghe FALCĂ  

Dan MOTREANU 

Marian Jean MARINESCU 

Apariția Alianței USR - PLUS aduce modificări de substanță în ceea ce privește împărțirea mandatelor între cei poziționați pe partea dreapta a eșicherului politic. Se mai vehiculează și alte nume precum Rareș BOGDAN, Alina GORGHIU, Raluca TURCAN și Vlad NISTOR. Nu văd acolo pe Adriana SĂFTOIU. Se zice că marele absent ar fi Crin ANTONESCU. dacă ar fi acceptat o atare poziție, chiar deschizător al listei, pentru un fost președinte de Senat și chiar președinte interimar de stat în niciun caz nu ar fi o promovare.

(12 martie 2019)

Ozana BARABANCEA, artist total

Când am fost la un Revelion la Opera Națională București, undeva prin  2013, au cântat separat de opra Liliacul a lui Johann STRAUSS-fiul, o serie de cântăreți, prilej cu care am ascultat-o și pe Ozana BARABANCEA interpretând jazz. Mi-au rămas întipărite în minte timbrul ei special și forța cu care transmitea acea atmosferă magică pe care o aduce ritmurile grave ale acelui stil.

Ozana BARABANCEA este cântăreață.

Ozana BARABANCEA este poetă.

Ozana BARABANCEA este dirijoare.

Ozana BARABANCEA este membră în jurii de reality show.

Am admirat pe Ozana BARABANCEA pentru efortul ei de a deveni o cu totul altă persoană, căci numai cineva cu o voință extraordinară are capacitatea de a slăbi 40 kilograme și de a se supune unor transformări totale, ajungând să impresioneze pe toți ce au cunoscut-o înainte de 2017 și o admiră acum în 2019.

În 12 martie 2019 la ora 19,00 la Teatrul Elisabeta, împreună cu orchestra Lumini sonore și invitații ei speciali, Ozana BARABANCEA va face demonstrația talentului ei cu totul special.

Ozana BARABANCEA este un artist total.

(07 martie 2019)

Angelina JOLIE și româncele

Ca și bărbații români, multe dintre doamnele de sex feminin se cred Angelina JOLIE, din varii motive, dar esențiale sunt:
- asemănarea, chiar dacă nu este așa în proporție de peste 80%,
- spontaneitatea, chiar dacă nu este așa în proporție de peste 72%,
- educația,chiar dacă nu este așa în proporție de peste 96%,
- operațiile estetice,chiar dacă nu este așa în proporție de peste 13%,
- numărul copiilor,chiar dacă nu este așa în proporție de peste 102%,
- talentul, chiar dacă nu este așa în proporție de peste 99,99%,
- situația financiară,chiar dacă nu este așa în proporție de peste 99,98%,
- independența în societate, chiar dacă nu este așa în proporție de peste 88%.
Având în vedere pragmatismul  doamnelor, ponderea celor care se cred Angelina JOLIE este cu mult mai mică decât în rândul bărbaților care se cred Brad PITT. Cele care totuși se cred Angelina JOLIE se visează:
- în compania unor prinți pe cai albi,
- petrecând în lux pe iahturi,
- având în jurul lor numai servitori care le ghicesc cerințele,
- purtând pe degete inele cu diamante și la gât coliere tot cu diamante,
- având un succes invers proporțional cu  talentul lor minuscul,
- înconjurate de paparazzi avizi de a furniza știrile cele mai senzaționale.
Coborârea cu picioarele pe pământ este foarte rapidă, căci rând pe rând visele se năruie, iar realitatea deseori crudă își arată colții, ceea ce este destul de neplăcut, regretabil și nemeritat. Am cunoscut stfel de persoane care se remarcaseră prin:
- limbajul inadecvat cu care se adresau celor cu care erau în dialog,
- structura programului zilnic pe care nu se sfiau să o afișeze,
- laudele cu care doreau să se remarce prin necunoașterea modului de preparare a unei supe,
- cuvintele cu care se adresau unor tipi în vârstă, ca mine.
Angelina JOLIE este o actriță care trebuie luată exact așa cum este: talentată, bogată, excelentă mamă și pe deasupra de o frumusețe imperială. Chiar pentru ea va veni în orice clipă un prinț pe cal alb, că are și la cine veni, dar și pentru ce veni.




(06 martie 2019)

Brad PITT și românii

Mulți dintre concetățenii noștri de sex masculin au bizarul obicei de a nu se uita în oglindă. Nu este vorba de a se privi fiecare în oglindă pentru a vedea cât de frumos este. Este vorba de a se privi în acea oglindă care-i permite să vadă:

- cât de performant este,

- care este meseria pe care o cunoaște,

- dacă este apreciat de cei din jur,

- câte zerouri după prima cifră semnificativă de dinaintea virgulei, din stânga deci, are contul său,

- care sunt calitățile pentru care a fost apreciat,

- efortul necesar de a scăpa de defectele pe care i le-au identificat cei din jur,

- mărimea succesului celor întreprinse de el în ultima perioadă, să zicem un an.

Nefăcând astfel de autoanalize, care echivalează cu o privire exigentă într-o oglindă specială, foarte mulți dintre bărbații patriei, fie ei politicieni, fie ei meseriași, fie ei șmecherași, se cred cu toții Brad PITT și în consecință, au reacții năucitoare:

- doresc să pornească afaceri de miliarde, dar în conturile lor suflă vântul,

- iau poziția de mari cuceritori fără a avea un minim de educație și nici verb,

- urmăresc chilipiruri, în ideea de a găsi naivii care să muște momelile lor,

- înșiră tot felul de gogoși pe care nici ei nu le cred, inducând ideea că ei sunt de succes.

Am văzut foarte multe specimene de acest fel și la o discuție mai aplicată, mi-am dat seama că superficialitatea lor este maximă. Există cel puțin cinci modalități de a pune lucrurile la punct și anume:

- vocabularul sărăcăcios, bazat pe șabloane simple, ușor de învățat și de aplicat,

- lipsa unei cărți de vizită care să fie venită în avansul întâlnirii,

- existența unei prezentări neadecvate contextului, cu insistența pe elemente neesențiale,

- privirea în altă direcție când trebuie date răspunsurile sucte, clare și fără negații,

- imposibilitatea de a răspunde prin DA sau Nu la întrebări punctuale, dar esențiale.

Am cunoscut un tip care dorea să facă un parc tehnologic, dar el nu avea o afacere, o mașină  și nici o casă a lui. Am cunoscut pe unul care dorea să înființeze un masterat științific, dar el nu publicase niciun curs universitar, nu coordonase niciun curs sau măcar un seminar cu studenții de la licență. Am cunoscut pe unul care dorea să-și facă o vilă de un milion de euro în partea de nord a Bucureștiului, dar el nu dispunea nici de card de sănătate și nici de card de salariu pentru că lucra pe unde apuca. Toți aceștia se uitau în oglinda de la WC-ul public și se vedeau Brad PITT, deși. Când vedem astfel de tipi, noi zicem sec: fabulează!

(06 martie 2019)

Magistrala de metrou Drumul Taberei

Ieri, o reporteriță deplângea că metrolul de pe magistrala Drumul Taberei nu va fi funcțional în 2019. Fătuca aceea se vedea în vremurile comuniste cu cincinalul în patru ani și jumătate. Un metrou temeinic nu se face așa, bătând din palme. Trebuie pus la dospit vreo 30 de ani și abia prin anul 3011 să fie dat în folosință. Orice altă abordare este nespecifică nouă, celor care dăinuim pe aceste plaiuri dintotdeauna și ne lăudă deja că avem cea mai veche scriere din istoria omenirii cu tăblițele de la Tărtăria.
În fond și la urma urmei, încă se călătorește înghesuiți pe RATB, căci locuitorii din Drumul Taberei abia s-au obișnuit. Confortul le-ar crea numai neplăceri.
Concluzie: cu metroul se va circula pe ruta Gra de Nord- Aeroportul Otopeni în anul de grație 4020 cînd se vor aniversa 2000 de ani de la câștigarea alegerilor parlamentare de către ...( urmează ceva ce nu se reproduce aici)

(05 martie 2019)

Metrul de autostradă

Enervat la culme că nu se construiesc autostrăzi, Ștefan MANDACHI a construit pe banii lui un metru de autostradă. Dacă ar fi lucrat 250 de zile, timp de 25 de ani, câte 16 ore pe zi, în același ritm,  s-at fi construit 14 km de autostradă.

Concluzia: autostrăzile nu trebuie construite de stat, ci de fiecare individ în parte, căci statul doar este un risipitor de resurse și nici noi nu suntem nici japonezi, nici chinezi și nici americani. Suntem mioritici, iar la noi veșnicia s-a născut la sat, chestie cu care ne fudulim teribil.

(05 martie 2019)

Prezențe și absențe românești

Am văzut că la CNN când se prezenta vremea, a lipsit de multe ori temperatura de la București. Am văzut că și la Euronews nu prea era prezent ceva despre România.

Când eram în Franța am văzut că televiziunea TV5 nu acea nici ea la meteo nimic despre noi. M-am înfuriat teribil. Am scris un e-mail și după un timp am văzut că a apărut Bucureștiul pe hartă și temperaturile de acolo. La USA today ca să apară și Bucureștiul acolo la meteo am înțeles că trebuie abonamente făcute în Ro la acest ziar. Cred că o prezență mai activă nu ne-ar strica.

Există niște mici monumente cu distanțe de la anumite localități spre alte zone, exact așa cum este și în turnul din Sighișoara.

În Graz există o astfel de construcție și acolo apare Bucureștiul. Înseamnă că existăm, ceea ce nu se vede în multe alte locuri, pe care nu vreau să le numesc aici pentru a nu-mi strica buna dispoziție că mâine este baba mea.

Ar trebui ca diplomația noastră să fie mai activă, căci din lucrurile mărunte se va evita ca în viitor să mai fie confundat Bucureștiul cu Budapesta, așa cum se întâmplă în foarte multe cazuri, căci noi credem că suntem așa de măreți încât alții sunt obligați să facă ceea ce de fapt noi trebuie să facem cu tenacitate și scoțând ceva din teșcherea, fără a crede că risipim banii aiurea.

(05 martie 2019)

Sărăcuții MARX și ENGELS, că bine le mai ziceau...

Karl MARX și Friedirich ENGELS ziceau acum mulți-mulți ani că orice fenomen dispare datorită propriei lui dezvoltări.

Dacă stăm drept și judecăm strâmb, sărăcuții de ei, mare dreptate au avut, căci nimic nu este veșnic și de dispărut dispare, fie că dispare pur și simplu, fie că zicem noi că dispare dintr-o cauză oarecare. Ei au zis, că dispare chestia datorită propriei dezvoltări. 

Comunismul a început în 7 noiembrie 10917 și s-a făcut țăndări în toamna-iarna lui 1989. Mai există încă oarece comunism, dar în niciun caz nu mai are formele acelea bizare pe care le-a cunoscut comunismul din Europa, ci s-a mai cizelat și el un pic, devenind altceva.

Și despre băsism, dacă se aplică o aceeași teorie, ca fenomen a evoluat atingând apogeul în intervalul 2004-2012, iar acum se află în declin evident, căci nu a avut resursele unei dezvoltări durabile, datorită limitelor pe care le-a încorporat încă de la momentul de start. Ideologia nu a fost cristalizată suficient, iar acum s-a ajuns ca însuși promotorul său să se dezică de construcția la care a pus umărul cu sârg.

Karl MARX și Friedirich ENGELS au fost teoreticieni, fără să ia în calcul firea umană hrăpăreață, onegală și mai ales dominată de porniri primare, iar societatea imaginată de ei se construia cu acești indivizi reali, pătimași și simpliști, care au acționat fiecare după cum îl tăia capul, rezultând în final o harababură generalizată. Nici modelul actual al construcției numită UE nu este perfect, căci oamenii nu sunt perfecți, chiar dacă ei se află în fruntea statelor. Așa că, aplicând același raționament al lui Karl MARX și Friedirich ENGELS, sărăcuții de ei, UE nu este o construcție veșnică, iar plecarea UK este, zic pesimiștii, doar începutul. Construcția aceasta nu este încă epuizată, căci ea încă mai are resurse importante de dezvoltare. Cam 20-30 mai merge această construcție, căci atingerea maturității ei se va produce cam peste 10 ani. Stadiul de maturitate va dura cam 20 de ani, incluzând și declinul. Fenomenul numit UE trebuie tratat asemeni curbei ciclului de viață al oricărui produs destinat pieței, căci așa au gândit  Karl MARX și Friedirich ENGELS, dar la vremea lor nu exista nici marketingul și nici conceptele privind etapele ciclului de viață. Acum că există, le acceptăm și le folosim. Oricum, acum nu mai sunt lucrurile așa cum erau în vremea imperiilor care aveau durată de 300-500 de ani. Acum există internet, robotizare și se folosesc computerele și inteligența artificială, iar globalizarea este în contradicție cu vulgaritatea structurilor în care capitalul își pierde fluiditatea.

(05 martie 2019)

Erorile soților BÂRSAN

În data de 04 martie 2019 la emisiunea Sinteza zilei a lui Mihai GÂDEA, cel al cărui nume îl pocea Traian BĂSESCU de ciudă pe succesul mai tânărului său adversar, soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN au prezentat calvarul trăit de ei în ultimii câțiva ani, amintind tot timpul de seara zilei de 6 octombrie 2011. După experiența acumulată de mine, căci am și eu o oarece vârstă, mi-am dat seama că soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN au făcut câteva greșeli fundamentale și au trebuit să plătească pentru ele.

Greșeala nr. 1: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN au crezut că toți gândesc numai ca ei, ceea ce nu este câtuși de puțin adevărat. Ei trebuiau să știe, căci și ei au o oarece vârstă, că omul când ești de față vorbește frumos, iar când ai plecat, te înjură de mamă. Pornind de la această premisă greșită, au crezut că foștii lor studenți vor avea o doză de respect față de ei, ceea ce nu se întâmplă niciodată.

Greșeala nr. 2: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN și-au imaginat că societatea are o scară valorică pe care ei și-au imaginat-o, unde locul lor era bine definit. Este adevărat că societatea are valorile ei. Dacă scara de valori pe care societatea o construiește coincide cu scara de valori proprie este OK, dar dacă între cele două scări de valori există diferențe semnificative, fiecare dintre noi se va poziționa pe scara valorică definită de societate. Este exact ca în situația în care o limuzină foarte scumpă este arătată unuor oameni din comuna primitivă. Ei nu au sesizat că locul lor nu este potrivit în scara valorilor definită de societate, ceea ce i-a dus la concluzii eronate. Noi avem o zicere: dacă mai mulți inși îți zic că ești beat, mergi și te culcă, chiar dacă tu știi că nu ai băut, căci așa este în viață și tocmai de aceea adevărurile sunt relative.  

Greșeala nr. 3: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN în mod eronat au crezut că există meserii, există profesii și există meseriași, că există profesioniști, fără a lua în considerare că noi avem proverbul capul plecat, sabia nu-l taie. Ceea ce ne duce gândul la faptul că nu traversam noi mileniile fiind verticali, curajoși și eroici. Să nu uităm că niciodată sluga nu are cum să fie boier, indiferent cu câtă poleială se dichisește.

Greșeala nr. 4: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN au ignorat că banul este ochiul dracului. De pe o poziție superioară, doamna ar fi avut niște venituri și mai ales onoruri date de puterea rolului de interacțiune cu vârfurile politicii. Și domnul a greșit că nu s-a gândit că salarul său lunar era de câteva zeci de ori mai mare decât al unui mioritic. Ei au ignorat că în mentalul fiecărui pământean este zicerea Doamne, dă-mi ți niciodată, Doamne, ia-mi.

Greșeala nr. 5: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN nu au luat în considerare dinamica socială, iar uzura morală a persoanei este accelerată de cei ce evaluează pe fiecare dintre noi, ca pe niște obiecte. Lupta dintre generații, remarcată între părinți și copii este mai acerbă între membrii de rând ai societății. Expresia de lupi tineri n-am inventat-o eu, ci evidențiază nerăbdarea generațiilor care vin din urmă de a ocupa primele poziții, aducătoare de bani și de onoruri, știut fiind faptul că și ea va trăi exact aceleași drame peste timp.

Nu mă apuc eu acum să dau sfaturi soților Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN căci faptele sunt consumate. Eu știu că am absolvit cândva un curs de management politic și acolo am deprins niște lucruri care m-au ghidat, ferindu-mă de niște situații bizare, neplăcute, absurde și mai ales, dureroase.

Soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN sunt exemplul clasic de cum nu trebuie să se poarte societatea cu niște oameni onești, excelenți profesioniști și cărora nimeni nu are ce le reproșa, în afara faptului că nu corespund tiparului de persoană care să ocupe poziții în raport cu profilul definit la un moment dat de cei ce au definit obiective și au puterea de a le pune în practică.

(05 martie 2019)

Elevul Ion IACOVIȚĂ

Sunt oameni pe care nu ai cum să-i uiți pentru lucrurile remarcabile pe care le-au realizat. Așa este cazul lui Ion IACOVIȚĂ elev în clasa a VIII-a a Liceului Dimitrie CANTEMIR în anul școlar 1961-1962.

Ion IACOVIȚĂ era un băiat înalt, venit din Târgu Mureș. El stătea în ultima bancă din clasă, pe rândul dinspre perete. Era un elev liniștit și nimeni nu bănuia că la noi în clasă se află un elev cu totul special. Momentul a apărut când profesorul de literatură Alexandru COSTAȘ a recitat versul:

Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum

sin Scrisoarea a II-a a lui Mihail EMINESCU, iar colegul Ion IACOVIȚĂ a continuat: 

Câştigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum;

Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minţii scripet, 

Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet.

A urmat un dialog de versuri eminesciene între profesor și elev și toată lumea a remarcat că atât profesorul, cât și elevul știau pe dinafară versurile din opera marelui EMINESCU.

Din acea clipă toată lumea a înțeles că aveam un coleg cu totul special. Dacă și acum, după atâțea ani mă gândesc cu admirație la Ion IACOVIȚĂ este pentru faptul că nu am mai întâlnit pe cineva care să știe toate poeziile lui Mihail EMINESCU pe de rost.

Ion IACOVIȚĂ scria versuri frumoase. Anii au trecut și nu am mai știut nimic despre acest om cu totul remarcabil. Erau vremurile aspre atunci și altele erau prioritățile în viața de zi cu zi.

(02 martie 2019)

Corupția în folclorul de altădată

În cântecul  La Gherla la ferestruica, interpretat de Cristian Pomohaci sunt niște versuri care evidențiază clar că nu este vorba nici de DNA, nici de secția specială de anchetare a magistraților, ci de o trăsătură care vine din adâncurile istoriei în ceea ce privește corupția.

Deși sunt lăsate mai spre urmă, corupția a ajuns la fincții de execuție. Noi avem zicerea ultimii, dar nu cei din urmă:

Închide mândro ochii

Și cumără gărzile.

Se ia de fapt cu corupția spre staf, la nivelul doi al ierarhiei:

Vondeți mândră pe Bălanul

Și cumpără căpitanul.

Se merge, cu oferte mult mai tentante spre vârful piramidei.

De nu mi-ii putea salva,

Vindeți mândră și salba

Și cerceii și inelul 

Și umpără colonelul.

Sunt mulți interpreți de folclor care interpretează cântecul Căpitane de județ, în care lucrurile sunt foarte clare, împricinatul se adresează direct:

Căpitane de judeţ, 

Căpitane de judeţ, 

De ce mă bagi la coteţ? 

Pentr-un pui de murguleţ, măi, măi... 

Pentr-un pui de murguleţ

Că nu l-am vândut cu preţ! 

Împricinatul are și soluții pentru a ieși din necaz:

Dă-mi drumul până-n chindie

Să-ţi aduc o herghelie

Să-ţi aduc, neică, o mie. 

Măi, măi! 

Of, of, of, of! 

Ţi-aduc tata cailor

Şi mama cârlanilor

Şi pe păzitorul lor, 

Măi, măi!

Nu trebuie să facem un efort prea mare de a descifra raporturile între căpitanul de județ și împricinat, din moment ce există acest dialog. dacă există asemenea versuri, cu siguranță că fum fără foc nu a existat în vremurile de demult. Acum ne întrebăm unde se produceau artiștii populari? La nunți? La botezuri? Erau prezenți și căpitanii de județ sau gărzile sau coloneii? Nu prea cred, că astfel de personaje nu se prezentau la petreceri pentru a roși. Cred că rapsozii le cântau în pădure să-i audă codrul și râul. Numai după 1989 când lumea a devenit mai liberă și tot timpul oamenilor le place să fie nostalgici, acceptă la petreceri și cântecele de acest tip, căci nu au caracter mobilizator, din moment ce caii sunt doar la herghelii, iar salbă și vacă nu prea mai are omul în bătătură. Cât despre statul la pârnaie, mulți vorbesc de stat la facultate și așteaptă despăgubirile deciziilor de la CEDO. Acum se cântă versuri despre înstrăinații plecați în pribegie pentru o bucată de pâine, căci patria lor le-a refuzat cele mai elementare drepturi legate de viața decentă și cinstită.

(02 martie 2019)

Rămâne cum am stabilit

Am trăit niște momente deosebit de ciudate de-a lungul anilor. Unul a fost prin anul 2002 când existau bani mulți din fonduri europene și se doreau schimbări la nivelul struțo-cămilei numită colegiu universitar,
Atunci, ideea era de a face un semestru de practică. Însemna ca anumite discipline să plece din planul de învățământ. Ca să nu fie vorbă, am zis că disciplina de care răspundeam eu va dispare. A mai fost încă un coleg care a zis la fel. Ceilalți însă, s-au menținut pe poziții. Și nu s-a întâmplat nimic. Ba s-a întâmplat: colegiile au dispărut pentru că și-au dovedit ineficiența.
Tpt așa s-a întâmplat și la o discuție pe legea învățământului. Au venit tot felul de propuneri și în final, nu s-a schimbat nimic. Totul a rămas anchilozat. Nici legea achizițiilor publice nu este o capodoperă. Nici alte legi. Sunt legi stufoase, greoaie, care nu spun nimic și nu clarifică nimic. Atât timp cât nu se stabilesc:
- obiective clare,
- responsabilități precise,
- premii pentru cei buni,
- sancțiuni pentru incompetenți,
totul va rămâne așa cum am stabilit, adică nu se schimbă, clar! este exact ca în povestioara cu troița, câcnd un nene a făcut o troiță exact cum i-au sugerat rând pe rând vecinii. A ieșit ceva foarte urât. De aceea hainele au un singur designer.


(02 martie 2019)

Și PONTA avea un deep state?!...

Un raport de la englezi m-a lăsat cu gura căscată. Până și PONTA avea un deep state al lui. E un fel de a spune. Orice persoană cu oarece poziție își formează o gașcă de slugi care sunt gata să lingă pe jos dacă lui șeful îi place. Asta nu înseamnă că un șef are deep state.

Noi am caricaturizat comunismul. Am caricaturizat capitalismul. Pe ce punem mâna, caricaturiză. Acum a venit rândul să caricaturizăm deep state. La noi o gașcă oarecare devine pentru unii deep state. Este ridicol, pentru că deep state înseamnă cu totul altceva, iar PONTA, cu siguranță nu a avut deep state. Nici Traian BĂSESCU nu a avut deep state. La noi nici nu trebuie vorbit de deep state, ci doar de gășiti.

Traian BĂSESCU a avut o gașcă cu care a tras sfori.

Victor PONTA a avut și el o gașcă cu acre a tras sforicele.

Pentru a vorbi de deep state, trebuie identificate structuri profunde care funcționează paralel cu statul și care determinăp evoluții profunde pe plan intern și pe plan internațional, pentru a fi satisfăcute cerințe financiare, economice prin politici deturnate. Faptul că un X este plantat pe o poziție grasă, că se vinde un teren, că se merge la o crâșmă, că se joacă niște voturi de independent, în niciun caz nu este deep state, este un banal trafic de influență, făcut între șmecherași mărunți.

Deja îmi vine să mă râz cu gura până la urechi dacă mai repetă cineva că până și PONTA a avut un deep state, ha, ha, ha. Deep state nu se identifică în niciun caz cu un om, ci cu o colectivitate foarte numeroasă, care activează în realizarea de obiective foarte exacte, altele decât cele ale statului de drept și nu în numele acestuia din urmă. Cum rânde prezidentul, liniar, prozaic, forțat și neactoricesc.

(02 martie 2019)

Bietul Vlad NISTOR

Nu știu, dar PNL a ales să-l trimită prin televiziuni pe Vlad NISTOR, care am înțeles că ar fi profesor universitar. Știu că așa cum vorbește, mai repede îl asociez unui brigadier de C.A.P. Cred că mult mai bine face față Adriana SĂFTOIU, căci ea are argumente și nu este ridicolă. Chiar la o emisiune când se vorbea despre președinția Ro la UE, cum punea bietul Vlad NISTOR te făcea să plângi în hohote/. Se zice că ar fi profesor de istorie. Nu știu, dar dacă ar stăpâni bine literatura din domeniul său ar veni cu niște exemple, ne-ar îmbrobodi și ne-ar lăsa o impresie cu mult mai bună decât pe cea de politician pârât, că adevărat politician nu este.

Crin ANTOMESCU avea verb, Vlad NISTOR nu are verb.

Crin ANTOMESCU era o prezență, Vlad NISTOR nu este o prezență.

Crin ANTOMESCU era spontan, Vlad NISTOR nu este spontan.

Crin ANTOMESCU avea carismă, Vlad NISTOR nu are carismă.

Crin ANTOMESCU avea culoare, Vlad NISTOR nu are culoare.

Singura chestie comună a lui Crin ANTONESCU cu Vlad NISTOR este că amândoi sunt istorici. Zilele trecute am avut explicația că Vlad NISTOR nu mai este parlamentar. Nici pe liste în 26 mai 2019 nu va fi Vlad NISTOR. Oricum, a luat doctorat la 39 de ani și în lista lui de lucrări nu am văzut oarece lucrare care să fi luat premiul Academiei Române. Un lucru este sigur: pe 25 iulie Vlad NISTOR va fi pensionat. În politică va fi încă prezent. Pe mine m-a dezamăgit. Mă așteptam să fie deaupra multora. Dar este la fel ca mulți alții care sunt doar prezenți fizic, dar nu spun nimic notabil, deși PNL prin doctrina nouă l-a care s-a raliat, ar avea multe clarificări de făcut, pentru a fin înțeleși ei ca PPE-iști ce se află de câțiva ani sub pulpana PDL-ului lui Traian BĂSESCU.

(02 martie 2019)

Tudorel TOADER bâjbâie

Cel ce se zice în târg că i-a venit de hac lui Laura Codruța KÖVESI, dete OUG nr.7 care a reușit performanța să-i enerveze pe mulți dintre procurori. Părerile este împărțite, căci sunt mai puțin de 50.

Ceea ce se știe cu exactitate se leagă de faptul că săptămâna viitoare, OUG nr.7 va fi modificată. Este de dorit să se încheie protestele procurorilor.

Unii zic că ceea ce fac procurorii nu este legal. Ei insistă pe ideea că tocmai cei care au salarii și pensii babane, ies în stradă, că legea nu le dă voie. Tot aceștia pledează pentru amenzi, pentru pușcărie și cine mai știe ce aiureli. Este ca și cum îl pui pe unu să aleagă între a fi bogat și a fi bolnav de o boală incurabilă, ce ar alege. Problema este deficitar pusă, dacă se pleacă de la o astfel de ipoteză.

Societatea românească este de un primitivism strălucitor, căci chiar trecerea noastră prin istorie se bazează pe simțul romînului de a-și conserva un minimum de confort, țuică, fripturi, manele și femei. chestia cu onoarea, eroismul, dreptatea sau altele asemenea, momentan n-ar trebui luate în discuție, atât timp cât solul acestei țări este atât de generos. Doar trebuie să cști gura, pentru a-ți pica mâncarea în gură.

Nici bâjbâiala lui Tudorel TOADER nu este o chestie ieșită din comun, din moment ce miturile de bază pornesc de la niște crime. Ciobanii din Miorița nu-l mângăie pe cel modovean, ci-ii fac felul. Nici chestia cu baltacul nu este legată de o chermeză la casa de cultură din sat. Iar treaba cu meșterul Manole și ea are la bază un lucru sigur. Ana nu era siliconată, dacă vrea cineva să insinueze asta, din moment ce la mumiile egiptene nu au fost identificate gogoșele de silicon în sarcofagele nevestelor de faraoni. dacă ei nu aveau bani să le pună silicoane muierilor, cu atât mai puțin un zidar ar fi dispus de astfel de resurse, chiar dacă operația s-ar fi executat și într-o bucătărie, de un fals medic. Tehnici nu se făcea așa ceva.

(01 martie 2019)